Chiar si cand se lupta cu flacarile, guvernele trebuie sa rezolve conflictul dintre furnizarea sigura si un climat sigur.
Socul de anul acesta din domeniul energiei este cel mai serios de la crizele petroliere din Orientul Mijlociu din 1973 si 1979 incoace si – la fel ca acele calamitati – promite sa induca durere pe termen scurt si pe termen lung sa transforme industria energetica.
Durerea este garantata: din cauza preturilor mari la combustibil si energie, majoritatea tarilor se confrunta cu cresteri mari de preturi, inflatie, standare de viata scazute si repercusiuni politice violente. Dar consecintele pe termen lung sunt departe de a fi prestabilite. Daca guvernele raspund stangaci, ar putea declansa o revenire la combustibilii fosili, ceea ce ar ingreuna si mai mult stabilizarea climatica.
Guvernele trebuie sa urmeze, in schimb, o cale riscanta ce imbina securitatea surselor de energie cu securitatea climatica.
Situatia in lume in vara lui 2022
In Europa, ceea ce era considerat odinioara un cosmar imaginar al noptilor geroase de iarna a izbucnit ca un vis urat si torid in miezul verii. Un val de caldura a fortat cererea de gaze a Spaniei sa ajunga la un nivel aproape record, chiar daca pe 14 iunie Rusia a inceput sa reduca fluxul de gaz de-a lungul conductei Nord Stream 1 catre Europa de Vest, provocand o crestere de 50% a preturilor si starnind temeri ca la finele acestui an ar putea fi introdusa rationalizarea.
In alta zona a globului, americanii platesc 5 dolari pentru un galon de benzina (1,25 euro pe litru), alimentand inflatia despre care sondajele de opinie spun ca este cea mai mare ingrijorare a lor si cea mai mare problema a presedintelui Joe Biden.
In Australia, piata de energie electrica a cedat. Oriunde te uiti, exista lipsuri si fragilitate.
De la socuri energetice la catastrofe politice?
Socurile energetice pot deveni catastrofe politice. Poate ca o treime din inflatia de 8% a lumii bogate se explica prin cresterea costurilor la combustibil si energie.
Familiile care se lupta sa plateasca facturile sunt suparate, ceea ce duce la politici menite sa reduca aceste costuri si sa stimuleze productia de combustibili fosili, un demers altminteri deloc ecologic.
Presedintele american Biden, care a venit la putere promitand o revolutie verde, planuieste sa suspende taxele pentru petrol si sa solicite Arabiei Saudite sa pompeze mai mult petrol.
Europa are taxe exceptionale de urgenta, subventii, plafoane de pret si multe altele. In Germania, in timp ce aparatele de aer conditionat plang, centralele pe carbune sunt scoase de la naftalina.
Companiile miniere de stat chineze si indiene, despre care cei constienti de problemele climatice sperau ca sunt pe cale de disparitie, scot cantitati record de carbune.
Haosul energetic blocheaza tranzitia la energia curata
Acest haos improvizat este de inteles, dar poate fi dezastruos, pentru ca ar putea bloca tranzitia catre energie curata.
Distributia publica si scutirile de taxe pentru combustibilii fosili vor fi greu de retras. Noile centrale electrice murdare si campurile de petrol si gaze cu o durata de viata de 30 pana la 40 de ani le-ar oferi proprietarilor lor mai multe motive sa reziste la eliminarea treptata a combustibililor fosili.
De aceea, chiar daca se lupta cu focul, guvernele trebuie sa se concentreze pe abordarea problemelor fundamentale cu care se confrunta industria energetica.
Exista solutii?
O prioritate este gasirea unei modalitati de a intensifica proiectele de combustibili fosili, in mod deosebit gazele naturale relativ curate, care au o durata de viata trunchiata artificial de 15-20 de ani, astfel incat sa le alinieze obiectivului de reducere dramatica a emisiilor pana in 2050. In mod deosebit Europa si Asia, care trebuie sa se desprinda de gazul si, respectiv, carbunele din Rusia, au o capacitate prea mica de a produce gaz natural lichefiat (GNL). Secretul este sa determini companiile sa sustina scheme concepute pentru a fi de scurta durata.
