Parcursurile tranzitiei catre o energie curata, tarifarea carbonului si Acordul de la Paris au fost subiectele care au suscitat un numar considerabil de discutii in Statele Unnite ale Americii si in Canada in ultima perioada. Discutiile au fost catalizate de raportul 1.5°C al Grupului International privind Schimbarea Climatica, de sosirea pe scena politica a unor noi figuri politice si de perspectiva alegerilor din 2019.
In America de Nord sunt necesare si solicitate reduceri foarte abrupte ale emisiilor, in urmatoarea decada, asa cum se poate remarca si in tabelul de mai jos. In cazul raportului 1.5°C, se propune o reducere de aproximativ 80%, din 2015 pana in 2030.
Dar este posibila o tranzitie atat de rapida pentru un sistem energetic atat de amplu ca cel din Statele Unite? Aceasta este o situatie similara cu o traiectorie propusa de cei care solicitau un Nou Acord Verde in Statele Unite. Dar este foarte diferita de traiectoria propusa in Scenariul Sky, lansat de Shell in anul 2018.
In Sky, pentru a se reusi atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, emisiile globale ar trebui sa atinga un nivel de varf in 2020 si sa scada pana in 2030, ceea ce s-ar intampla in mare parte printr-o mobilizare initiala a eforturilor in anii 2020.
Dar emisiile in Statele Unite nu ajung nici pe departe la o reducere apropiata de 80+% in acest interval de timp. In America de Nord emisiile au atins pragul maxim in jurul anului 2005 iar acum scad lent, dar in Sky ritmul schimbarii se tripleaza in anul 2020, printr-o amplificare semnificativa a eforturilor. In topul acestor eforturi se afla politici guvernamentale precum tarifarea carbonului si stimulentele oferite pentru achizitionarea de vehicule electrice. Dar pana in 2030, emisiile vor scadea cu numai 23% fata de anul 2015.
Aceasta ar reprezenta o schimbare majora de directie pentru economia americana. Sky preconizeaza 5 modificari importante in sistemul energetic din America de Nord in deceniul urmator.
1. Dublarea generarii de energie eoliana
Acesta ar trebui sa fie un obiectiv relativ facil, insa date fiind ratele curente de constructie nu va fi atins. Capacitatea curenta in Statele Unite este de aproximativ 90 GW.
2. Cresterea de sase ori a generarii de energie solara
Ratele curente de constructie ar duce la furnizarea unei treimi din capacitatea necesara pana in 2030.
3. Reducerea cu o treime a utilizarii carbunelui
4. Platourile egale de cerere pentru gazul natural in 2030 si in 2020
5. Un boom al vanzarilor de vehicule electrice
Alaturi de acest boom, ar trebui ca, pana in anul 2030, 20% din kilometrii parcursi sa fie parcursi de vehicule electrice.
Segmentul vehicule electrice in SUA
In sectorul vehiculelor electrice, vanzarile din Statele Unite la nivelul anului 2018 au crescut rapid, dar chiar si asa s-au ridicat abia la 2.1% din totalul vanzarilor de autovehicule.
In plus, o problema care se prefigureaza la orizont este lipsa de modele electrice pe categoria SUV-uri / camionete usoare, desi acest aspect ar trebui sa inceapa sa se corecteze in 2020, existand asteptari concrete in acest sens.
Fara indoiala, aceasta categorie reprezinta o mare portiune din piata americana si e posibil sa necesite ceva timp pana cand consumatorii vor adopta variantele electrice ale modelelor lor favorite. Cu toate acestea perspectiva unei flote formate integral din vehicule electrice pana in 2020 nu este una posibila. Pentru a avea o flota formata 100% din vehicule electrice pana in 2030, ar trebui ca toate autovehiculele noi care se vand in urmatorii doi ani sa fie doar electrice!
Generarea de energie
In ceea ce priveste sectorul generarii de energie, multiplicatorii recomandati mai sus pentru energia solara si eoliana, alaturi de un rol neschimbat al energiei nucleare, ar insemna ca peste o jumatate din energia generata sa provina din surse non-fosile pana in 2030.
In Sky, abia dupa 2040 carbunele este eliminat treptat, in timp ce gazele naturale persista in mixul energetic pana in anii 2060. O tranzitie mai rapida ar necesita nu numai o accelerare pe mai departe a implementarii energiei solare si eoliene, dar si dezvoltarea unei capacitati de stocare majore in retea pentru a inlocui gazul natural.
Desi astazi exista o anumita capacitate de stocare in retea pe baterii, ea se ridica undeva la 2 GWh, o fractie mica daca ne raportam la cantitatea care ar putea fi necesara pentru un sistem energetic 100% regenerabil.
Va fi nevoie, asadar, de progrese tehnice ulterioare, sau poate ca stocarea va fi combinata cu transmisia la distanta mare cu voltaj ultra inalt.
Industria grea
Cel mai static sector pe o perioada de zece ani de acum incolo ar putea fi industria grea, cu subsectoare precum cimentul, topirea minereurilor de fier si petrochimia.
Desi Sky prevede o anumita trecere catre electricitate, schimbarea din 2020 pana in 2030 este modesta.
Emisiile de dioxid de carbon raman stabile, la 400 de milioane de tone pe an in aceasta perioada.
Schimbarea este masurata in decenii, mai degraba decat in ani, din pricina timpului necesar pentru a dezvolta noi procese industriale care sa nu foloseasca deloc combustibili fosili pentru energie (de pilda topirea minereurilor de fier bazata pe hidrogen), capacitatea de iesire din perioada de adaptare si construirea infrastructurii necesare pentru a sprijini o astfel de schimbare (generarea de hidrogen).
Urmatorii zece ani sunt esentiali pentru o tranzitie care sa reuseasca sa atinga obiectivele Acordului de la Paris, iar asta a fost o caracteristica a Rezolutiei pentru un Nou Acord Verde. Este foarte adevarat ca e nevoie de schimbari semnificative care sa pregateasca scena pentru pragul “zero emisii” in deceniile care vor urma. Insa este complet nerealist sa ne imaginam transformarea sistemului energetic intr-un deceniu! E posibil sa existe nise inguste de schimbare profunda in anumite zone ale sistemului, insa schimbarea completa ramane un proiect pe 50 de ani.
Foto: freepik
