Leaderii mondiali au cazut de acord sa creeze un tratat global ambitios privind poluarea cu plastic. Acordul legal intre 175 de tari ar urma sa acopere toate stadiile ciclului de viata al plasticului, de la productie la consum si aruncare.
Leaderii a 175 de tari au convenit cu privire la crearea unui tratat la nivel global, cu caracter juridic obligatoriu, avand ca scop sa puna capat crizei poluarii cu plastic, prin combaterea intregului lant de distributie al materialului. Inger Andersen, director executiv al Programului de Mediu al Natiunilor Unite spune ca acesta este “cel mai mare acord multilateral de mediu” de la Acordul Climatic de la Paris din 2015.
La o intalnire a Adunarii ONU pentru Mediu (UNEA), ce a avut loc la Nairobi, in Kenya, tarile au aprobat o rezolutie cu pivire la primul tratat care ar urma sa rezolve in mod direct problema celor 9 miliarde de tone de plastic produse din anii 1950, momentul in care era plasticului a luat avant. Tratatul urmeaza sa fie implementat pana in 2024.
Sustinatorii unei variante mai ambitioase a tratatului au castigat, daca e sa ne luam dupa acordul aprobat la Nairobi de catre presedintele UNEA, Espen Barth Eide, batand in masa cu un ciocanel din plastic reciclat.
Au fost avansate doua idei concrete in acest sens. Prima, propusa de Peru si de Rwanda, a cuprins toate stadiile ciclului de viata al plasticului, de la productie la consum si aruncare. Cea de-a doua varianta, propusa de Japonia, avea in vedere un acord mult mai limitat, care se concentra pe plasticul din oceane. Acordul care a beneficiat de cea mai mare sustinere a fost prima varianta, cea a Perului si Rwandei.
Extrem de important este faptul ca elementele tratatului au caracter juridic obligatoriu. De asemenea, el recunoaste ca tarile cu venit mic vor avea mai multe dificultati in lupta cu plasticul decat tarile bogate si admite ca este nevoie de un gen de model de finantare care sa contribuie la reducerea folosirii plasticului si la reducerea cantitatii de deseuri de plastic.
“Acum avem un text. Acesta se refera la ciclul complet de viata; vorbeste despre caracterul juridic obligatoriu; vorbeste despre un mecanism de finantare; vorbeste despre constientizarea faptului ca unele tari vor putea face asta mai usor decat altele” spune Andersen, care conchide spunand: “a fost un drum lung si greu dar sunt foarte fericit”.
Andersen a comparat acordul actual cu unele tratate de mediu din trecut, asa cum este Protocolul de la Montreal cu privire la Clorofluorocarburi (CFC), care distrug stratul de ozon si Conventia Minamata cu privire la poluarea cu mercur, ambele avand ca rezultat reduceri masive in ceea ce priveste emisiile acestor compusi daunatori.
Aceste acorduri sunt o dovada a faptului ca tratatele la nivel global pot determina guvernele si industria sa functioneze diferit. “Am mai facut asta si inainte”, spune Andersen.
In 2015, lumea a produs 391 de milioane de tone de plastic, iar estimarile arata ca in fiecare an ajung in oceane sute de mii de tone de plastic, majoritatea provenind din tari cu venituri medii si mici, cu o capacitate redusa de ardere sau reciclare a plasticului.
Poluarea omniprezenta cu plastic a fost asociata cu efecte negative pentru viata marina si exista temeri ca ar putea afecta si sanatatea oamenilor, desi e nevoie de mai multe cercetari pentru a se putea stabili cu exactitate daca este sau nu asa.
Nu exista varianta sa nu reusim sa solutionam aceasta problema, dupa parerea lui Andersen. “Tinerii de astazi, alegatorii, oamenii obisnuiti, sunt pur si simplu dezgustati cand merg pe plaje si vad aceasta situatie” spune ea.
Steve Fletcher, de la Universitatea din Portsmouth, UK spune ca “cel mai bun mod de a rezolva problema poluarii cu plastic este, in primul rand, sa o preintampinam. Acoperind intregul lant de distributie, un acord global de combatere a poluarii cu plastic poate sustine solutiile verticale precum reducerea sau inlocuirea plasticului din produse”. El mai adauga ca “exista un consens amplu in ceea ce priveste obtinerea unei coordonari la nivel global printr-un acord cu caracter juridic obligatoriu”.
Urmeaza sa se lucreze in continuare la masurile ce ar trebui aplicate in cadrul tratatului global privind plasticul si, de asemenea, la sanctiunile din cadrul tratatului.
Marco Lambertini, de la WWF International a spus in cadrul unei declaratii recente ca tratatul trebuie sa aiba “targeturi si standarde clare si puternice la nivel global”.
Andersen spera ca tratatul sa intre in vigoare in decurs de trei ani. Ea spune ca unul dintre modurile in care ar putea fi implementate limitele legale este limitarea cantitatii de polimer virgin care se foloseste in economie. Andersen precizeaza, insa, ca unele elemente ale tratatului – asa cum este asistenta tehnica – nu vor avea un caracter juridic obligatoriu.
Andersen mai spune ca problema plasticului nu va fi solutionata intr-o clipa, insa “atunci cand va fi, nu vom mai vedea toti acesti munti de deseuri pe care ii vedem astazi in rauri si canalizari”.
Foto: freepik
