European Petroleum Standards (EPS) – Standardele europene pentru petrol – reprezinta standardul utilizat in Europa pentru produsele petroliere. Standardul a fost dezvoltat de Comitetul European pentru Echipamente Interoperabile pentru Petrol si Gaze, care a creat si standardele Organizatiei Internationale de Standardizare (ISO).
EPS a fost introdus in 1970, dar utilizarea standardelor a devenit obligatorie abia in 1976. EPS contine reglementari stricte privind calitatea uleiului, specificatiile uleiurilor, aditivi si cerinte legate de etichetare.
American Petroleum Standards (APS) – Standardele americane pentru petrol – sunt standarde pentru produsele petroliere utilizate in America de Nord. Ele sunt supervizate de Societatea Americana pentru Testarea Materialelor (ASTM), un organism nonguvernamental din care fac parte ingineri si oameni de stiinta care dezvolta standarde de consens voluntar pentru materiale, produse, sisteme si servicii legate de tehnologia chimica.
APS a fost infiintat din 1947 cu doua obiective principale: sa ofere un set unitar de specificatii pentru a facilita comertul intre tari; si pentru a evita dublarea inutila a eforturilor a diferite organizatii din intreaga lume.

Diferente in materie de reglementare

Standardele europene si americane pentru petrol sunt diferite. Ambele sunt folosite in industria petrolului, dar au reglementari diferite.
Standardul european pentru petrol a fost creat pentru a proteja sanatatea publica si mediul impotriva efectelor nocive ale poluarii cu petrol. Standardul American Petroleum nu este reglementat de niciun organism guvernamental si nu este necesar pentru aprobarea spre vanzare a produselor in America.
Standardul european pentru petrol impune ca toate uleiurile vandute in Europa sa fie testate pentru o serie de substante chimice, inclusiv hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), benzen, naftalina, xilen, fenantren, 1-naftol, 2-naftol, antracen si benzo(a)piren.
Standardul american de petrol nu necesita testarea pentru aceste substante chimice, deoarece considera ca nu exista dovezi directe care sa asocieze aceste substante chimice cu cancerul sau alte boli.

Diferente in compozitia chimica a uleiului de motor

Compozitia uleiului este un factor crucial atunci cand vine vorba de performanta unei masini. Standardele europene si americane pentru produse chimice petroliere (EAPC) sunt diferite in ceea ce priveste compozitia chimica a petrolului.
Standardul european presupune un continut mai mare de sulf, in timp ce standardul american presupune niveluri mai scazute. Acest lucru poate duce la un motor care functioneaza mai bine cu un tip de ulei, dar mai prost cu celalalt.
Diferenta dintre aceste standarde poate fi observata in modul in care masinile functioneaza atunci cand sunt conduse cu diferite tipuri de ulei. Masinile europene tind sa aiba performante mai bune cu un ulei cu continut scazut de sulf, in timp ce masinile americane au o performanta mai buna cu uleiuri cu continut ridicat de sulf.
Compozitia chimica a petrolului european are un procent mai mare de hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), in timp ce compozitia chimica a petrolului american are mai multe grasimi saturate decat hidrocarburi aromatice policiclice.
Compozitia chimica a petrolului european contine, de asemenea, niveluri mai mari de alchilbenzeni, care nu se regasesc in petrolul american. Aceste diferente de compozitie fac petrolul european mai inflamabil si petrolul american mai putin inflamabil.

5 diferente care ii ajuta pe americani sa inteleaga standardele europene

Standardul european pentru petrol este un set de reguli care standardizeaza productia si vanzarea produselor petroliere. El a fost creat pentru a contribui la cresterea competitivitatii pietei europene, dar are diferente unice fata de standardul american pentru petrol. Cele cinci diferente principale sunt:
– Standardul european pentru petrol are o definitie diferita a titeiului, ceea ce este important deoarece influenteaza cat de mult titei poate fi utilizat intr-o tara.
– Standardul EPU nu are o definitie specifica pentru uleiuri combustibile, dar permite in schimb variatii de la o regiune la alta.
– Standardul EPU nu defineste produsele petroliere in ceea ce priveste continutul lor de sulf.
– Standardul EPU defineste combustibilul ca fiind o substanta ce poate fi arsa fara a produce dioxid de carbon sau alte emisii nocive
– Standardul EPU defineste gazele naturale ca fiind o substanta ce provine din formatiuni geologice.

De ce au nevoie masinile europene de ulei specific?

