Peste 100 de Constitutii din intreaga lume au adoptat un nou drept de o importanta maxima: dreptul omului la un mediu sanatos, adesea servind ca un instrument puternic de protejare a lumii naturale.

Istoria din spatele celor mai importante angajamente de mediu din Costa Rica este cumva ca o poveste juridica. Totul a inceput in urma cu 30 de ani, cu un baiat care si-a dorit sa puna capat poluarii din cartierul sau, si s-a terminat cu o reforma a Constitutiei. Impactul eforturilor acelui baiat inca mai face valuri si astazi.

Anul 1992. Malul unui parau dintr-un oras micut, in apropiere de capitala San Jose. Fara un sistem adecvat de gestionare a deseurilor, localnicii isi aruncau deseurile in apa, facand ca munti de gunoaie sa se adune pe malurile raului. Frustrat de aceasta situatie, Carlos Roberto Mejia Chacon, in varsta de numai 10 ani pe atunci, a facut o plangere la Camera Constitutionala din Costa Rica, ajutat si de familia sa, impotriva municipalitatii locale.

Plangerea sa sustinea ca acceptarea unei situatii in care raul sa fie folosit ca groapa de gunoi incalca dreptul omului la viata, un drept care presupune conditii adecvate de trai si cursuri de apa curate si protejate.

Un an mai tarziu, Camera s-a situat de partea lui Chacon si a solicitat Primariei sa curete gunoiul si sa inceapa sa gestioneze in mod adecvat deseurile locuitorilor. Insa lucrurile nu s-au oprit aici, totul mergand catre o recunoastere mult mai importanta: un mediu curat si sanatos sta la baza vietii umane, la fel ca si ecosistemele echilibrate, biodiversitatea si alte elemente ale naturii de care oamenii depind, au spus judecatorii. La fel ca si alimentatia, munca, locuinta si educatia, mediul sanatos trebuie sa fie considerat un drept uman.

Aceasta concluzie remarcabila nu a stabilit doar un standard legal nou pentru instantele din intreaga tara, dar a impulsionat si decizia de a inscrie dreptul omului la un mediu sanatos in ADN-ul legal al Costa Ricai, in cursul unei reforme constitutionale ce a avut loc in 1994, isi aminteste avocata Patricia Madrigal Cordero, care a fost implicata in procesul juridic in acel moment.

De atunci, dreptul constitutional a contribuit la indrumarea extrem de laudatelor – desi departe de a fi perfecte – politici de mediu din Costa Rica, totul lasand efecte asupra reliefului si culturii tarii. “Costa Rica ar fi fost diferita acum daca nu stabileam acea relatie intre drepturile omului si mediu” este de parere Cordero.

Dreptul omului la un mediu sanatos – cuprinzand ecosisteme curate si echilibrate, biodiversitatea bogata si un climat stabil – recunoaste ca natura este cheia de bolta a unei existente umane demne, in acord cu o multime de dovezi stiintifice care leaga bunastarea umana si lumea naturala. Oamenii depind de ecosistemele infloritoare care curata apa si aerul si atrag gazele cu efect de sera, recunoasterea juridica a acestei legaturi poate consolida extrem de mult drepturile umane.

Cordero mai noteaza, de asemenea, ca la fel de important este faptul ca dreptul confera o baza puternica pentru protejarea naturii in sine. Intr-o criza globala de mediu care devine din ce in ce mai grava, unii juristi au sustinut ca dreptul la un mediu sanatos actioneaza ca o traiectorie legala esentiala pentru protejarea lumii naturale, atat prin incurajarea guvernelor sa aprobe legi de mediu mai puternice, cat si prin acordul dat instantelor sa ii faca raspunzatori pe cei vinovati.

Tocmai pentru ca sunt stipulate in constitutie, astfel de drepturi sunt luate in serios de catre multe sisteme juridice si devin greu de anulat, creand o forta reala, care contracareaza interesele impotriva protejarii naturii.

