JUMĂTATE DIN EFECTIVELE CLASELOR MICI NU AU TRECUT TESTUL PLOII ITALIENE, DOAR CLASA REGINĂ FIIND FERITĂ DE SURPRIZE MAJORE. REZULTATELE ÎNREGISTRATE PE CIRCUITUL CE POARTĂ NUMELE LUI MARCO SIMONCELLI VOR CONTA MULT ÎN ECONOMIA CLASELOR MOTO2 ȘI MOTOGP.

Clasele mici au fost un crash fest total, piloți de marcă fiind păcăliți de pelicula de apă prezentă pe circuit, Misano fiind unul dintre traseele recunoscute pentru dificultatea drenării pistei de concurs. Ghinionul unor piloți de top a fost șansa celor din eșalonul secund, clasa Moto2 ieșind în evidență cu niște rezultate greu de imaginat în condiții normale de desfășurare a cursei.

MOTO3

Romano Fenati își poate transpune pe pistă dovada talentului de care nu duce lipsă, dar de multe ori este mascat de carențe de comportament, atitudine față de echipă și momente de lipsă de concentrare. Nu a fost cazul la Misano, unde acesta a dus la capăt o cursă mare, gândită tactic impecabil. Exuberanța clasei, combinată cu condițiile meteo precare, mai mult ca sigur aveau să facă victime în pluton, așa că pilotul Marinelli Rivacold Snipers nu avea rost să riște totul încă de la începutul cursei. Duelurile repetate dintre Bastianini, Canet, Martin și alți câțiva piloți i-au oferit posibilitatea lui Fenati de a prelua ostilitățile și de a pune între el și urmăritori un avans așa cum doar Pawi reușea pe ploaie sezonul trecut.

Mai mult de jumătate dintre piloții ce compun grila Moto3 au plătit tributul vremii capricioase din zona Rimini, în top 10 ajungând și nume mai puțin obișnuite cu pozițiile fruntașe, din varii motive. Au marcat puncte prețioase Jakub Kornfeil pentru Peugeot Saxoprint (locul 7), Albert Arenas de la Aspar Mahindra (locul 8) și noua descoperire a clasei, Jaume Masia (locul 10).

Victoria a fost obținută fără probleme de Romano Fenati, acesta fiind urmat de Joan Mir și Fabio di Giannantonio, primul la peste 28 de secunde de Romano, iar Fabio la alte 10 secunde de Mir. Cu toate acestea, situația în clasamentul general nu se schimbă drastic, Mir (246) având un avans confortabil de peste 50 de puncte față de Fenati (185), Aron Canet, protagonistul unui highside spectaculos, coborând pe locul 3 cu 162 de puncte. Cel mai afectat de abandonul înregistrat a fost Jorge Martin, ce a pierdut trena primilor 3 clasați, rămânând la cota celor 121 de puncte.

MOTO2

Finalul calificărilor clasei Moto2 îl surprindeau pe Dominique Aegerter pe un excelent locul 3, imediat după Franco Morbidelli și Mattia Pasini, italianul de la ItalTrans fiind hotărât să facă o nouă figură frumoasă în fața publicului local ce-l încuraja frenetic după ce a ales să-i aducă un tribut lui Marco Simoncelli printr-o cască în celebrele culori alb-roșu. Încurajat de atmosfera tribunelor a urcat și Lorenzo Baldassari până pe locul 4 la finele calificărilor, loc pe care rareori în acest sezon a reușit să ajungă. Cursa nu se anunța una ușoară pentru un alt elvețian, cel obișnuit cu rezultatele de top, Thomas Luthi plecând în cursă abia de pe locul 7.

Nu mult după start, au început să apară surprizele neplăcute, startul la căzături fiind dat de Lorenzo Baldassarri, urmat la scurt timp de Pasini și de liderul clasamentului, Franco Morbidelli, aflat la o nouă greșeală neforțată. Chiar dacă Alex Marquez a părăsit devreme weekend-ul italian, fiind indisponibil și pentru Aragon, pericolul pierderii titlului nu s-a diminuat, ci doar s-a schimbat numele amenințării, anume Thomas Luthi.

