Industria globala a textilelor produce mai mult ca niciodata, insa trecerea de la materiale conventionale la alternative cu un impact mai redus a stagnat, conform unui raport publicat de organizatia non-profit Textile Exchange.
Analiza anuala a pietei a constatat ca productia globala de fibre a atins in 2021 un maxim istoric, de 113 milioane de tone, dupa ce in 2020 inregistrase o scadere usoara din pricina pandemiei. Se preconizeaza ca, pana in 2030, productia va continua sa creasca pana la 149 de milioane de tone.
Insa acestea sunt vesti rele pentru obiectivele climatice din industrie. Fara schimbari drastice menite sa reduca volumul de productie, sa inlocuiasca fibrele conventionale cu alternative cu impact redus sau „preferate” si sa incurajeze inovatia in urmatorii opt ani, industriile de imbracaminte, textile, incaltaminte si articole de uz casnic nu vor reusi sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera ale materiilor prime, in conformitate cu eforturile de a limita incalzirea globala la 1,5 grade Celsius, se arata in raport.
Desi volumele generale cresc, proportia de fibre cu un impact mai redus asupra mediului ramane in mare parte aceeasi. „Remarcam cifre care inca sunt bune, dar nu vedem amploarea cresterii de care avem nevoie”, a declarat Ashley Gill, director de strategie pentru Textile Exchange.
Fibrele reciclate, de pilda, au reprezentat 8,9% din toate materiile prime in 2021, un procent in crestere fata de 8,4%, cifra inregistrata anul anterior. Majoritatea acestui volum se datoreaza poliesterului fabricat din sticle de plastic uzate, care de obicei nu pot fi reciclate din nou odata ce intra in lantul de aprovizionare cu textile. La fel ca si in anii precedenti, fibrele obtinute din deseuri textile reciclate reprezinta mai putin de 1% din piata globala.
In unele cazuri, adoptarea fibrelor preferate este in scadere. Bumbacul din surse preferate recunoscute, cum ar fi fermele organice, FairTrade sau regenerative, a inregistrat o scadere a cotei de piata dupa cativa ani buni de crestere, reprezentand 24% din totalul bumbacului, comparativ cu 27% la nivelul anului precedent.
In acelasi timp, poliesterul pe baza de combustibili fosili reprezinta 54% din toate fibrele (in crestere fata de 52% in 2020) si se preconizeaza ca isi va mari cota de piata in acest deceniu.
Potrivit lui Gill, in spatele acestei evolutii se afla o serie de presiuni externe – de la schimbarea tiparelor meteorologice la provocari socio-politice. Presiunea legata de costurile pentru materiile prime si energie este, de asemenea, un factor cheie, deoarece alternativele cu impact redus sau inovatoare la materialele conventionale sunt in general pe un palier premium. „Stim ca pretul scazut al poliesterului obtinut din materii prime fosile il face sa fie o optiune foarte convingatoare”, a adaugat ea.
Schimbarile de politici, asa cum sunt masurile de reglementare din UE privind introducerea unui eco-design imbunatatit si a unei evaluari prealabile, colaborarea pre-competitiva in industrie si stimulentele pentru fermieri care sa ii ajute sa faca trecerea la practici mai benefice… toate sunt parghii importante pentru accelerarea adoptarii materialelor mai bune, a spus Gill.
Insa industria trebuie sa gaseasca in acelasi timp si modalitati de a decupla in urmatorii ani valoarea de evolutie, si anume prin reducerea productiei de fibre noi si prin extinderea rapida a tehnologiei de reciclare a textilelor (si a infrastructurii necesare de sustinere) pentru a recupera valoarea din materialele existente.
„Chiar necesita o distantare de starea obisnuita a lucrurilor”, a spus Gill.
Foto: freepik