Evolutia neuniforma a dreptului omului la natura

Desi exista un consens stiintific clar cu privire la beneficiile naturii pentru oameni, evolutia naturii pana la statutul de drept esential al omului a fost incredibil de neuniforma, peste tot in lume. Astazi, multe tari latino-americane merg inainte, in timp ce Europa si America de Nord raman oarecum in urma.

De la prima mentionare a dreptului in Declaratia de la Stockholm din 1972 – un rezultat al primei conferinte majore de mediu – aproximativ 110 tari l-au recunoscut in mod constitutional. Desi impactul sau este diferit de la o tara la alta, el a creat in multe tari – printre care si Costa Rica, Africa de Sud sau Columbia – un zid de aparare extrem de puternic impotriva valului de distrugere a mediului din ce in ce mai accentuat.

Desigur, recunoasterea dreptului „nu este o bagheta magica pe care o putem folosi pentru a rezolva toate problemele noastre. Este un catalizator pentru actiuni mai bune”, spune avocatul de mediu David Boyd, raportor special pentru drepturile omului si mediu la Natiunile Unite.
Intr-adevar, unele dintre cercetarile lui Boyd au relevat ca tarile care au in Constitutiile lor dreptul la un mediu sanatos au in general politici de mediu mai solide.

De asemenea, exista o probabilitate mai mare ca acestea sa obtina un scor mai bun din punct de vedere al dezvoltarii sustenabile, potrivit studiilor economistului Chris Jeffords de la Universitatea Indiana din Pennsylvania. Insa Jeffords avertizeaza ca este dificil de analizat cauza si efectul: drepturile sunt cele care conduc la aceste beneficii sau tarile progresiste din punct de vedere ecologic sunt mai predispuse sa adopte astfel de drepturi?

In Costa Rica, raspunsul pare sa fie cate putin din ambele. Desi programul de politici si legislatie de mediu a inceput in aceasta tara cu mult inainte de 1994, protectia mediului a devenit mai solida odata cu introducerea in Constitutie a dreptului omului la un mediu mai sanatos, spune Cordero, care a fost ministru adjunct al Mediului si Energiei in Costa Rica, in perioada 2014-2018.

Pe langa faptul ca isi procura 98% din energie din surse regenerabile, Costa Rica a protejat un sfert din teritoriul sau sub forma de parcuri nationale sau rezervatii si a reimpadurit zone intregi de terenuri, odinioara degradate.

De-a lungul anilor, Camera Constitutionala a tarii a audiat sute de cazuri referitoare la acest drept, constatand adesea incalcari ale sale, mai spune Cordero. Camera a stabilit ca uciderea testoaselor verzi de mare, o specie in pericol, este neconstitutionala, la fel ca si taierea migdalului de munte, folosit de o alta specie pe cale de disparitie, marele papagal verde, scotand efectiv in afara legii ambele practici.

Moratoriul tarii cu privire la explotarea petroliera si forarea in puturi deschise duc si ele la procese pe aceeasi tema a dreptului la un mediu sanatos, a mai adaugat Cordero.

Asul din maneca in instante

Cazuri similare au avut loc in multe alte tari din America Latina care au adoptat acest drept, printre ele numarandu-se Columbia, Argentina, Peru si Ecuador, spune Cesar Rodriguez-Garavito, expert international in drepturile omului si drept de mediu la Universitatea din New York.

Garavito spune ca astfel de legi au modelat si modul in care jurnalistii abordeaza problemele de mediu – ca pe o incalcare a unui drept al oamenilor si nu ca pe un simplu aspect politic – si au dat miscarilor de dreptate sociala sansa de a mobiliza publicul, ceea ce ii poate retine pe cei care vor sa incalce acest drept al omului.

In instante, drepturile omului actioneaza ca niste atuuri, generand argumente juridice mai puternice decat orice alte considerente, asa cum este libertatea economica.
Iar in unele jurisdictii – Columbia, de pilda – „daca poti demonstra ca este in joc un drept fundamental, poti grabi procesul juridic. Iar asta duce la decizii mult mai rapide”, adauga el.

