In saptamanile dinaintea unei COP a UNFCCC, Programul de Mediu al ONU (UNEP) publica in mod traditional Raportul privind decalajul emisiilor.
Raportul evalueaza cele mai noi studii stiintifice referitoare la emisiile actuale si estimative de gaze cu efect de sera si le compara cu nivelurile de emisii permise pentru ca lumea sa progreseze pe o cale cu costuri minime, in vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris.
Anul acesta nu face exceptie, astfel ca Raportul privind decalajul emisiilor 2024 a fost publicat pe 24 octombrie.
Acesta ofera o lectura revelatoare, subliniind in esenta ca, daca ambitia de reducere a emisiilor nu este intensificata in noile Contributii National Determinate (NDC) si daca acestea nu incep sa fie implementate imediat, lumea se indreapta spre o crestere a temperaturii cu 2,6-3,1°C in acest secol, comparativ cu perioada 1850-1900.
In preambula raportului, Directia Executiva a UNEP, Inger Andersen, declara ca promisiunile actuale din cadrul NDC ne conduc catre un scenariu optimist de incalzire globala de 2,6°C in acest secol.
Nu exista indoieli ca emisiile antropice de gaze cu efect de sera continua sa creasca, dar, avand in vedere stadiul tranzitiei energetice, este rezonabil sa afirmam ca lumea se indreapta spre o incalzire de 2,6-3,1°C din cauza lipsei de actiune?
Raspunsul depinde de modul in care este evaluat viitorul.
Rezultatul UNEP se bazeaza, in esenta, pe o proiectie derivata din tendintele actuale ale politicilor sau pe o estimare bazata pe ceea ce guvernele au declarat ca vor face.
Au recunoscut in mod corect ca NDC-urile actuale, care se intind pana in 2030, nu contin reduceri suficiente pentru a scadea emisiile in conformitate cu Pactul Climatic de la Glasgow din 2021 (rezultatul COP26, care vizeaza o reducere de 45% a emisiilor de CO2 pana in 2030, comparativ cu nivelurile din 2010).
Dar, dupa 2030, rezultatul proiectat (adicare o incalzire de 2,6-3,1°C in acest secol) se bazeaza pe presupunerea unor schimbari modeste continue in sistemul energetic, ca o extensie a ceea ce prevede NDC-urile actuale pentru perioada 2025-2030.
Aceasta abordare ofera, desigur, o perspectiva destul de deprimanta, asa cum este evidentiat in prima linie a tabelului de mai jos, preluat din raportul UNEP.
Notă: NDC-urile neconditionate sunt cele pe care o tara le va implementa cu resursele proprii, in timp ce NDC-urile conditionate depind de primirea de asistenta financiara din partea altor parti pentru implementare.
Bineinteles, nu este de datoria UNEP sa stabileasca ce ar trebui sa faca tarile, astfel incat nu este surprinzator ca proiectia lor se bazeaza pe aceasta logica.
Totusi, aceasta nu reprezinta o imagine corecta a modului in care progresul in tranzitia energetica se va derula probabil.
Pentru a evalua acest aspect este nevoie de un instrument diferit de simplele proiectii. La Shell, folosim scenarii, la fel ca si multe alte organizatii.
Analiza scenariilor este o tehnica care ajuta afacerile si organizatiile sa planifice viitorul, tinand cont de impactul potential al evenimentelor si tendintelor actuale si viitoare.
Este un instrument valoros pentru strategi si lideri, ajutandu-i sa reflecteze asupra modului in care lumea se schimba si asupra implicatiilor acestor schimbari pentru societate.
Analiza scenariilor presupune identificarea diverselor tendinte prezente si folosirea acestora pentru a oferi optiuni alternative de dezvoltare viitoare.
Este, practic, o analiza prospectiva de tip “ce-ar fi daca”, care provoaca intelepciunea conventionala despre viitor.
Privind lumea printr-o astfel de lentila, iese la iveala un rezultat complet diferit.
In Scenariile de Securitate Energetica publicate de Shell in martie 2023, sunt prezentate doua viitoruri alternative, respectiv Sky 2050 si Archipelagos.
Ambele pornesc de la realitatile anilor 2020, inclusiv de la lipsa de progres in atingerea ambitiei pentru 2030 prevazuta in Pactul Climatic de la Glasgow.
Pe masura ce trece timpul in anii 2030, Sky 2050 adopta o abordare normativa care incepe cu rezultatul dorit de emisii nete zero la nivel global in 2050 si lucreaza invers in timp pentru a explora modalitatile prin care acest obiectiv ar putea fi atins.
Concentrandu-se pe securitate prin interes reciproc, lumea atinge obiectivul, iar cresterea temperaturii globale este de sub 1,5°C in 2100.
Archipelagos urmeaza o cale posibila intr-o lume in care securitatea este prioritizata prin interes propriu.
