Pandemia cauzata de COVID-19 a dovedit in mod clar capacitatea guvernelor de a lua masuri dramatice pentru a reduce o amenintare existenta, precum si capacitatea oamenilor – cel putin pe termen scurt – de a se adapta unor stiluri de viata noi, restrictive, impuse de aceste masuri, este de parere prof. Phoebe Koundouri, co-presedinte al SDSN (Reteaua de Solutii pentru o Dezvoltare Sustenabila, a ONU) Grecia.
Referindu-se in continuare la experienta pe care o traversam in prezent, Koundouri spune ca un al doilea mesaj pe care ar trebui sa il retinem din vremurile speciale pe care le traim este acela ca timingul punerii in aplicare a masurilor este crucial pentru eficienta acestora in salvarea de vieti omenesti.
Cel de-al treilea mesaj este acela ca raspunsul la COVID-19 vine din partea statelor nationale, in timp ce organizatiile internationale au scapari la capitolul reactiilor iminente clare, adauga ea.

Masurile care pot contribui la rezolvarea crizei din sanatate pot face ca o a doua criza – aceea economica – sa fie mai rea, insa si inversul este valabil.
Potrivit lui Koundouri, scopul masurilor luate in legatura cu aceasta criza din sanatate (in mod deosebit izolarea sociala stricta) este acela de a intinde pandemia pe o durata mai mare de timp, in asa fel incat curba pandemica sa fie una mai lina. Aplatizarea acestei curbe da omenirii sansa de a castiga timp pentru imbunatatirea substantiala a capacitatii sectorului sanitar: mai multe paturi, mai multe ventilatoare, mai multe masti pentru fata, mai multe teste, mai multi profesionisti in domeniul sanitar, mai multe fonduri pentru vaccinuri, o testare mai ampla si o capacitate similara de urmarire a infectarilor.

Pe de alta parte, insa, aplatizarea curbei pandemiei duce la o accentuare inevitabila a curbei recesiunii macro-economice si pune in pericol toate lanturile de aprovizionare, inclusiv cele esentiale pentru supravietuirea umana (alimente si medicamente).
O socio-economie moderna este o retea complexa interconectata, din care fac parte actanti si lanturi de distributie si aprovizionare: angajati, companii, consumatori, furnizori de tehnologie, societatea civila, institutii financiare, factori de decizie si clasa politica. Masurile de izolare stricta duc la inchiderea acestei retele complexe si ameninta sa distruga legaturile care permit functionarea socio-economiei.

Evitarea crizei economice

Cum putem evita ca pandemia sa se transforme intr-o criza economica si financiara care va depasi cu mult ca durata criza din sanatate?
Phoebe Koundouri este de parere ca principala prioritate economica ar trebui sa fie certitudinea ca forta de munca ramane in serviciu, chiar daca in aceste momente este in carantina sau fortata sa stea in case.
In al doilea rand, guvernele ar trebui sa isi canalizeze sprijinul economic catre institutiile private si publice care sustin grupurile vulnerabile de cetateni.
In al treilea rand, intreprinderile mici si mijlocii ar trebui sa fie protejate de faliment (nevoia ca banii contribuabililor sa sprijine corporatii non-financiare mari este mult mai putin evidenta).

In al patrulea rand, va fi nevoie de politici care sa sprijine sistemul financiar, in conditiile in care creditele neperformante cresc. In al cincilea rand, pachetele fiscale, raportate la nivelul scaderii produsului intern brut ca urmare a crizei, vor trebui sa fie finantate din datoria nationala.
Ar trebui sa ne ingrijoreze nivelul datoriei? Da, iar in masura in care se poate, este de dorit sa evitam o alta criza a datoriilor. Insa cel mai important, este de dorit sa evitam o relansare nesustenabila a economiei, odata pandemia incheiata. Tocmai de aceea, crede Koundouri, ar trebui sa ne asiguram ca finantele sunt distribuite preponderent catre companiile cu un profil social, economic si de mediu sustenabil, sau cel putin catre cele care se angajeaza sa faca tranzitia catre un astfel de profil pe termen mediu.

Co-presedintele SDSN Grecia sustine ca aceasta este singura speranta pe care omenirea o are pentru a evita crizele existentiale recurente, si tocmai de aceea ar trebui sa atraga un consens national si international.

Lumea intre criza COVID-19 si criza climatica

Extrem de important de retinut este ca exista speculatii stiintifice serioase potrivit carora COVID-19 poate avea legatura cu criza climatica si cu reducerea biodiversitatii asociata acesteia. Defrisarea aduce animalele salbatice in contact tot mai apropiat cu populatia umana, crescand astfel probabilitatea ca virusurile zoonotice sa ajunga sa faca trecerea intre specii. Mai mult, Panelul Interguvernamental pentru Schimbare Climatica (IPCC) a avertizat cu privire la faptul ca incalzirea globala va accelera foarte probabil aparitia unor noi virusuri. Ceea nu putem sa nu remarcam este ca raspunsul ferm in fata pandemiei COVID-19 se afla la polul opus fata de lipsa unor actiuni eficiente in sensul combaterii schimbarii climatice, cealalta criza existentiala a vremurilor noastre. Ar trebui sa ne intrebam de ce…

Potrivit oamenilor de stiinta, schimbarea climatica are potentialul de a ajunge sa ucida mai multi oameni decat COVID-19, dar referirea la moarte in cazul crizei climatice este ascunsa prin folosirea jargonului, in expresia “o frecventa si severitate marita a dezastrelor naturale” si se intinde pe o perioada de cateva decenii.
In aceasta lumina, devine dificil de discutat la scara larga despre schimbarea climatica ca despre o urgenta existentiala! Iar pentru ca politicile eficiente impotriva schimbarii climatice sa fie si mai dificil de adoptat, trebuie spus ca ele necesita o cooperare internationala. Astfel, stabilizarea climatului necesita ca toate natiunile sa isi reduca emisiile, ceea ce, evident, poate fi mult mai dificil decat deciziile nationale unilaterale. Timingul este si el important. In plus, este nevoie de o schimbare sistemica.

