Parlamentarul european Maria Spyraki, reprezentanta grupului Partidului Popular European (crestin-democrat), explica cei cinci pasi necesari pe care ar trebui sa ii facem pentru a reduce deseurile marine – Implicare, Educare, Autorizare, Inginerie si Aplicare – in lumina noilor probleme cauzate de plasticul care ajunge in oceanele lumii.

Problema plasticului care ajunge in oceane este probabil mai veche decat sticla de 47 de ani care a ajuns la mal pe coasta britanica, in anul 2018. Unele produse din plastic au nevoie de pana la 450 de ani pentru se biodegrada, ceea ce inseamna practic ca aceasta sticla (care in ani umani ar putea fi considerata de varsta medie) mai are cam 400 de ani in fata, pana sa inceapa sa se descompuna. Iata de ce, aceasta problema nu este doar una veche, ci si una avand o speranta de viata care acopera mai mult de o generatie umana. Ca atare, este de parere parlamentarul european Maria Spyraki, ar trebui sa rezolvam aceasta problema cu fermitate si ca urmare a unei obligatii morale serioase fata de copiii nostri si fata de copiii copiilor nostri.

Un studiu realizat de Fundatia Ellen MacArthur a aratat ca in acest moment exista peste 150 de milioane de tone de plastic in oceane si, la un calcul simplu, daca nimic nu se schimba predictiile arata ca pana in anul 2025 oceanele vor contine o tona de plastic la fiecare trei tone de peste, iar pana in anul 2050 cantitatea de plastic va depasi cantitatea de peste din oceane. Asta inseamna ca trebuie sa facem ceva si pentru pesti, mai ales ca o parte din acestia ajung chiar in farfuriile noastre.

Uniunea Europeana nu este pincipalul factor de poluare cu deseuri marine, dar asta nu ar trebui sa opreasca tarile europene sa devina forta din spatele politicilor care ar trebui sa atenueze aceasta problema, nu numai in vecinatate dar si la nivel global, de asemenea, sustine Spyraki. Parlamentarul european explica faptul ca pentru a face acest lucru trebuie sa ne concentram eforturile pe cinci pasi distincti, esentiali in lupta impotriva deseurilor din mediul marin. Acestia sunt Implicare, Educatie, Autorizare, Inginerie si Aplicare.

  •  In primul rand trebuie sa implicam toti factorii interesati si sa tinem cont de ei, fie ca vorbim despre consumatori, industrii, sau despre autoritati publice, atat la nivel national cat si la nivel local. Implicarea inseamna deliberarea alaturi de acesti factori interesati si crearea ulterior de politici sustenabile si aplicabile (si mai departe decat pe hartie) care sa rezolve aceasta problema.
  •  Ajungem apoi la educatie. Este ceva foarte obisnuit sa consideram educatia un panaceu pentru toate relele. Insa cand vine vorba despre a face schimbari comportamentale in ceea ce priveste utilizarea plasticului, educatia are un dublu inteles. Prin campanii educationale, crestem nivelul de constientizare, nu numai cu privire la modul in care – in calitate de consumatori – trebuie sa utilizam produsele din plastic (care au o probabilitate tot mai mare de a deveni deseuri marine), ci si in ceea ce priveste modul in care reciclam si reutilizam aceste produse din plastic si incurajam economia circulara.
  •  Autorizarea este, asadar, al treilea stalp al redresarii problemei deseurilor marine. Avem nevoie sa autorizam industria sa faca schimbarea de paradigma catre ceea ce numim transformare circulara. De aceea, trebuie sa sprijinim industria cu politici si mijloace financiare, pentru a transforma modelele de afaceri in modele mai sustenabile, incurajand in acelasi timp antreprenoriatul prin start-up-uri inovatoare si eco-friendly, spune Maria Spyraki.
  • Ajungem la inginerie, care urmeaza autorizarii industriei. In cadrul acestui pas trebuie sa investim foarte mult in cercetare si dezvoltarea de produse noi, care sa fie biodegradabile, mai putin poluante, si mai usor de reciclat. O astfel de orientare catre inginerie ar trebui sa se focuseze, de asemenea, pe procese administrative pentru a facilita reciclarea la toate nivelurile de productie si consum.
  •  Ultimul, dar nu cel din urma pas, este aplicarea. Daca toate celelalte esueaza sau nu sunt suficiente pentru a proteja generatiile viitoare, trebuie sa fim destul de curajosi incat sa luam decizii pentru binele general. Ca sa dam un exemplu, s-a estimat ca propunerea Comisiei cu privire la produsele din plastic de unica folosinta suporta costuri de conformitate in valoare de 2 miliarde de euro si  in valoare de 510 milioane de euro pentru gestionarea deseurilor,  dar ar permite consumatorilor sa economiseasca bani (6.5 miliarde de euro) reducand echivalentul a 2.6 milioane de tone de CO2. Este o problema de pierdere-castig pe termen scurt, care insa pe termen lung se transforma intr-un castig pentru toata lumea.

 

Propunerea Comisiei de a reduce impactul fata de mediu al produselor de unica folosinta din plastic este parte a unei cauze mai mari, care necesita o abordare holistica si o dedicare serioasa din partea cetatenilor, a industriei, a sectorului public si a factorilor de decizie. In acest sens, ea pare foarte promitatoare si echilibrata. Cu toate acestea, nu exista gloante de argint, si cu siguranta nici de plastic, in ceea ce priveste combaterea schimbarii climatice si protectia mediului. Dar trebuie sa facem cel mai bun pas daca avem ca obiectiv un viitor mai bun.

Foto: freepik