Logica ne-ar spune ca angajatii care pot lucra de acasa au un impact mai redus fata de mediu comparativ cu colegii lor care lucreaza de la birou, pentru ca nu sunt nevoiti sa faca naveta zilnic. Insa lucrurile nu stau neaparat asa…

Daca luam in calcul mai multe efecte fata de mediu, inclusiv factori precum folosirea energiei si tehnologiei, munca la distanta nu este un castig evident pentru mediu. Iar companiile care se implica in sustenabilitatea ecologica – si toate ar trebui sa faca asta! – trebuie sa fie constiente de aceasta realitate atunci cand dezvolta politici de munca la distanta.
Pandemia COVID-19 a dat nastere celui mai mare “experiment” din istorie in ceea ce priveste munca remote, accelerand un trend pe termen lung catre un stil de munca flexibil, la distanta si catre digitalizare. Doar in SUA, procentul de oameni care lucreaza de acasa a crescut de la 5% la 37% in perioada de varf a pandemiei.

Acum, la iesirea din criza, companiile experimenteaza diverse modele de munca la distanta. Sondajele recente arata ca 91% dintre angajatii care lucreaza la distanta ar vrea sa continue sa lucreze in stil hibrid sau la distanta, in timp ce 76% spun ca angajatorii le vor permite sa lucreze in continuare de la distanta.
In conditiile in care naveta zilnica a fost aproape anulata in timpul lockdown-urilor succesive cauzate de COVID-19, multi au presupus ca munca de acasa va duce la castiguri in ceea ce priveste sustenabilitatea ecologica.

Intr-adevar, astfel de schimbari dramatice in mobilitate, productie si modele de consum, a redus temporar emisiile globale de CO2 cu 17%, in aprilie 2020, comparativ cu nivelurile de varf din 2019. Insa ceea ce parea a fi un trend promitator s-a estompat curand: emisiile au revenit acum aproape de nivelurile pre-pandemice, chiar daca angajatii nu au revenit la birouri la parametri de atunci.
O cercetare recenta citata de Harvard Business Review arata ca munca de acasa nu este un castig clar pentru mediu. Impactul net fata de sustenabilitate depinde de cateva comportamente ale angajatilor, de la deplasari pana la utilizarea energiei, device-uri digitale si gestionarea deseurilor. De asemenea, depinde de cativa factori situationali, precum construirea caselor si infrastructura locala.

Pentru companiile care isi publica indicatorii ESG, precum amprenta de carbon, aceasta trecere la munca de acasa vine la pachet cu noi povocari. Iar una dintre ele se refera la modul in care ar trebui sa fie contabilizata munca de acasa pe fondul obiectivelor de sustenabilitate ale unei companii.

Ce comportamente ale angajatilor remote trebuie luate in calcul de catre companii?

Pentru a intelege implicatiile muncii de acasa pentru sustenabilitate, companiile trebuie sa tina cont de o serie de comportamente ale angajatilor relevante pentru mediu. Vom sublinia in cele ce urmeaza patru domenii comportamentale care sunt extrem de importante: energia, deplasarile, tehnonologia si deseurile.
Schimbarea comportamentala in aceste zone poate avea efecte ecologice majore atunci cand este agregata la nivelul indivizilor, echipelor, companiilor si industriilor.

Amprenta energetica

Impactul muncii de acasa asupra utilizarii energiei este amestecat, unele studii descoperind un efect pozitiv, in timp ce altele indica un impact neutru sau chiar negativ asupra utilizarii energiei. In final, astfel de efecte pot varia substantial in functie de caracteristicile individuale ale fiecarui angajat (constientizare, atitudini, dimensiunea familiei, statut financiar), infrastructura casnica (ratinguri energetice ale cladirii, furnizori) si chiar factori situationali (locatie geografica si anotimp). Cand companiile realizeaza politici de lucru de acasa – de pilda subventionand facturile la energie ale angajatilor – ele trebuie sa tina cont si de impactul emisiilor energetice rezidentiale fata de sustenabilitate.