Pilotul Interwetten s-a chinuit toată cursa să treacă de compatriotul Aegerter, cel din urmă forțând continuu limitele șasiului Suter, mult mai slab decât Kalex-ul urmăritorului sau KTM-ul pilotat exemplar până la un punct de Miguel Oliveira. Portughezul a forțat și a căzut, în timp ce Luthi a căutat asiduu punctul slab al defensivei lui Dominique și l-a executat pe pilotul Kiefer, însă Suter-ul a avut rezerva miraculoasă de performanță să își ajute pilotul să revină la conducere.

Până la final ecartul de o secundă s-a păstrat între cei doi elvețieni, Aegerter reușind al doilea succes al carierei și totodată primul pentru șasiul Suter de la revenire. Interesant că ultima victorie a cadrului de aceeași naționalitate cu piloții de pe primele două locuri a fost obținută de cel ce s-a apropiat amenințător de Morbidelli în clasament, Thomas Luthi.

Simțind posibilitatea obținerii unui rezultat mare, momentul fiind propice pentru așa ceva, date fiind dificultățile financiare apărute, Hafizh Syahrin, un specialist al ploii a ridicat ritmul de cursă și a intrat în zona celor ce luptau pentru ultima treaptă a podiumului. Sarcina sa a fost ușurată de căzătura lui Takaaki Nakagami, iar astfel malaezianul a înregistrat o a doua clasare pe podium, lucru care va conta subtanțial în decizia ce o va lua sponsorul Petronas la finele sezonului, în ce privește continuarea investiției în Hafizh. Dacă nu, Syahrin poate fi un pariu interesant pentru vreo altă echipă asiatică.

O prestație excelentă a mai avut Brad Binder, sud-africanul înregistrând cel mai rapid tur de circuit spre finele cursei, la final reușind locul 5, după Francesco Bagnaia.

La general, lucrurile se complică pentru Franco Morbidelli, al cărui avans de puncte a scăzut la 9, Thomas Luthi fiind un rival de temut în ultimele cinci curse din sezon. De asemenea interesantă va fi și lupta pentru locul 3 între Alex Marquez și Miguel Oliveira.

MOTOGP

Calificările clasei mari nu au fost neapărat spectaculoase în rezultate, excepțiile pozitive/negative fiind prezența în Q2 a lui Karel Abraham și absența lui Jonas Folger, în rest principalii favoriți în lupta pentru titlu au ocupat prima linie în ordinea Maverick Vinales, Andrea Dovizioso și Marc Marquez.

Startul a avut două surprize, protagoniștii fiind Jorge Lorenzo, spaniolul obișnuindu-ne deja cu debuturi excelente și preluarea conducerii în cursă pentru câteva tururi, a doua plecare reușită din grilă fiind a specialistului pe ploaie, Danilo Petrucci.

Lorenzo nu a rezistat prea mult la conducere, însă de data aceasta nu a fost din cauza imposibilității de a menține un ritm de cursă ridicat. După spusele sale și-a pierdut concentrarea, iar pe pista încă udă motocicleta Ducati GP17 și-a penalizat drastic pilotul, cam toate căzăturile ducatiștilor respectând același tipar. Mezaventura lui Lorenzo ne-a adus aminte de sezonul său de debut, 2008, anul unor trânte spectaculoase, din fericire fără urmări.

Pentru fanii italieni din tribune, lipsiți de prezența pe pistă a idolului a generații de pasionați ai motociclismului viteză, Valentino Rossi, căzătura lui Lorenzo a fost un nou moment regretabil de a huidui și fluera un triplu campion mondial, a cărui singură greșeală este aceea de a fi de altă naționalitate decât favoritul publicului. Un tratament similar l-a primit după o eroare în warm-up și Marc Marquez, personaj principal al unor povești însușite aproape orbește de aceiași suporteri devotați unei singure cauze.

