Populatiile de animale au scazut vertiginos, cu o medie de 68% din anul 1970 incoace, omenirea impingand la limita sistemele de sustinere a vietii pe planeta.
Populatiile salbatice sunt in cadere libera in intreaga lume, o tendinta determinata de consumul excesiv al specie umane, de cresterea populatiei si de agricultura intensiva, conform unei noi evaluari majore a abundentei vietii pe Pamant.
In medie, populatiile globale de mamifere, pasari, pesti, amfibieni si reptile au scazut cu 68% intre 1970 si 2016, potrivit raportului bienal Planeta Vie 2020 al World Wildlife Fund (WWF) si Zoological Society of London (ZSL). Acum doi ani cifra ajungea la 60%.
Cercetarea – una dintre cele mai cuprinzatoare evaluari ale biodiversitatii globale disponibile, realizata de 134 de experti din intreaga lume – a constatat ca incepand cu padurile tropicale din America Centrala si ajungand pana in Oceanul Pacific, natura este exploatata si distrusa de oameni la o scara fara precedent.
Analiza a urmarit datele globale referitoare la 20.811 populatii din 4.392 de specii de vertebrate. Printre speciile monitorizate s-au numarat cele mai importante animale amenintate cu disparitia, asa cum sunt panda si ursii polari, precum si amfibieni si pesti mai putin cunoscuti.
Cele mai recente cifre disponibile au aratat ca in toate regiunile lumii, populatiile de animale salbatice vertebrate sunt in colaps, scazand in medie cu peste doua treimi fata de nivelul din 1970.
„Se pare ca am petrecut 10-20 de ani vorbind despre aceste reduceri ale populatiilor si nu am reusit practic sa facem nimic in acest sens. Ma frustreaza si ma deranjeaza. Stam la birouri si punem cap la cap aceste statistici, insa ele au si implicatii in viata reala. Este foarte greu sa transmitem cat de dramatice sunt unele dintre aceste declinuri” a spus Robin Freeman, cel care a condus cercetarea la Zoological Society of London.
America Latina si zona Caraibe au inregistrat cea mai alarmanta scadere, cu o reducere medie de 94% a populatiilor de animale vertebrate. Reptilele, pestii si amfibienii din regiune au fost afectate cel mai negativ, din pricina exploatarii in exces a ecosistemelor, a fragmentarii habitatului, precum si din pricina bolilor.
Africa si regiunea Asia Pacific au inregistrat si ele scaderi mari in ceea ce priveste abundenta de mamifere, pasari, pesti, amfibieni si reptile, care au scazut cu 65%, respectiv 45%. Europa si Asia Centrala au inregistrat o scadere de 24%, in timp ce in America de Nord populatiile au scazut in medie cu 33%. Pentru a forma Indexul Planetei Vii (LPI), asemanator cu un index bursier al animalelor salbatice, acele parti ale lumii cu o biodiversitate mai mare – asa cum sunt regiunile tropicale – capata o pondere mai mare.
Expertii sunt de parere ca Indexul Planetei Vii (LPI) este o dovada in plus pentru cea de-a sasea disparitie in masa a vietii pe Pamant, un milion de specii aflandu-se in pericol din cauza activitatii umane, potrivit raportului global de evaluare al ONU din 2019. Defrisarile si conversia spatiilor salbatice pentru productia de alimente destinate consumului uman au fost in mare parte acuzate pentru distrugerea retelei vietii pe Pamant.
Raportul subliniaza ca 75% din suprafata neacoperita de gheata a Pamantului a fost modificata semnificativ de activitatea umana, iar din 1700 incoace s-au pierdut aproximativ 90% din zonele umede globale.
„Sunt necesare actiuni urgente si imediate in sectorul alimentar si agricol. Toti indicatorii care arata o pierdere a biodiversitatii se indreapta rapid intr-o directie gresita. Pentru inceput, este necesar sa existe reglementari care sa viseze eliminarea imediata a defrisarilor din lantul nostru de aprovizionare. Este absolut vital”, sustine Mike Barrett, director executiv pentru conservare si stiinta la WWF.
Zonele de apa dulce se numara printre habitatele care sufera cele mai mari daune, potrivit raportului, una din trei specii din aceste zone fiind amenintata de disparitie, iar scaderea medie a populatiei fiind de 84%. Speciile afectate includ extrem de periclitatul sturion chinez de pe raul Yangtze, care este in scadere cu 97%.