O optiune este ca guvernele si retelele energetice sa ofere contracte garantate in aceasta perioada, care sa ofere o rentabilitate adecvata, pornind de la premisa ca productia va fi oprita devreme. O alta optiune este angajamentul eventual privind sprijinul din partea statului pentru a face aceste proiecte mai curate, de pilda prin captarea si stocarea carbonului.
Toate acestea nu inseamna incetinirea eforturilor catre sursele regenerabile de energie – pana la acest moment cea mai de succes parte a raspunsului slab al lumii la criza climatica. Fiecare kilowatt-ora suplimentar provenit de la Soare si trimis catre retelele electrice ale Europei inseamna cu un kwh mai putin din conductele rusesti.
Guvernele trebuie sa imbunatateasca acoperirea, capacitatea si posibilitatile de stocare ale retelelor lor si sa elimine obstacolele care ingreuneaza in continuare mai mult decat ar trebui adaugarea de capacitati regenerabile.
Proiectarea retelelor si a pietelor electrice este in sarcina guvernelor, iar acestea sunt prea adesea captive in gandirea de secol XX.
Pasul catre secolul XXI
Potrivit Technology Quarterly, gandirea secolului XXI se indreapta catre noi modalitati de a furniza retele inteligente si rezistente cu energie zero carbon, care face ca dependenta de surse regenerabile sa fie sigura si eficienta.
Hidrogenul obtinut din apa cu energie electrica regenerabila, sau din gazul natural cu abur in instalatiile care stocheaza emisiile, poate fi crucial aici.
La fel se intampla si cu energia nucleara. Entuziastii atomici interesati de problemele climatice se concentreaza adesea pe centrale nucleare la scara mica, interesante dar netestate. Ceea ce conteaza mai mult este sa imbunatatim constructia celor mari.
Acolo unde exista o opinie antinucleara puternica si coordonata, guvernele trebuie sa obtina sprijin, aratand ca exista garantii mai bune impotriva accidentelor si noi modalitati de depozitare a deseurilor.
Politicienii trebuie sa le spuna alegatorilor ca dorinta de a avea o tranzitie energetica fara combustibili fosili si fara energie nucleara este o iluzie periculoasa.
Cea din urma necesitate este ca industria sa fie previzibila. Poate suna ciudat, dat fiind ca pietele energetice din secolul al XX-lea s-au confruntat cu razboaie, lovituri de stat, revolutii, cererea tot mai mare din China si cu noile tehnologii. Insa tranzitia climatica a adus si un plus de incertitudine, chiar daca necesita si o crestere masiva a investitiilor.
Pentru a atinge pragul de emisii zero net pana in 2050, investitiile anuale trebuie sa se dubleze, ajungand pana la 5 trilioane de dolari pe an, potrivit Agentiei Internationale a Energiei. Riscul este ca aceasta din urma criza si raspunsul haotic al autoritatilor sa ii faca pe investitori mai precauti.
Un alt fel de revolutie
Stimularea investitiilor inseamna evitarea artificiilor, inclusiv greenwashingul sau dezinformarea ecoogica, planurile protectioniste vizand construirea unor lanturi de aprovizionare verzi interne si interdictiile stupide din partea bancilor pentru proiectele de gaze.
Pentru a avea mai multe investitii va trebui sa avem o extindere constanta a masurilor si mai multa certitudine cu privire la sursele de energie care pot fi utilizate si pentru cat timp. Aceasta inseamna divulgarea mai multor informatii, astfel incat companiile sa inteleaga efectele externe pe care le creeaza, o crestere a preturilor carbonului, astfel incat sa aiba o idee despre costul poluarii, dar si reglementari care sa impuna eliminarea treptata a tehnologiilor murdare.
Marele soc energetic din 2022 este o catastrofa. Dar ar putea fi si momentul in care o politica guvernamentala mai buna sa declanseze investitiile necesare pentru a rezolva conflictul dintre o sursa mai sigura de energie si un climat mai sigur.
Foto: freepik