Maverick Vinales și Andrea Dovizioso nu au putut profita de pozițiile din grilă, de ambii trecând Danilo Petrucci, care în scurt timp a preluat conducerea și a rezistat pe prima treaptă până aproape de final. Cursa părea a fi la discreția pilotului Pramac Ducati, însă pe final Marc Marquez  s-a apropiat de italian și i-a administrat o manevră a la Rossi din vremurile de glorie: statul la cutie, analiza rivalului și atacul fără drept de apel fiind cândva specialitatea marelui absent de la Misano.

Pe ultimele viraje, Petrucci nu a mai avut replică, trebuind să se mulțumească cu locul secund, în fața pilotului de uzină Ducati, Andrea Dovizioso. Acesta din urmă nu s-a putut apropia de Petrucci, avansul pilotului Pramac crescând la peste 11 secunde, cei de la Ducati fiind corecți pe durata întrecerii, lăsându-i lui Petrucci șansa de a lupta pentru victorie cu Marc Marquez.

Pe locul 4, aproape în anonimat a terminat cursa Maverick Vinales, spaniolul de la Movistar Yamaha nefiind în nici un moment angrenat în vreun duel cu ocupanții podiumului, recunoscând la finalul cursei limitele motocicletei sale în fața modelelor Honda și Ducati, Petrucci fiind și el beneficiarul unui model de uzină, în unele curse poate mai avansat tehnologic decât cadrele pilotate de Dovizioso și Lorenzo.

O cursă excelentă a făcut testerul Michele Pirro, care a rezistat unor tentative de atac din partea lui Jack Miller, ocupând la finele cursei un meritoriu loc 5.

În tabăra Suzuki, Alex Rins a confirmat creșterea de formă, aducând din nou motocicleta în top 10, în detrimentul coechipierului Iannone, protagonistul unui abandon ciudat. Acesta a intrat la boxe, pentru ceea ce a semănat cu un schimb de motocicletă, însă în loc să urce pe cea de rezervă el s-a retras de tot. Speculațiile care au apărut au indicat ori o problemă tehnică terminală la motocicleta de concurs, ori faptul că cea de rezervă ar fi avut setări de uscat cu care nu ar fi putut rezista în șa pe pista încă udă.

Finalul cursei a fost unul dramatic pentru Johann Zarco, a cărui motocicletă a cedat chiar înaintea trecerii liniei de sosire, francezul fiind nevoit să o împingă zeci de metri. Efortul său a fost recompensat în cele din urmă cu un punct, Loris Baz fiind la peste 50 de secunde mai în spate, după o căzătură în momentul în care rula între primii 10 clasați.

În clasamentul general Marc Marquez împarte prima poziție cu Dovizioso, amândoi având câte 4 succese în sezon si 199 de puncte, urmați de Vinales cu 183 de puncte și Rossi rămas la 157.

Inexplicabilă pe durata cursei a fost evoluția lui Dani Pedrosa, care a rulat pe un distant loc 19 mare parte din întrecere, în final clasându-se pe locul 14 pe fondul mai multor abandonuri.

Pe podium, Marc Marquez a avut parte de o apreciere la scenă deschisă din partea publicului italian, pe durata prezenței sale pe cea mai înaltă treaptă cei din fața podiumului strigând în continuu numele lui Rossi, în ciuda prezenței alături de Marquez a altor doi italieni pe motociclete italiene, Dovizioso și Petrucci, Andrea fiind un candidat cu șanse mari la obținerea trofeului de campion.

Următoarea cursă va fi la Aragon în data de 24 septembrie, înaintea unui periplu de 3 curse asiatice deschis de Japonia, pe circuitul Motegi.

Articol preluat de pe pitstops.ro

Foto: freepik