Atunci când Scuderia Ferrari a anunțat că a semnat un contract cu pilotul finlandez Kimi Raikkonen, mulți jurnaliști și fani ai Formulei 1 au rămas suprinși, finlandezul aflându-se în negocieri avansate cu Red Bull până de curând. La finalul sezonului 2009, finlandezul fusese înlăturat într-un mod umilitor, deși mai avea un an de contract, fiind înlocuit atunci cu un tânăr pilot talentat, pe numele său Fernando Alonso (coechipierul său de acum).
Pentru conducerea și fanii Scuderiei, Kimi din sezonul 2009 părea un impostor la volanul unui monopost Ferrari: arăta ca Raikkonen, se comporta la fel de urât ca Raikkonen însă nu conducea la fel de entuziasmant ca Raikkonen în sezonul 2007 (când obținuse titlul de campion). Luca di Montezemolo, președintele Ferrari, avea nevoie de un lider de echipă, un pilot care să gestioneze o echipă iar, la vremea respectivă, Kimi nu-și putea gestiona nici măcar viața privată. Alonso era privit atunci ca un personaj diametral opus lui Kimi, un pilot capabil să conducă nu doar o echipă de Formula 1, dar și această adevărată instituție atât de reprezentativă pentru cultura motorsportului italian, care este Ferrari.
Astăzi, Montezemolo îl vrea înapoi pe adevăratul Kimi, cel care a devenit campion în 2007, care a strălucit în ultimele două sezoane la volanul unui monopost Lotus, apreciat de mulți drept unul mediu. De ce? Pentru ca Raikkonen s-a schimbat, a devenit matur, însă nu și-a pierdut dorința puternică de a câștiga, a redescoperit pilotajul de plăcere și chiar a admis că Formula 1 i-a lipsit. Există și voci care spun că și Alonso s-ar fi schimbat și ar fi devenit prea comod în postura sa de prim-solist, avându-l mereu pe Felipe Massa drept un susținător cuminte și nu un concurent. Poate că Montezemolo a simțit asta și l-a adus pe Kimi Raikkonen tocmai pentru a declanșa o rivalitate productivă între cei doi piloți, o rivalitate care să provoace un răspuns adecvat și din partea lui Alonso.
O asemenea tactică nu ar reprezenta o premieră pentru Ferrari. Chiar Enzo Ferrari era recunoscut pentru faptul că exercita o presiune fantastică asupra piloților săi tocmai pentru a-i determina să dea randament maxim. Uneori, presiunea era atât de mare încât ducea la greșeli fatale. În anii 1950-60, șapte piloți Ferrari, printre care Alberto Ascari, Luigi Musso și Peter Collins și-au pierdut viața la volanul mașinilor Ferrari. La vremea respectivă, cotidianul L’Osservatore Romano asemuia Scuderia cu zeul Saturn, care își devorase progeniturile.
Riscul asumat de Montezemolo este însă unul mare, deoarece parteneriatul dintre Alonso și Raikonnen s-ar putea transforma într-o relație distructivă de tipul celei dintre Senna și Prost. Să ne amintim că, în sezonul 2007, între Alonso și Lewis Hamilton (atunci la McLaren) a izbucnit un război civil după sesiunea de calificări din Marele Premiu al Ungariei, iar relația de încredere dintre cei doi s-a deteriorat. Cine a profitat atunci? Kimi Raikkonen. Actualul coleg al lui Alonso, Felipe Massa realizează poate cea mai realistă analiză a personalităților celor doi declarând: „Îi cunosc și pe Fernando și pe Kimi, atât pe circuit cât și în afara lui și mi-e teamă de un conflict între ei când vor împărți aceeași echipă. Le-am spus șefilor (Ferrari) să respire adânc cât mai pot, deoarece sezonul viitor vor găsi cu greu un moment de respiro.”
Așadar, 2014 se anunță un sezon extrem de interesant pentru Ferrari. Montezemolo pare să fi revenit la Kimi, nu neapărat pentru că este convins că acesta poate fi arma secretă a Ferrari, ci pentru că s-a convins că Alonso nu poate juca acest rol, sau cel puțin nu alături de un coechipier care nu îi pune probleme. Este greu de apreciat în aceste condiții dacă Raikkonen s-a întors la Ferrari sau Ferrari s-a întors la Raikkonen.
Foto: freepik
