Dorinţa de a evolua, de a optimiza orice aspect al vieţii noastre ne-a poziţionat în vârful lanţului trofic. Din fericire, dorinţa de a face lucrurile mai bine, mai repede şi mai eficient nu a devenit un concept perimat de îndată ce am descoperit focul, ci a continuat să ne modeleze.

Mai bine, mai repede, mai eficient

Dorinţa de a trăi mai bine se reflectă în toate sectoarele aferente traiului nostru. Multe state din America, spre exemplu, cochetează cu ideea de a renunţa la reglementările de tip cost per serviciu în ceea ce priveşte utilităţile în favoarea unei structuri legislative  care stimulează eficientizarea randamentului, integrează energia durabilă şi alte tehnologii eficiente din punct de vedere al costului, creând astfel premisele necesare pentru viitoare comportamente şi decizii de achiziţionare sau construcţie mai avantajoase.

Subiectul este unul de interes, iar dezbaterile sunt motivate sau alimentate de numeroşi factori cum ar fi infrastructura desuetă, modificări la nivelul tiparelor şi tendinţelor de consum energetic din partea utilizatorilor, competiţia generată de apariţia furnizorilor terţiari de servicii, nevoia de flexibilitate, recunoaşterea rolului esenţial al utilităţilor în cadrul sistemului electric şi dorinţa de a asigura validitatea financiară pe termen lung.

În acest context, multe comisii de utilităţi publice au văzut în reglementările legislative bazate pe performanţă o posibilă soluţie foarte promiţătoare pentru toate aceste provocări.

Nevoia de a îmbunătăţi planul stimulativ dedicat utilităţilor a creat premisele stabilirii unui acord, iar potenţialul reglementărilor legislative bazate pe performanţă de a satisface această necesitate este intens mediatizat şi dezbătut. Însă, e nevoie de mai mult decât vorbe, motiv pentru care instituţiile direct interesate de implementarea reglementărilor legislative bazate pe performanţă caută exemple reale, concrete şi viabile care să ateste buna funcţionare a acestei practici.

Din fericire, precendentul există şi ia forma Regatului Unit al Marii Britanii, care se îndreaptă în această direcţie de câţiva ani deja. Bineînţeles că există diferenţe între cele două la nivel de priorităţi, politici sociale, capacităţi legislative, context şi chiar de filosofie, însă experienţa Marii Britanii în acest domeniu poate să reprezinte o sursă de inspriaţie şi până la urmă, un punct de plecare.

Lecţii de dincolo de ocean

Să începem cu bilanţul semestrial al RIIO (programul care îşi propune să ofere fonduri pentru a obţine stimulente puternice, inovaţie şi rezultate, adică revenue = incentives + innovation + outputs). RIIO vine cu două concepte inovatoare: combină cheltuielile de investiţie cu cheltuielile operaţionale sub forma unei buget compact (revenue cap) şi implementează o normă unică de profit aplicată pe integralitatea structurii (totex).

Ofgem a publicat recent o scrisoare deschisă care propune lansarea unei discuţii pe tema lecţiilor generate de evaluările preliminare. În caz că nu eşti familiarizat cu această instituţie, îţi spunem noi că Ofgem, adică Office of Gas and Electricity Markets reprezintă principalul organ guvernamental de reglementare a pieţei de electricitate şi gaze naturale din Marea Britanie.

Experienţa acumulată până acum a demonstrat că cele două concepte amintite mai sus (revenue cap şi totex) împreună cu stimulentele de performanţă bazată pe rezultate încurajează inovaţia, stabilizează şi chiar ameliorează rentabilitatea utilităţilor şi concentrează eforturile din sectorul utilităţilor pentru a obţine rezultatele dorite de consumatori.

În primul an de implementare, prognozele efectuate pentru impactul asupra facturilor de utilităţi ale consumatorilor au fost depăşite şi majoritatea obiectivelor de performanţă au fost atinse generând un procent de rentabilitate a capitalului de peste 9%  (comparativ cu estimările de 6% pentru acest indicator).

Pe lângă statistici, există o puternică tendinţă care sugerează că accentul s-a mutat pe performanţă odată cu implementarea programului RIIO.

Aşadar, posibilitatea de implementare a unui astfel de sistem construit din stimulente de performanţă bazate pe rezultate merită explorată cu atenţie. Este important ca impactul financiar al stimulentelor de performanţă să fie definit în mod precaut şi responsabil.

Desigur, va fi greu de stabilit valoarea sau suma adecvată pentru investiţie în contextul incert de astăzi. Oare eficienţa va reduce cererea sau poate electrificarea va încuraja interesul consumatorilor? E o ecuaţie – dacă o putem numi astfel – cu multe variabile, iar factorii externi pot să acţioneze într-un anumit sens tot la de bine ca şi în celălalt.

În ceea ce priveşte proiectul din Mare Britanie, din fericire, Ofcem a prevăzut şi a luat în calcul astfel de fluctuaţii, iar structura proiectului a fost calibrată astfel încât atât câştigul cât şi pierderile să fie împărţite şi suportate de furnizorii de utilităţi şi de consumatori împreună.

Nici factorii de normalizare nu trebuie ignoraţi. Inflaţia, migrarea populaţiei sau gradul de electrificare pot impacta un plan asemănător şi la fel ca în cazul RIIO, trebuie identificată o soluţie optimă şi echitabilă de divizare a costurilor între instituţii şi utilizatori.

Un alt aspect demn de luat în considerare ar fi perioada de aplicare a unui astfel de program sau proiect. Şi aici trebuie găsit un echilibru astfel încât obiectivele să nu fie setate prea departe într-un viitor guvernat de incertitudini, dar perioada aferentă să fie, totuşi, suficient de lungă pentru a permite inovaţia şi pentru a livra rezultatele dorite.

O posibilă soluţie ar fi crearea unor programe cu perioade mai scurte de valabilitate sau stabilirea unor sesiuni predeterminate de revizuire, control şi evaluare pe parcursul intervalurilor agreate.

Aşadar, soluţii există, există şi modele de inspiraţie, ce se întâmplă mai departe?

Foto: freepik