Europenii vor sa stie mai multe despre sursa alimentelor pe care le consuma. O etichetare obligatorie care sa mentioneze tare de origine ar insemna alegeri alimentare mai sustenabile? Comisia Europeana lucreaza la o propunere care ar putea avea ca rezultat extinderea indicarii obligatorii pe eticheta a originii produsului la mai multe produse alimentare din Uniune.
Unii actori implicati au interpretat aceasta accentuare a reglementarilor ca pe un triumf pentru sustenabilitate si o oportunitate pentru ca fermierii responsabili sa creeze valoare. Altii, insa, sunt ingrijorati cu privire la asocierea care s-ar putea face intre indicarea pe eticheta a tarii de origine si sustenabilitate. Ei sustin ca a sugera o legatura inseamna “amestecarea conceptelor” si atrag atentia ca “produs local” nu inseamna neaparat “mai prietenos cu mediul”.
Cerere mare de informatii cu privire la origine
Indicarea obligatorie a originii pe eticheta exista deja in Europa pentru cateva categorii din lantul de alimente si bauturi. Printre acestea se numara fructele si legumele, mierea, uleiul de masline, ouale, vinul, bauturile spirtoase, pestele, vita, berea, carnea de porc neprocesata, carnea de oaie, capra si pui.
Cu toate acestea, “cererea mare” din partea consumatorilor care vor sa stie de unde provin mai multe categorii alimentare a determinat Comisia Europeana sa treaca la actiune.
Ca parte a strategiei Farm to Fork (F2F) a Acordului Verde European, Comisia s-a angajat sa propuna indicarea obligatorie a originii pentru anumite produse, pana in ultimul trimestru al anului 2022.
Alti factori determinanti pentru aceasta masura includ cererea tot mai mare de lanturi de distributie scurte – un aspect care s-a intensificat in perioada pandemiei provocate de noul Coronavirus -, precum si accentuarea masurilor privind etichetarea originii nationale in Uniune. In cea mai mare parte, aceste cereri se refera la lapte, dar si la lapte si carne ca ingrediente, explica Sabine Juelicher, director in cadrul Directiei Generale pentru Sanatate si Siguranta Alimentara.
Comisia este ingrijorata ca reglementarile referitoare la indicarea tarii de origine pe eticheta creaza inechitate pe piata unica – unii clienti avand un acces mai mare la informatii alimentare decat altii.
Sondajele efectuate pana in acest moment au indicat ca, in general, consumatorii sunt mai interesati de extinderea obligativitatii de indicare a originii in cazul laptelui si al laptelui folosit ca ingredient, al carnii ca ingredient, al carnii de iepure si de vanat, al orezului, al graului dur folosit la paste, al cartofilor si al rosiilor folosite in anumite produse, a spus Juelicher delegatilor de la un eveniment recent din cadrul Formului Alimentar European.
Tara de origine este un criteriu indirect pentru sustenabilitate
Propunerea Comisiei Europene a fost binevenita pentru multi, unii dintre acestia vazand indicarea tarii de origine pe eticheta ca fiind strans legata de sustenabilitate.
Jurnalistul Italian Giorgio dell’Orefice a subliniat, in cadrul evenimentului EFF, importanta etichetarii originii. “Cred ca sustenabilitatea este cuvantul magic ce deschide o noua era pentru indicarea originii pe eticheta.
Astazi oamenii vor sa stie totul despre mancarea pe care o consuma. Ei vor sa aleaga in mod constient si responsabil ceea ce mananca. Oamenii vor sa stie daca legumele, carnea, pastele sau vinul au calatorit mii de kilometri pentru a ajunge pe masa lor. Ei vor sa stie cum au fost produse acestea”.
Dell’Orefice crede, de asemenea, ca extinderea reglementarilor cu privire la indicarea originii pe eticheta ar putea oferi o oportunitate atat industriei cat si consumatorilor. “Aceasta initiativa da fermierilor si producatorilor primari sansa de a crea valoare pentru ei, pentru serviciile lor si pentru consumatori” a spus el delegatilor de la eveniment.
Pentru parlamentarul austriac Simone Schmiedtbauer, membru in Comisia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, indicarea tarii de origine pe eticheta este asociata cu sustenabilitatea. Ea crede ca mentionarea “clara” pe eticheta a tarii de origine ar permite europenilor sa sprijine lanturile de distributie locale si regionale “si astfel mai sustenabile”.
“Pentru mine, indicarea pe eticheta a tarii de origine este ca un criteriu indirect pentru sustenabilitate. Ea da fiecarui consumator sansa de a lua in calcul aspectele ecologice si climatice ale productiei si transportului, atunci cand ia decizii de cumparare. Prin mentionarea tarii de origine pe eticheta, consumatorii au sansa de a opta pentru produse europene in locul celor importate”.