Chiar si asa, schimbarea continua in ritm alert, iar lumea se apropie de atingerea emisiilor nete zero pana la sfarsitul secolului.
Pentru aceasta discutie, voi concentra atentia pe scenariul Archipelagos, deoarece acesta are o natura exploratorie, nu una orientata spre obiective sau normativa.
Scenariul se bazeaza pe fundamentele a ceea ce observam astazi, incluzand o crestere rapida a productiei de vehicule electrice, un sector solar fotovoltaic in expansiune, utilizarea in crestere a bateriilor si inceputurile unei economii bazate pe hidrogen.
De asemenea, se sprijina pe antipatia generala fata de metodele de eliminare a carbonului, cum ar fi captarea directa a CO2 din atmosfera (DAC), si incorpora o geopolitica oarecum controversata, in care securitatea este in prim-plan pentru liderii globali.
Archipelagos ne prezinta un mediu geopolitic provocator, dar nu unul in care tranzitia energetica se desfasoara pur si simplu la ritmul actual.
Aceasta se accelereaza pe masura ce tarile cauta securitate, pe masura ce tehnologiile se maturizeaza si pe masura ce preocuparile legate de clima cresc, desi nu ca o forta motrice primara in societate.
Politicile energetice se schimba, chiar daca accentul nu este neaparat pe minimizarea emisiilor; acest lucru se reflecta in dezvoltarea modesta a industriei de captare si stocare a carbonului (CCS) si in colapsul traseului tehnologic DAC.
Petrolul, carbunele si gazul ating maximul in anii 2030, iar cererea incepe sa scada, asa cum se arata in diagrama de mai sus.
Atat sectorul de generare a energiei, cat si cel al transportului rutier de pasageri se schimba rapid, insa o transformare completa si cuprinzatoare a intregului sistem energetic necesita aproape un secol pentru a se materializa.
Graficul de mai sus, diagrama si calendarul de un secol pot parea alarmante, dar o analiza a emisiilor de gaze cu efect de sera in cadrul scenariului (efectuata pentru Shell de Centrul MIT pentru Stiinta si Strategia Durabilitatii) arata ca incalzirea ajunge la un platou de 2,2°C pana in 2100.
Acest rezultat nu corespunde pe deplin Acordului de la Paris, dar nu este la fel de descurajator ca proiectia UNEP de 2,6-3,1°C.
In loc sa se bazeze doar pe proiectarea viitorului pe baza cifrelor actuale, analiza scenariilor indica un rezultat foarte diferit, in care lumea se apropie cel putin de pragul superior de 2°C stabilit de Acordul de la Paris.
Analiza scenariilor incorporeaza natura dinamica a sistemului energetic, pe masura ce o varietate de politici, tehnologii si preferinte ale consumatorilor impun schimbarea.
Lectia oferita de Archipelagos este ca schimbarea este in curs si ca, cel putin pana la sfarsitul secolului, utilizarea combustibililor fosili va fi eliminata in mare parte (aproximativ 15% din consumul de energie, comparativ cu 78% in prezent, excluzand petrochimicele).
Accentul pus de UNEP pe NDC-uri este deosebit de important in 2024, deoarece Acordul de la Paris impune tarilor sa-si actualizeze propunerile pana in februarie 2025, concentrandu-se pe actiunile pana in 2035.
Analiza scenariilor prezentata nu este menita sa incurajeze complacenta in fata schimbarilor inevitabile, ci sa stimuleze factorii de decizie sa se concentreze pe domeniile in care pot avea un impact semnificativ.
Desi Sky 2050 progreseaza mai rapid decat Archipelagos in aproape toate aspectele tranzitiei, exista o diferenta esentiala intre cele doua scenarii.
Sky 2050 recunoaste necesitatea eliminarii carbonului, prin CCS, DAC si o gestionare mult imbunatatita a terenurilor.
Pentru a atinge obiectivul Acordului de la Paris, inclusiv “mult sub 2°C”, societatea trebuie sa adopte gestionarea carbonului si tehnologiile si practicile aferente.
Desi nu trebuie sa consideram tranzitia energetica ca fiind garantata, aceasta este, totusi, deja in plina desfasurare.
Notă: Scenariile Shell nu reprezinta predictii sau asteptari privind ceea ce se va intampla sau ceea ce probabil se va intampla.
Ele nu sunt expresii ale strategiei Shell si nu reprezinta planul de afaceri al companiei; reprezinta unul dintre numeroasele inputuri folosite de Shell pentru a stimula gandirea in procesul de luare a deciziilor.
Cititi mai multe in definitii si nota de precautie.
Scenariile sunt bazate pe date, construite cu ajutorul modelelor si contin perspective ale expertilor de top din domeniile relevante.
In final, pentru toti cititorii, scenariile sunt menite sa ajute la luarea unor decizii mai bune, stimuland gandirea, largind orizonturile si explorand presupunerile.
Foto: freepik