Folosind analiza prin satelit, raportul a constatat, de asemenea, ca zonele salbatice – definite ca neavand nicio amprenta umana – reprezinta doar 25% din suprafata terestra a Pamantului si sunt in mare parte limitate la Rusia, Canada, Brazilia si Australia.„Stergem viata salbatica de pe fata planetei, ardem padurile, poluam si pescuim excesiv in mari si distrugem zonele salbatice. Ne distrugem lumea – singurul loc pe care il numim acasa – riscandu-ne sanatatea, siguranta si supravietuirea aici pe Pamant”, avertizeaza Tanya Steele, director executiv al WWF.
Istoricul si omul de televiziune David Attenborough este de parere ca omenirea a intrat intr-o noua era geologica – Antropocenul – in care oamenii domina Pamantul, el adaugand ca poate a venit vremea sa invatam sa devenim administratori si protectori ai planetei noastre.
„Pentru a face asta va fi nevoie de schimbari sistemice in modul in care producem alimente, in care generam energie, in modul in care gestionam oceanele si in care folosim materialele. Dar mai presus de orice, va fi nevoie de o schimbare de perspectiva“, a scris el intr-o culegere de eseuri care insotesc raportul. „A trecut vremea intereselor nationale pure; abordarea noastra trebuie sa fie internationalismul, iar prin aceasta trebuie sa cream o mai mare egalitate intre ceea ce iau de la lumea noastra natiunile si ceea ce ofera inapoi. Natiunile mai bogate au luat mult, iar acum a venit momentul sa ofere”.
Recuperarea este posibila
Desi datele sunt dominate de declinul populatiilor salbatice din intreaga lume, indexul arata ca unele specii se pot recupera, cu eforturi de conservare. Atat rechinul de recif cu coada neagra, cat si populatiile de tigri din Australia si Nepal au manifestat semne de redresare.
Cercetatorul asociat de la Zoological Society London, Louise McRae, care a contribuit la alcatuirea Indexului LPI in ultimii 14 ani, spune ca „desi statistica este una foarte deprimanta, nu am pierdut orice speranta. Putem ajuta, de fapt, populatiile sa se refaca. Ma simt frustrata ca trebuie sa transmit un mesaj dezolant si disperat, dar cred ca exista si o latura pozitiva in asta”.
Un alt studiu publicat recent de Universitatea Newcastle si BirdLife International arata ca cel putin 28 de disparitii de pasari si mamifere au fost prevenite de eforturile de conservare de la intrarea in vigoare a Conventiei ONU privind Diversitatea Biologica, in 1993.
Ce este biodiversitatea si de ce este importanta?
Biodiversitatea este reprezentata de varietatea vietii pe Pamant, in toate formele sale si in toate interactiunile sale. „Fara biodiversitate, nu exista viitor pentru omenire”, spune David Macdonald, profesor la Universitatea Oxford. Biodiversitatea cuprinde mai multe niveluri, incepand de la gene, ajungand apoi la specii individuale, apoi la comunitati de creaturi si, in final, la ecosisteme intregi, precum padurile sau recifurile de corali, unde viata se intrepatrunde cu mediul fizic.
Fara plante nu ar exista oxigen, iar fara albinele care polenizeaza aceste plante nu ar exista fructe sau samburi. Serviciile furnizate de ecosisteme au o valoare estimata de cateva mii de miliarde de dolari – dublu fata de PIB-ul mondial. Se estimeaza ca pierderea biodiversitatii doar in Europa ar costa continentul aproximativ 3% din PIB-ul sau, sau 450 milioane de euro pe an.
Se considera ca rata de disparitie a speciilor este in acest moment de aproximativ o mie de ori mai mare decat inainte ca oamenii sa domine planeta, ceea ce ar putea insemna o disparitie mai rapida chiar decat pierderile suferite dupa ce un meteorit gigant a sters dinozaurii de pe fata Pamantului, acum 65 de milioane de ani. Cea de-a sasea disparitie in masa din istoria geologica a inceput deja, potrivit oamenilor de stiinta, miliarde de populatii individuale disparand deja de pe planeta. Cercetatorii numesc pierderea masiva a faunei salbatice o „anihilare biologica”.
Schimbarile climatice sunt reversibile, chiar daca acest lucru dureaza secole sau milenii, iar eforturile de conservare pot functiona. Dar odata ce o specie dispare, nu mai exista cale de intoarcere.
Foto: freepik
