Cum pot face liderii din IT diferenta intre realitate si fictiune atunci cand cantaresc afirmatiile legate de sustenabilitate ale unui furnizor de tehnologie? Si care sunt pericolele sau riscurile cu care se confrunta intreprinderile daca nu isi fac propriile evaluari cu privire la afirmatiile ecologice ale furnizorilor lor?
Din pricina aparitiei noilor tehnologii consumatoare de energie, deteriorarii rapide a climei si greenwashing-ului corporativ larg raspandit, acum este mai important ca niciodata ca directorii CIO sa se concentreze pe sustenabilitate. Ei pot analiza si monitoriza impactul tehnologiei asupra mediului si pot dezvolte proiecte ce vor promova sustenabilitatea in cadrul organizatiei, folosindu-si in mod adecvat puterea.
Este de la sine inteles ca greenwashing-ul submineaza oamenii care incearca sa dezvolte in mod real sustenabilitatea in eforturile lor. Greenwashing-ul neintentionat ar putea fi la fel de daunator ca si cel intentionat.
Provocarea sustenabilitatii nu poate fi depasita de nicio afacere pe cont propriu. Liderii din sfera IT si CIO pot imbratisa practici sustenabile de afaceri, insa pentru un impact mai bun, ei trebuie sa colaboreze cu colegii lor, iar aceste eforturi se pot extinde si la modul in care abordeaza greenwashing-ul.
Succesul va depinde de colaborare, dar si de un parteneriat intre sectorul privat si cel public. Chiar daca tehnologia digitala poate reuni un ecosistem complet in sensul gasirii de solutii noi si scalabile la provocarile de dezvoltare greu de rezolvat, succesul va depinde in continuare de colaborare.
Liderii IT si CIO trebuie sa solicite furnizorilor existenti si potentiali sa sustina afirmatiile pe care le fac cu privire la amprenta de mediu a produselor, proceselor si serviciilor lor, folosind tehnici standard recunoscute si acceptate pentru cuantificarea si evaluarea acestor afirmatii.
Diferenta dintre realitate si fictiune in materie de ecologie
Aproximativ 90% dintre liderii din domeniul tehnologiei considera ca unele sau toate companiile din sector participa la greenwashing, sustinand ca un produs sau un serviciu este mai ecologic sau mai sustenabil decat este de fapt, potrivit unui raport recent al iResearch.
Trebuie sa mergi mai departe de eticheta si de afirmatiile facute si sa iti faci propria evaluare. Date fiind riscurile ce tin de reputatie si potentialele prejudicii aduse brandului, este imperativ ca toate etichetele si afirmatiile sa fie validate temeinic, astfel incat sa stii sigur ca acestea nu sunt doar bazate pe date, ci si validate de terte parti.
Evaluarea impactului asupra mediului de-a lungul intregului ciclu de viata – procesul de determinare a modului in care un produs, un proces sau un serviciu va afecta mediul – este de o importanta critica.
Orice metodologie folosita pentru aceasta evaluare trebuie sa fie in conformitate cu standardele globale, europene si internationale, in functie de produs, proces sau serviciu si sa foloseasca o terta parte pentru a valida informatiile furnizate de furnizori.
O abordare prin care poti face diferenta intre realitate si fictiune este sa verifici daca exista un site web oficial, care sa enumere criteriile utilizate pentru a analiza impactul unui produs asupra mediului. O intrebare importanta este daca s-a tinut cont de intregul ciclu de viata al produsului – de la materiile prime pana la finalul vietii produsului sau serviciului.
Validarea terta
Este absolut necesar sa verifici aspectele care conteaza, insa trebuie de asemenea sa te asiguri ca exista o supervizare adecvata, care ofera posibilitatea corectiilor si care garanteaza ca sunt valorificate oportunitatile de imbunatatire. Crearea de standarde care sa permita organizatiilor sa faca afirmatii comparabile ar conta foarte mult pentru a face diferenta intre bluff-urile de marketing si actiunile reale.
Organizatii precum Green Software Foundation actioneaza pentru a schimba cultura modului in care sunt dezvoltate softurile si creeaza o atestare acceptata la nivel amplu pentru softul ecologic. Eco-Friendly Web Alliance, de pilda, a stabilit primul standard ecologic din lume pentru site-uri web – un prim pas bun pentru reducerea emisiilor digitale.
Acesta este sustinut de un consiliu consultativ stiintific si urmeaza un proces strict. Organizatia face eforturi pentru schimbare in sectorul centrelor de date si pentru adoptarea economiei circulare in IT si face eforturi pentru reducerea emisiilor digitale si a consumului ridicat de energie in sectorul IT.
Intr-un viitor sustenabil, aceste certificari terte nu trebuie sa reprezinte o exceptie, ci ar trebui sa devina norma preconizata. Pana la acest moment drumul este lung, insa este un obiectiv care merita urmarit.
Riscurile greenwashing-ului
Riscurile pe care greenwashing-ul le reprezinta pentru reputatie, la fel ca si riscul de a fi o victima a greenwashing-ului ar putea dauna grav unei organizatii. Pentru a atenua aceste riscuri, organizatiile ar trebui sa imbratiseze si sa sprijine utilizarea indrumarilor disponibile privind cele mai bune practici, nu numai pentru IT, ci si pentru organizatie in ansamblu, cum ar fi Principiile Oxford pentru Compensarea Carbonului pana la Zero, Climate Action 100+, LEED, Net Zero Asset Owners Alliance, RE100, Principiile Oxford Martin pentru Investitii Sensibile la Problemele Climatice si Initiativa Science-Based Targets, pentru a contribui la stabilirea faptului ca practicile si initiativele de mediu sunt derulate intr-un mod riguros si credibil, care sa contribuie in final la atingerea obiectivelor zero net.
Daca baza pachetului de tehnologie si infrastructura digitala sunt construite pe un teren instabil, in care afirmatiile legate de sustenabilitate sunt discutabile si nefondate, s-ar putea ajunge la rezultate dezastruoase. Este imperativ ca achizitiile de hardware si software sa fie bine gandite, pregatite pentru viitor, aliniate cu economia circulara si sa fie verificate impotriva greenwashing-ului si validate de o terta parte.
Foto: freepik
