Politica de tarifare carbonului ramane punctul nodal al celor mai multe discutii pe teme de politici guvernamentale referitoare la schimbarea climatica, insa intr-un an in care Grupul Interguvernamental privind Schimbarea Climatica (IPCC) a lansat un avertisment fara echivoc cu privire la actiunile de atenuare, dezvoltarea politicii de tarifare a carbonului pare mai degraba sa se fi poticnit decat sa mearga inainte.
Fara indoiala, cel mai important moment al anului a fost reforma Schemei UE de Comercializare a Cotelor de Emisii (ETS), astfel incat aceasta sa devina din nou un mecanism important, cu preturi ajungand la peste 20 de euro. Odata cu reforma ETS, evolutia la nivelul Uniunii Europene in sensul atenuarii a cunoscut pasi importanti, iar acordarea de certificate s-a consolidat.
Recunoasterea faptului ca Rezerva pentru Stabilitatea Pietei ar fi o caracteristica a Fazei IV in anii 2020 a constribuit in mod cert la asta.
De asemenea, la nivelul Uniunii Europene a fost lansata o serie intreaga de discutii pe marginea necesitatii stabilirii unui pret minim pentru ETS, ca urmare a exemplului de succes stabilit in Marea Britanie, unde carbunele aproape a disparut din mixul generatiei, odata cu implementarea unui astfel de sistem.
Singapore a facut si el pasi inainte in sensul implementarii taxarii carbonului.
Dar dincolo de UE si Singapore, este greu sa gasim in 2018 exemple stralucite de progres, desi intentia a ramas la cote inalte in multe tari.
In schimb, putem spune ca 2018 a fost un an tulburat de un numar mare de evenimente in sfera tarifarii carbonului.
2018 – un an tumultuos pentru tarifarea carbonului
• In Canada a fost ales un nou guvern in provincia Ontario si in concordanta cu manifestul electoral, noul premier a trecut rapid la actiune in sensul eliminarii provinciei Ontario din sistemul de captare si comercializare a carbonului, la care se afiliase recent alaturi de California si Quebec.
• Tot in Canada, Guvernul Federal a continuat sa mearga pe drumul mecanismului sau de tarifare, ce va avea efecte la nivelul provinciilor, daca acestea nu vor implementa un pret printr-un mecanism la alegere. Desi aceasta a fost o evolutie pozitiva, perspectiva contestatiilor venite din partea unora dintre provincii (fie din partea guvernelor provinciale actuale, fie din partea opozitiei aflate in asteptare) include si posibilitatea unui drum anevoios in anii urmatori.
• In Brazilia au existat discutii de ceva timp cu privire la implementarea unei politici de tarifare a carbonului, dar este putin probabil ca discutiile pe aceasta tema sa continue in cadrul noii administratii.
• In Australia, chiar si posibilitatea implementarii unei politici cu privire la carbon a parut sa creeze tulburari politice. Cu toate acestea, Australia nu duce lipsa unui mecanism in acest sens, mai ales ca Mecanismul de Siguranta pus in aplicare alaturi de Fondul pentru Reducerea Emisiilor a creat o piata secundara pentru unitatile australiene de reducere, ca urmare a faptului ca unele unitati industriale si-au depasit limita de siguranta.
• In Franta, sfarsitul anului 2018 a adus cu sine o serie de proteste provocate de eventualitatea implementarii unei taxe pe carbon pe piata de combustibili, desi in spatele demonstratiilor s-au aflat si alte motive. Guvernul a fost fortat, astfel, sa amane implementarea.
• In cele din urma, anul s-a incheiat cu imposibilitatea adoptarii la COP24 a unui cadru de reglementare pentru Articolul 6 al Acordului de la Paris. Desi mecanismele Articolului 6 nu au ca scop implementarea in mod direct a tarifarii carbonului, utilizarea lor ar contribui in mod cert la catalizarea unor astfel de evolutii in multe economii.
Progrese si perspective
Cu toate suisurile si coborasurile sale, anul 2018 a insemnat totusi si progres!
Astfel, China a anuntat detaliile suplimentare ale apropiatului sau sistem de captare si stocare a carbonului si continua sa faca progrese privind implementarea planurilor sale, iar Kazahstan cauta in acest moment sa isi reinitializeze sistemul timpuriu.
Discutia pe termen foarte lung cu privire la implementarea unei taxe pe carbon a continuat si in Africa de Sud, cu perspectiva unui sistem ce urmeaza sa apara in 2019, desi procesul parlamentar inca trebuie sa fie finalizat.
Dar nu acesta este profilul necesar de actiune pentru o lume care intentioneaza sa indeplineasca obiectivele Acordului de la Paris. Profilul necesar a fost ilustrat prin publicarea in luna mai a anului 2018 a Scenariului Sky al celor de la Shell, care a evidentiat rata extraordinara de progres necesara in aceasta zona de politici in anii 2020.
Desi in 2020 Sky indica doar o adoptare la nivel modest a tarifarii carbonului, pana in anul 2030 o forma de tarifare a carbonului acopera mare parte a economiei globale la un nivel intre 25 si 60 de dolari per tona de dioxid de carbon.
Sursa: Analiza Shell – Scenariu Sky
Astfel, este nevoie ca lumea sa mareasca in mod dramatic ritmul de progrese in acest sector in 2019, si poate ca transparenta si cadrul de raportare asupra carora s-a convenit la Conferinta Natiunilor Unite pe teme de Schimbare Climatica ce a avut loc la Katowice (COP24) vor ajuta in aceasta privinta.
Desi setul de reguli al Acordului de la Paris nu prevede nimic cu privire la implementarea politicilor de catre guverne, actiunile pe care acestea aleg sa le intreprinda si atenuarea pe care isi doresc sa o obtina vor conta! In aceste circumstante politica de tarifare a carbonului ar trebui sa aiba parte de o evolutie.
Sursa: Analiza Shell – Evolutia preturilor carbonului
Si mai multe detalii pe: shell.com
Foto: freepik
