Atunci când vine vorba de stimularea sprijinului public, schimbările climatice rămân o problemă evazivă. În timp ce sondajele publice vor arăta că majoritatea oamenilor sunt îngrijorați și sunt de acord că trebuie luate măsuri, există doar semne modeste de forță de sprijin necesară pentru a determina factorii de decizie politică să urmeze pașii necesari, cum ar fi implementarea unui preț semnificativ al carbonului într-un segment vast al economiei. O parte a problemei poate fi reprezentată de înțelegerea modică a problemelor implicate și a ramificațiilor lipsei de acţiune.
Au fost efectuate multe încercări pentru a face față provocărilor de comunicare legate de schimbările climatice și, fără îndoială, vor mai exista multe altele, însă astăzi avem o nouă carte de la Majestatea Sa Prinţul de Wales, ecologistul Tony Juniper și omul de știință Emily Shuckburgh. Explicația pe care încearcă să o ofere aceştia a fost simplificată și scurtată, astfel încât să corespundă cerințelor unei cărți din seria Ladybird Expert. Pentru cei care nu au crescut cu cărţi englezeşti (mai degrabă decât cu cărți în limba engleză), colecţia Ladybird este renumită pentru seriile vechi de zeci de ani de cărțile în ediţie cartonată standard pentru copii, cu titluri precum Marco Polo și The Story of Music (Povestea Muzicii). Mai recent, formatul a fost readoptat pentru a publica o serie de cărți umoristice și de expertiză pentru adulți.
Cartea Climate Change (Schimbările Climatice) debutează, fără prea multe explicaţii vădite, cu zece pagini de îngrijorări și avertismente legate de impactul încălzirii. Acestea includ discuții scurte privind creșterea nivelului mării, dispariția vieții sălbatice, sănătatea umană, evenimente meteorologice extreme și reducerea banchizei. În timp ce impactul este, fără îndoială, important, abia pe la pagina 20 începe să se desfășoare reala problemă; de ce se întâmplă toate acestea și, prin urmare, ce se poate face în acest sens. Cartea se încheie cu apelul familiar către două zone de soluții tehnologice, energia regenerabilă și eficiența energetică, deși, asemenea numeroaselor publicații recente, a menționat o a treia, automobilele electrice. În realitate, setul de soluții va fi mult mai complex.
Ceea ce este nou în această publicație este faptul că a dedicat spațiu unui număr de elemente de sprijin, cum ar fi modul în care dioxidul de carbon este măsurat în carotele de gheață, beneficiile unei economii circulare, soluțiile agricole care pot crește conținutul de carbon al solului și impactul acidificării oceanice. Sunt menţionate pasager chiar şi stabilirea prețului carbonului și captarea și stocarea dioxidului de carbon.
Este o acţiune pozitivă, iar cei trei autori ar trebui să fie lăudați pentru efort, însă mă întreb dacă acest lucru va informa cu adevărat cititorul care încearcă să înțeleagă o problemă dificilă. Deschiderea pare o cărare bătătorită care nu a avut mare succes; apelul pe care îl așteaptă calamitățile, asemănător cu povestea foarte veche pentru copii, care începe cu strigătul “The sky is falling” (Se prăbuşeşte cerul). Reacția în acest sens în lumea de astăzi a fost cu siguranță opusul a ceea ce s-a dorit; în locul unei colaborări globale reale, se poate să fi creat un sentiment de pasivitate care împiedică publicul să acţioneze. În timp ce Acordul de la Paris este o piatră de hotar în ceea ce privește colaborarea, în mod colectiv ne aflăm departe de a obține rezultatul dorit în ceea ce privește emisiile, fără garanţia unei direcţii de urmat; în schimb, avem un cadru liber în cadrul căruia ar putea fi formată această direcţie.
Există un caz puternic pentru a încerca o nouă abordare; poate pentru a permite publicului să înțeleagă mai bine știința și să ajungă la o concluzie simplă. Altfel spus, având în vedere ceea ce știm despre rolul său, nu putem continua să adăugăm dioxid de carbon în atmosferă și să ne așteptăm că lucrurile vor rămâne neschimbate. Această concluzie deschide ocazia de a vorbi mai mult despre impact și soluții într-un mod mai dezagreabil, mai degrabă decât să apelăm la acțiuni bazate pe calamități. Aceasta este ocazia pe care o astfel de carte ar fi putut să o perceapă.
În cele din urmă, există o discuție privind tranziția energetică necesară. În timp ce latura cărţii legată de știința climatică este susținută de o listă distinsă de cadre universitare care sunt lideri în domeniile lor de Ştiinţe ale Pământului, nu există un astfel de sprijin recunoscut în ceea ce privește tranziția sistemului energetic. Acest lucru seamănă cu o concluzie grăbită, deși pentru a fi corect față de autori, nu acesta este subiectul pe care ne concentrăm. În mod evident, este necesară o a doua carte din seria Ladybird!
Sursa: shell.com
Foto: freepik