Dincolo de sustenabilitate, care este esentiala pentru pozitia lui Schmiedtbauer cu privire la indicarea tarii pe eticheta produsului – “Alimentele si furajele noastre nu trebuie sa zboare peste Atlantic pana in Europa”, parlamentarul a mai adus in discutie si siguranta si calitatea alimentelor.
“Sistemul nostru alimentar este… cel mai sigur din lume si avem obligatia de a ne asigura ca toate alimentele si furajele importate din tari terte intrunesc standardele noastre ridicate. La asta se asteapta cetatenii europeni si este si ceea ce merita. Este responsabilitatea noastra ca delegati ai Parlamentului European, ca voce a cetatenilor europeni, sa le asiguram acest lucru”.
Este vorba despre origine si nimic mai mult
Nu toata lumea este, insa, de acord ca mentionarea tarii de origine pe eticheta este, si nici nu ar trebui sa fie, asociata cu sustenabilitatea.
Peter Loosen, presedintele Biroului din Bruxelles al Federatiei Alimentare germane, a spus delegatilor ca discutia despre indicarea originii pe eticheta nu este una simpla. “Exista diferite puncte de vedere si interese. Cred ca este esential sa ne asiguram ca atunci cand discutam despre indicarea originii avem grija sa nu amestecam conceptele… fie ca vorbim despre siguranta alimentara, despre calitate sau despre sustenabilitate. Este vorba despre origine si nimic altceva”.
Loosen a sustinut in continuare ca mentionarea originii pe eticheta nu inseamna neaparat si o productie responsabila. “Stiti cu totii exemplul marului care a parcurs un drum foarte lung, dar are totusi o amprenta de dioxid de carbon mai mica, pentru ca nu a fost depozitat (la rece) pentru mult timp” a spus el, atragand atentia delegatilor sa se asigure “ca aceste concepte nu sunt confundate”.
Un mod de a studia potentialele legaturi dintre sustenabilitate si indicarea tarii de origine pe eticheta ar fi analiza reglementarilor din alte tari, precum si efectele pe care acestea le-ar fi putut avea.
Australia a implementat etichetarea originii la jumatatea lui 2016, iar producatorii de alimente si bauturi au avut la dispozitie o perioada de gratie de doi ani, pana la jumatatea lui 2018, cand schema de etichetare a fost pusa in aplicare.
“Am facut o multime de sondaje in randul consumatorilor si am descoperit ca acestia nu au inteles declaratiile privind originea”, isi aminteste Joanna Grainger, ministru consilier pe teme de agricultura in cadrul Misiunii Australiei pe langa UE. “Era ceva normal sa vezi produse pe care scria <>, iar o astfel de eticheta parea sa ii deranjeze pe consumatori, care nu erau multumiti de nivelul de informatie primit” spune Grainger.
Ea mai subliniaza ca de la bun inceput reglementarea s-a referit “doar” la indicarea originii pe eticheta. “Exista foarte multe informatii pe care consumatorii doresc sa le cunoasca. Vor sa stie detalii despre nutritie, vor sa stie despre protectia animalelor, vor sa afle informatii despre regiune, despre calitate si, desigur, despre sustenabilitate. Dar recunoastem ca legislatia noastra se concentreaza numai pe informatii despre origine, pentru consumatori” a mai spus ea.
Anul trecut, la patru ani de la implementarea voluntara a reglementarii in industrie, Guvernul a lansat un studiu care sa determine eficacitatea si impactul sau asupra afacerilor. Ancheta este in derulare, iar raportul este asteptat la jumatatea anului 2021.
Grainger a sugerat ca ar fi surprinsa sa afle ca schema de etichetare a originii a avut un impact semnificativ asupra cererii de bunuri importate. “Nu avem neaparat vreo dovada, eu nu cred – si chiar as fi interesata sa vad daca evaluarea arata altceva – ca aceasta reglementare ne-a oprit din a cumpara bunuri importate. Noi suntem o natiune de imigranti, suntem dornici de alimente importate; noi cumparam alimente din toata lumea”.
Ministrul consilier a continuat: “Nu credem neaparat ca etichetarea originii ingreuneaza comertul. Iar asta este important pentru noi, pentru ca la fel ca si UE, suntem o natiune orientate catre comert”.
Reiterand argumentul lui Loosen cu privire la amprenta totala de carbon a alimentelor, Grainger a spus ca Australia vede lanturile alimentare globale ca avand o “contributie importanta” la productia sustenabila. “Desigur, transportul este unul dintre elementele care cauzeaza un impact din punct de vedere al carbonului, dar noi observam ca, in mare masura, productia on-farm are cel mai mare impact al carbonului asupra productiei alimentare.
Foto: freepik