Dreptul la un mediu sanatos a contribuit la incetinirea procedurilor de distrugere a habitatelor, sustine Rodriguez-Garavito – in special in timpul boom-ului produselor de consum, din anii 2000, care a ridicat pretul metalelor la cote fara precedent, producand o presiune uriasa pentru deschiderea padurilor tropicale si a altor ecosisteme delicate pentru minerit.

Daca nu ar fi existat o protectie constitutionala puternica – atat drepturile de mediu, cat si drepturile popoarelor indigene – pot sa pun pariu ca aceste ecosisteme ar fi fost practic eliminate”, spune Rodriguez-Garavito.

Desigur, asta nu inseamna ca natura este suficient de protejata in America de Sud -defrisarile continua, iar regiunea ramane cea mai mortala pentru activistii de mediu. Ca si in cazul altor drepturi ale omului, „exista un decalaj in materie de implementare”, observa Garavito.
Acelasi decalaj poate fi observat si in Africa de Sud, unde dreptul la un mediu sanatos este adapostit in faimoasa Constitutie progresista din 1996. Insa tara ramane extrem de inechitabila, aerul sau este printre cele mai poluate din lume si multe comunitati sufera de boli respiratorii.

Daca oamenii nu ajung in instanta, “nu vei vedea acest drept respectat”, spune Pooven Moodley, avocat pentru drepturile omului la Natural Justice, o organizatie non-profit care lucreaza cu comunitatile locale din Africa, pentru a oferi sprijin juridic in problema justitiei de mediu.

Desi pana in prezent nu sunt prea multe comunitati care au apelat la justitie pentru incalcarea acestui drept, lucrurile par sa se schimbe treptat, potrivit spuselor lui Moodley. „Este absolut elementar, pentru ca este ceva la care ne putem raporta, ceva ce putem folosi pentru a contesta alte legi sau practici – fie ca este vorba de guverne sau de sectorul privat”.

In Insula Fiji din Pacific – care a adoptat acest drept in anul 2013 – legea nu este inca folosita in instante, poate pentru ca oamenii – mai ales grupurile marginalizate politic – nu isi cunosc inca drepturile, sau nu-si permit procese scumpe, spune Kiji Vukikomoala, avocat si coordonator al

Asociatiei pentru Legea Mediului din Fiji. Organizatia sa asista, insa, la o crestere recenta a interesului din partea comunitatilor care vor sa aduca in instanta astfel de probleme. “Pe masura ce efectele cresc, probabil ca cetatenii nostri se vor gandi mai mult la constestarea acestor probleme si a lipsei de implementare sau aplicare de catre Guvern”, a mai spus ea.

Perfectionarea dreptului

Pana acum, acest drept a avut probabil cele mai importante rezultate in America Latina si in alte tari din Sudul Global, inclusiv India si Filipine, unde instantele au fost in general mai proactive decat guvernele in remedierea daunelor aduse mediului, spune Rodriguez Garavito.

Europa, pe de alta parte, a fost mai lenta in acest sens. In cele cateva tari care au adoptat acest concept, pare sa aiba mai putin impact in instante, poate pentru ca politicile de mediu sunt in general mai puternice in Europa, opineaza Laurence Gay, avocat expert in drepurile omului la Centrul National Francez pentru Cercetare Stiintifica de la Universitatea Aix-Marseille.

In Slovenia, de pilda – o tara cu vegetatie abundenta si programe ample de reciclare – dreptul e posibil sa fi influentat unele dintre politicile de mediu ale tarii. Insa principalul sau efect a fost conturarea mentalitatii acestei tari fata de natura, asa cum s-a vazut si in sistemul de educatie, care include o programa ampla pe teme de sustenabilitate, spune ambasadorul Sabina Stadler Repnik, reprezentant permanent la Natiunile Unite in Geneva. “Partea educationala a acestui drept este mai importanta, cred, si este zona in care putem obtine mai multe rezultate pe termen lung decat sa mergem pur si simplu in instante si sa ne judecam ani la rand”.