Amprenta transporturilor

Necesitatea redusa de a face naveta, asociata cu munca de acasa, va produce fara indoiala beneficii pentru mediu, dar exista din ce in ce mai multe dovezi noi cu privire la efectele de recul, inclusiv inmultirea deplasarilor care nu sunt asociate cu serviciul si a drumurilor scurte.
De pilda, in cadrul unui grup de angajati din California care au facut trecerea la munca remote in perioada pandemiei, reducerea numarului de kilometri parcursi cu vehiculul a fost insotita de o crestere cu 26% a numarului mediu de drumuri facute.
Dincolo de schimbarile legate de naveta catre serviciu, vor conta si schimbarile potentiale privitoare la emisiile generate de calatoriile asociate cu munca in sistem hibrid (evenimente si conferinte).

Amprenta tehnologica

Comportamentul digital se adauga si el la amprenta individuala a unui angajat. Un studiu recent sugereaza ca un utilizator intr-un mediu de lucru de “afacere tipica” – in perioada pre-COVID! – produce 135 de kg de CO2e (echivalent in dioxid de carbon) prin trimiterea zilnica de emailuri, ceea ce este echivalent cu 320 de km parcursi cu masina de familie.
Insa nevoile tehnologice ale unei persoane intr-un mediu de lucru tipic s-au schimbat acum: mai putine interactiuni personale la serviciu pot insemna mai mult timp petrecut comunicand online. La fel de problematic este si faptul ca pricipala politica pe care unele companii au adoptat-o pe termen scurt cu privire la munca la distanta a fost aceea de a oferi angajatilor laptopuri, chiar si cu riscul duplicarii device-urilor.

Amprenta deseurilor

In Marea Britanie, reciclarea a crescut in perioada primului lockdown; aceasta se aliniaza cu cercetarile anterioare ce au aratat ca angajatii adopta acasa practici mai sustenabile legate de deseuri decat la serviciu. Astfel, munca remote poate avea un impact pozitiv asupra comportamentelor de gestionare a deseurilor, retinand ca serviciile locale precum furnizarea de pubele pentru reciclare si sortare sunt factori favorizanti extrem de importanti.
Cu toate acestea, nu putem ignora riscul de inmultire a deseurilor electronice si electrice (e-deseuri/e-waste) – estimate la 50 de milioane de tone pe an la nivel global, dintre care numai 20% sunt reciclate in mod oficial.

Ar putea face companiile munca remote mai sustenabila pentru mediu?

Munca de acasa vine la pachet cu noi provocari legate de observarea si influentarea comportamentelor relevante pentru sustenabilitate. Casele angajatilor reprezinta sfera lor privata, iar organizatiile trebuie sa actioneze cu precautie, pentru a nu depasi limite.
In acelasi timp, multi angajati vor fi bucurosi sa primeasca o mana de ajutor din partea angajatorului pentru a se asigura ca setup-ul pentru munca de acasa este atat confortabil cat si sustenabil.
Dezvoltarea de politici sustenabile care produc co-beneficii (de exemplu, de mediu si financiare) garanteaza ca organizatiile pot promova simultan bunastarea angajatilor si rezultatele muncii, pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate pe care le au.
Leaderii de organizatii carora le pasa de reducerea impactului fata de mediu al angajatilor – un aspect de care toti leaderii ar trebui sa fie interesati! – pot incepe sa creeze planuri si politici de munca remote tinand cont de urmatoarele consideratii.

Adoptarea unei culturi a sustenabilitatii

Pentru a crea o cultura sustenabila ecologic si prietenoasa cu clima, organizatiile trebuie sa se asigure ca aspectele ce tin de sustenabilitate sunt incluse in mod obisnuit in fiecare decizie corporate din toate departamentele, nu doar CSR.
Cu alte cuvinte, trebuie sa tina cont in primul rand care sunt normele si perceptiile sociale privind reducerea emisiilor produse de deplasarile, tehnologia, deseurile si energia folosite de angajatii remote (sau de cei care lucreaza de acasa) si apoi sa gaseasca moduri prin care pot reduce aceste emisii schimband modul in care oamenii interactioneaza cu fiecare dintre aceste practici.