Toate beneficiile detinerii unei masini europene – performanta bine reglata, stil sofisticat, prestigiu – vin la pachet cu necesitatea de a folosi un ulei specializat, care difera in multe privinte de uleiul de motor american Iata care sunt motivele pentru care masinile europene necesita ulei specific.

Tuturor le place aerul curat

Asa cum aratam mai sus, Uniunea Europeana mentine standarde mai stricte pentru emisiile de dioxid de carbon (CO2) si monoxid de carbon (CO) decat cele existente in America. Deoarece motoarele diesel moderne emit mai putin CO2 decat motoarele pe benzina, piata europeana s-a orientat catre utilizarea sporita a vehiculelor cu motor diesel in anii 1990. Dieselurile ofera, de asemenea, avantajul unei economii mai bune de combustibil.
Un dezavantaj, totusi, sunt nivelurile mai ridicate de NOx si PM produse de motorina. Pentru a contracara acest lucru, vehiculele europene alimentate cu motorina sunt echipate cu filtre de particule diesel (DPF) si catalizatori, cu scopul de a reduce poluantii inainte de a iesi pe teava de esapament.
Aici intervine uleiul de motor. Formularea unui ulei poate avea un efect negativ asupra dispozitivelor sensibile de control al emisiilor. Anumite componente din formularea uleiului de motor, cum ar fi cenusa sulfatata, fosforul si sulful (cunoscute in mod colectiv prin termenul SAPS), pot reduce eficienta si durata de viata a DPF-urilor si a altor dispozitive de emisii.
Din acest motiv, uleiurile de motor formulate pentru vehiculele europene contin adesea niveluri mai scazute de SAPS, pentru a proteja sistemele de control al emisiilor.

Intervale mai lungi de schimb

Europenii au acceptat de mult ceea ce abia recent a patruns in America de Nord – intervale mai lungi de schimbare a uleiului. Multi soferi din State inca schimba uleiul la 5000 de km, cu exceptia clientilor AMSOIL care practica intervale extinse incepand din 1972.
Europenii sunt obisnuiti sa schimbe uleiul mult mai rar, la aproximativ 16.000 km. Un motiv este costul mai mare al petrolului in Europa. Un altul tine de diferentele dintre recomandarile producatorului. De exemplu, schimburile de ulei pentru BMW-urile 1999-2013 sunt necesare doar la 25.000 de km. In SUA, majoritatea oamenilor schimba uleiul la 8.000 de km. Cifra creste cu cateva sute de km daca vehiculul este echipat cu un sistem electronic de monitorizare a duratei de viata a uleiului.
Intervalele mai lungi de schimb, obisnuite la masinile europene, necesita un ulei capabil sa protejeze impotriva uzurii, a depunerilor si a namolului pe toata durata, ceea ce inseamna un ulei mai robust.

Ulei gros/ulei subtire

Manualul de utilizare al majoritatii vehiculelor europene indica vascozitatea uleiului recomandat intr-o diagrama care sugereaza diferite vascozitati pentru diferite intervale de temperatura de functionare.
Pe vreme rece, OEM poate recomanda 5W-30. Pe vreme calda, 5W-40. In mod traditional, soferii opteaza pentru un 0W-40 sau 5W-40 pentru a oferi tot ce este mai bun din ambele lumi – o curgere buna la rece pentru a proteja impotriva uzurii si o rezistenta buna la caldura atunci cand se atinge temperatura de functionare.

Aprobarile producatorilor

Ca sa ramanem la manual, OEM recomanda, de asemenea, utilizarea unui ulei care indeplineste un anumit standard de performanta. In SUA, este de obicei o specificatie a uleiului de motor la nivel de industrie, cum ar fi API SN PLUS.
Producatorii europeni de echipamente (OEM), insa, sunt diferiti. De obicei, isi mentin propriile specificatii de performanta pentru uleiul de motor. Soferii VW, de exemplu, trebuie sa foloseasca un ulei care indeplineste cerintele specificatiilor de performanta ale Volkswagen si acelasi lucru este valabil si pentru Mercedes, BMW, Porsche si alte masini europene.
Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate, fiecare specificatie a uleiului de motor OEM este usor diferita. Un OEM poate impune uleiuri care ofera performante mai bune impotriva oxidarii, in timp ce altul impune o rezistenta mai buna la pierderea vascozitatii.
Specificatiile OEM sunt in general mai stricte si necesita o performanta crescuta a uleiului de motor decat specificatiile din industrie. Acest lucru necesita, desigur, o tehnologie mai avansata (si de obicei costisitoare) a uleiului de motor, furnizata aproape exclusiv de materiale sintetice.

Sursa foto: Freepik.com

Foto: freepik