Pe de alta parte, exista aspecte ale crizei schimbarii climatice care sunt mai usoare decat criza COVID-19. Potrivit lui Thomas Sterner (2020), criza climatica solicita schimbari mai putin perturbatoare, atat la nivel economic, cat si la nivel social si cultural, fata de masurile care sunt luate in acest moment pentru a combate noul Coronavirus. De pilda, emisiile de gaze cu efect de sera ar putea fi reduse considerabil printr-o crestere graduala a pretului carbonului, asupra caruia sa se convina la nivel mondial, in paralel cu disponibilitatea crescuta a combustibililor alternativi accesibili, a tehnologiei verzi si a infrastructurii necesare pentru a sprijini utilizarea acestora la scara masiva. Astfel de politici, daca sunt implementate eficient, pot fi imperceptibile in viata de zi cu zi a majoritatii indivizilor si companiilor.

Ce am invatat din crizele recente

Generatiile recente, inclusiv a noastra, s-au confruntat si inca se mai confrunta cu patru crize globale: criza financiara din perioada 2008-2009, Marea Recesiune de la finele anilor 2000 si inceputul anilor 2010, criza climatica si actuala criza COVID-19. Daca vom continua sa facem fata unor crize noi, cu acelasi model socio-economic care a dus la aparitia crizelor, nu vom reusi sa gasim un drum sustenabil si rezilient catre o societate preocupata de mediu. In perioade economice nefavorabile, asa cum presupunea si Darwin, cei care supravietuiesc “nu sunt cei mai puternici sau cei mai inteligenti, ci sunt cei mai adaptabili la schimbare”.
Co-presedintele SDSN Grecia, Phoebe Koundouri este de parere ca omenirea poate face mai mult decat sa reactioneze pur si simplu la crize prin adaptarea la realitatea noua, nascuta din criza. “Putem folosi stiinta – asa cum o folosim in prezent pentru a gandi masuri de a limita raspandirea COVID-19 – pentru a concepe economii care sa atenueze amenintarile schimbarii climatice, pierderea biodiversitatii si pandemiile. Trebuie sa mobilizam forta oamenilor pentru a realiza imaginea unei societati prospere, cuprinzatoare, rezistente la clima si pandemii, cu o economie circulara cu emisii zero net”, arata Koundouri.

Raportul IPCC (Panelul Interguvernamental pentru Schimbare Climatica) se refera in mod explicit la nevoia unor “schimbari rapide, cu raza lunga si fara precedent in toate aspectele societatii”. Schimbarile progresive nu vor fi suficiente, in acest moment fiind necesara o schimbare fundamentala a sistemelor economice, sociale si financiare, care va declansa o schimbare exponentiala in ceea ce priveste consolidarea rezilientei sociale, economice, din domeniul sanatatii si din domeniul mediului. Avem nevoie de o gandire la nivel mare pentru schimbari mari! Inovatia sistemelor si gandirea de tranzitie poate ajuta si necesita o participare publica intensa, este de parere Koundouri.
Dupa criza economica din 2008, am asistat la deplasarea disproportionata a fondurilor publice catre industrii poluante si catre cele mai bogate parti ale societatii. E posibil sa facem in asa fel incat sa nu repetam aceasta experienta!
“Trebuie sa incepem sa investim in ceea ce face ca sistemul nostru socio-economic sa fie rezistent la criza, punand fundatia unei economii verzi, circulare, ancorata in solutii bazate pe natura si indreptate catre bunastarea publica” spune co-presedintele SDSN. “Acum este momentul sa introducem o schimbare economica sistemica si vestea buna este ca avem si planul in acest sens: vorbim despre o combinatie intre agenda ONU 2030 (17 SDG – cele 17 Obiective de Dezvoltare Sustenabila) si Acordul Verde European (European Green Deal) al Comisiei Europene. Acum este momentul ca institutiile financiare si guvernele sa imbratiseze taxonomia UE pentru investitii sustenabile (2019); sa elimine treptat combustibilii fosili introducand tehnologiile existente din domeniul energiei regenerabile; sa elimine subventiile pentru combustibilii fosili – in valoare de 5.3 trilioane pe an – si sa le redirectioneze catre proiecte de infrastructura vizand atenuarea schimbarilor climatice si adaptarea la acestea; sa investeasca in economii circulare si cu continut redus de carbon; sa treaca de la agricultura industriala la una regenerativa; sa exploateze limitele revolutiei digitale si sa reduca nevoile de transport” explica Koundouri.

Un mars decisiv pe acest drum sustenabil va imbunatati rezilienta economica si de mediu, va crea locuri de munca si va imbunatati sanatatea si bunastarea, atat in comunitatile urbane cat si in cele rurale. Tranzitia ar trebui sa fie una cuprinzatoare si “sa nu lase pe nimeni in urma”, de aceea finantele vor trebui directionate nu numai catre cei care sunt sau care au potentialul de a deveni sustenabili, ci si catre aceia care sunt dispusi sa se angajeze sa incerce acum sa devina sustenabili si sa fie monitorizati de acum inainte.
“Niciodata o criza adevarata nu trebuie irosita!” este indemnul lui Koundouri in final.

Foto: freepik