Dupa adoptarea acestor drepturi in unele tari europene, multi judecatori dezbateau in prima faza daca drepturile constitutionale legate de mediu erau doar simple manifeste politice, spune Gay. Insa “judecatorii din tot mai multe tari au tendinta de a respinge astfel de pozitii si de a recunoaste efectul coeziv al acestui drept”.

Intr-un proces climatic extrem de mediatizat, desfasurat in Norvegia, grupurile de mediu au sustinut ca forajele petroliere in Oceanul Arctic sunt neconstitutionale. Curtea Suprema a stabilit ca statul are, intr-adevar, datoria de a proteja cetatenii de afectarea mediului. Cu toate acestea, a decis ca autorizatiile de forare nu incalca acest drept, in parte pentru ca statul nu ar trebui sa fie responsabil pentru emisiile produse de petrolul pe care il exporta.

Franta, insa, a mers un pas mai departe. Legea “datoriei de a fi vigilenti”, introdusa in 2017, considera companiile responsabile pentru nerespectarea drepturilor omului si pentru afectarea mediului prin lanturile de distributie in ansamblul lor, explica Sebastien Mabile, avocat specializat pe probleme de mediu la compania de servicii juridice Seattle Avocats din Paris.

Evident, dreptul la un mediu sanatos necesita cateva ingrediente in plus pentru a functiona, nu in ultimul rand dorinta de a o aplica in sistemele juridice independente de influenta politica – lucruri de care nu se bucura toate cele 110 tari in care exista acest drept.

Drepturile omului sunt cele mai eficiente atunci cand sunt imbinate cu alte drepuri constitutionale si legi care faciliteaza accesul oamenilor in instanta si la informatii cu privire la drepturile pe care le au, adauga Jeffords.

Iar protectia mediului trebuie sa mearga mana in mana cu drepturile omului, adauga la randul sau Moodley, aratand catre guvernele care, in numele conservarii, au evacuat comunitatile de populatii indigene din zonele protejate.

Si totusi, atunci cand sunt utilizate in mod adecvat – asa cum se intampla in America Latina – drepturile constitutionale pot proteja atat drepturile omului, cat si natura – si fara sa obstructioneze dezvoltarea economica a tarilor.
Multe tari analizeaza adoptarea dreptului la un mediu sanatos in curand, fie in cadrul Constitutiei, fie ca legislatie generala, inclusiv Algeria, Gambia, Chile, Canada si Scotia. Insa unele dintre cele mai bogate tari ale lumii – Marea Britanie, Statele Unite, China si Japonia – inca mai au de discutat acest lucru la nivel oficial.

Intre timp, Boyd pledeaza in continuare pentru recunoastere la nivelul Natiunilor Unite, ceea ce ar putea obliga mai multe tari sa recunoasca acest drept si sa il consolideze.
Se spune adesea ca drepturile omului isi au radacinile in nedreptati. Declaratia ONU pentru Drepturile Omului din 1948 a aparut din cenusa celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Pe atunci, autorii sai nu ar fi putut sa prevada criza globala de mediu, si nici abundenta de cercetari stiintifice care demonstreaza importanta naturii pentru bunastarea fiintei umane. Dar astfel de acte sunt menite, fara doar si poate, sa evolueze pe mai departe si sa se adapteze noilor amenintari la adresa oamenilor. “Daca vom continua pe aceasta cale si daca nu vom lua atitudine, facand pasii care stim ca sunt necesari si fezabili pentru a proteja si a reface aceasta planeta, vom avea mari probleme din punct de vedere al perspectivei drepturilor omului” a atras atentia Boyd.

Sursa: https://www.bbc.com/future/article/20210316-how-the-human-right-to-a-healthy-environment-helps-nature