Iata un exemplu: Ce initiative, instrumente si sfaturi sunt disponibile si pot ajuta (sau obstructiona) comportamentul ecologist pe care angajatii il au acasa? Exista o politica a intalnirilor care sa promoveze mediul remote ca varianta default Cum abordeaza leaderii si managerii activitatile din sfera sustenabilitatii si angajamentele fata de echipe, inclusiv fata de angajatii remote?
Leaderii pot contribui in continuare la adoptarea unei culturi a sustenabilitatii, aderand ei insisi la politici de mediu existente. Sa ne gandim la fondatorul Ikea, Ingvar Kamprad, apreciat pentru ca aduce sustenabilitatea catre publicul sau prin practici de afaceri la care el insusi adera, ca de pilda evitarea zborurilor la clasa business.
La fel cum leaderii trebuie sa aplice ceea ce spun, ei trebuie sa le permita angajatilor sa aleaga felul in care implementeaza politicile oferite. In acest fel le vor permite sa se simta sustinuti si nu monitorizati, si vor stimula increderea si bunavointa angajatilor.

Oferirea unor politici de sustinere

Analiza politicilor existente este un prim pas important, dar de cele mai multe ori nu este suficient. Pentru a incorpora o cultura sustenabila fata de mediu, leaderii de companii trebuie sa ofere angajatilor la distanta sprijinul adecvat in fiecare dintre zonele subliniate.
Ar putea fi vorba despre politici suplimentare, precum incurajarea si sprijinirea angajatilor sa faca trecerea la surse regenerabile de energie acasa, oferindu-le acces la servicii energetice cu comutare automata.

Angajatorii ar putea oferi, de asemenea, stimulente pentru deplasarile active in vederea intalnirilor de serviciu, precum scheme de biciclete.
Ar putea fi incurajata reciclarea si aruncarea sigura a device-urilor duplicat sau a electronicelor vechi prin centre in-house sau parteneriate cu companii de upcycling.
Lista de propuneri nu este una exhaustiva, si ar fi indicat ca angajatorii sa solicite colaborarea angajatilor cu privire la politicile si la structurile dorite.

Gandeste local, actioneaza global

Unele politici (de pilda trecerea automata la cele mai ieftine tarife pentru energie verde si sfaturi privind reducerea emisiilor acasa) ar putea fi utile tuturor angajatilor. Cu toate acestea, amprentele ecologice vor varia substantial de la individ la individ, de la echipa la echipa, de la companie la companie si, desigur, de la o industrie la alta.

De exemplu, angajatii unei companii s-ar putea baza in mare masura pe tehnologie, astfel incat ajutorul in sensul reducerii emisiilor produse de e-deseuri de consumul de energie va fi deosebit de important. Pe de alta parte, salariatii altei companii ar putea face naveta pe distante lungi sau ar putea face deplasari frecvente in interes de serviciu, pentru acestia prioritatile constand in reducerea emisiilor generate de deplasari prin limitarea unor optiuni precum calatorii non-esentiale, prin utilizarea mijloacelor de transport cu emisii reduse de carbon, prin economia de zbor pentru calatoriile esentiale si prin compensarea emisiilor de carbon.

In functie de localizarea angajatilor, poate fi mai potrivit ca acestia sa se concentreze asupra reducerii emisiilor generate de sistemele de racire sau incalzire sau pe ambele. Ideea este ca o abordare universala nu va functiona! Tocmai de aceea, companiile trebuie sa tina cont de circumstantele unice ale angajatilor, precum si de caracteristicile operatiunilor pentru a identifica cele mai relevante comportamente, atunci cand proiecteaza si promoveaza politici sustenabile pentru mediu.

Intr-o perioada in care modelele de lucru remote devin din ce in ce mai populare, e posibil ca impactul angajatilor asupra sustenabilitatii sa fie mai redus in locatiile fizice ale angajatorilor, insa asta nu inseamna ca impactul muncii de acasa trebuie neglijat!
Pe langa atentia acordata circumstantelor si contextelor specifice ale angajatilor pentru a intelege mai bine dimensiunile impactului asupra mediului, este esential sa se creeze o cultura a sustenabilitatii, oferind angajatilor sprijin, politici si leadership.
In acest mod organizatiile se pot asigura ca munca de acasa se bazeaza pe un set cuprinzator de masuri de sustenabilitate si ca isi ating obiectivele in acest sens.

Sursa: https://hbr.org/2022/03/is-remote-work-actually-better-for-the-environment

Foto: freepik