Am putea crede ca schimbările climatice reprezintă un fenomen oglindit doar de presa secolului 21 și ne-am putea imagina ca doar oamenii din zilele noastre conștientizează riscurile pe care le presupune nivelul în creștere al dioxidului de carbon din atmosferă. Chiar dacă datele științifice sunt consemnate încă de la jumătatea secolului al 19-lea, de ce s-ar fi gândit oamenii acelor vremuri sau ar fi cunoscut impactul acestui fapt asupra generațiilor viitoare?
Surprinzător însă, un mic ziar din Australia, care era tipărit într-o provincie din apropiere de Canberra, ridica această problemă în vara anului 1912.
Consumul de cărbune afectează clima
Furnalele din lume ard în prezent aproximativ 2 milioane de tone de cărbune pe an. Arderea acestuia, duce la eliberarea a 7 milioane de tone de dioxid de carbon în atmosferă. Acest lucru face aerul o pătură mai groasă pentru pământ și îi crește acestuia temperatura. Efectul poate fi unul dramatic în câteva secole.
Ziarul în cauză a apărut pentru prima dată la Braidwood în luna aprilie 1859 și a fost publicat de două ori pe săptămână, până în ianuarie 1958. Braidwood nu era un oraș mare și nici pe departe un centru pentru studii, la nivel mondial. Este, așadar, cu atât mai interesant faptul că un astfel de articol a fost publicat în acest ziar. Vorbim despre un mic oraș de țară și de un ziar care avea o rubrică de știință, în care a apărut respectivul fragment. Gândiți-vă că, în zilele noastre, o astfel de rubrică este greu de găsit în presa scrisă nespecializată. Alte povestiri din aceeași ediție vorbeau despre o groapă de 7 mii de picioare, forată în Germania, și despre revelația că temperatura miezului crește cu aproximativ 1 grad Celsius la 100 de picioare sau despre apariția pe piață a unei mașini de cusut care întoarce firul și înregistrează numărul de bătăi.
Dar poate cea mai interesantă întrebare care poate fi pusă este de unde au fost luate informațiile. Cu 60 de ani înainte ca fizicianul Svante Arrhenius să-și publice lucrarea privind influența acidului carbonic (așa cum denumea el dioxidul de carbon, potrivit convențiilor vremii) din aer asupra temperaturii de la sol și să menționeze faptul că arderea cărbunelui elimină dioxid de carbon în atmosferă. Iar această idee a dezvoltat-o abia mai târziu în lucrările sale. Este puțin probabil dar nu imposibil ca editorul micului ziar australian să-și ocupe timpul citind lucrări științifice, iar copywriter-ul putea citi o varietate de reviste și publicații din care să extragă fragmente pe care să le publice în ziarul din Braidwood. Asta ar presupune că povestea a fost preluată dintr-o discuție mai amplă dintr-o altă publicație, dar care? Mai înseamnă și că echipa editorială a considerat că acest subiect va fi de interes pentru cititori, ceea ce în sine este un adevărat șoc.
În aceste condiții, întrebarea care se impune este cum de a durat atât de mult până ce factorii de decizie au început să se alarmeze și s-au investit bani în cercetarea acestor fenomene nocive pentru atmosferă și, în consecință, pentru om.
Foto: freepik
