Cele mai puternice state ale lumii si-au comasat eforturile, donand miliarde de dolari pentru conservarea padurilor tropicale si a zonelor umede din tarile aflate in curs de dezvoltare. Insa acest demers ridica probleme politice spinoase.

27 de tari s-au reunit la Paris pentru a strange suma de 9.8 miliarde de dolari in beneficiul Fondului Verde pentru Clima, un program ONU care directioneaza bani proveniti din tarile mai bogate catre tarile sarace, in scopul combaterii schimbarii climatice.

In ciuda sumei mari despre care aminteam, activistii din domeniul climei spun ca cifra a fost una dezamagitoare pentru un program extrem de important in sensul indeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, prin care tarile si-au asumat sa limiteze incalzirea globala in acest secol la mai putin de 2 grade Celsius, cu o limita ideala de 1.5 grade Celsius.

“Cateva dintre tarile europene au ridicat stacheta foarte sus si au pus pe masa sume reale. Este un start bun, insa in niciun caz cifra nu este adecvata pentru a satisface necesitatile din teren” spune Wendel Trio, directorul Retelei de Actiune pentru Clima. “Tarile care au donat sume mai mici decat cota lor corecta si nu au reusit sa se ridice la nivelul obligatiilor care le revin, trebuie sa isi suplimenteze urgent contributiile”, a concluzionat Trio.

Strangerea de fonduri a venit exact inainte ca Statele Unite – al doilea mare emitator din lume – sa isi anunte intentia de a se retrage oficial din Acordul de la Paris, devenind astfel singura tara din lume care renunta la aceasta intelegere.
Indeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris necesita ca intreaga lume sa treaca la actiune, insa nu toate tarile beneficiaza de resursele necesare pentru a o face. Iar pentru a motiva fiecare tara este nevoie de remedierea principalei nedreptati legate de schimbarea climatica – anume aceea ca natiunile care au contribuit cel mai putin la aceasta schimbare au cel mai mult de suferit.

Multe dintre tarile slab dezvoltate se bazeaza pe energia ieftina provenita din combustibili fosili pentru a beneficia de crestere economica si sunt ezitante in a se angaja in sisteme de plafonare a gazelor cu efect de sera. In schimb, tari precum India si China sustin ca cei mai mari emitatori din punct de vedere istoric ar trebui sa faca cele mai agresive reduceri si sa finanteze tranzitia la energie curata in zonele mai sarace.

Programe precum GCF – Green Climate Fund (Fondul Verde pentru Clima) au ca obiectiv sa determine tarile care au profitat cel mai mult de pe urma procesului de ardere a combustibililor fosili sa isi foloseasa resursele financiare pentru a ajuta tarile cu mai putine resurse, care trebuie sa suporte consecintele schimbarii climatice globale, printre care si inrautatirea conditiilor meteo extreme si nivelul crescut al marilor.

Acest ajutor poate fi sub forma de granturi, imprumuturi si garantii pentru imprumuturi pentru proiecte precum construirea de diguri sau implementarea energiilor regenerabile. Desi sumele de bani oferite pana acum i-au dezamagit pe sustinatorii campaniei, atat donatorii cat si destinatarii fondurilor spun ca se concentreaza pe o strategie care ar putea oferi un nivel superior de valorificare a resurselor: folosirea naturii pentru atenuarea si adaptarea la incalzirea globala.

Solutiile avand la baza natura au fost o tema majora in timpul Summit-ului ONU pentru Actiune in vederea Climatului, o intalnire internationala ce a avut loc in luna septembrie si a avut drept scop impulsionarea tarilor sa faca mai mult pentru a combate schimbarea climatica. Desi summit-ul nu a reusit sa obtina acele angajamente privind reducerile importante de gaze cu efect de sera pe care secretarul general ONU, Antonio Guterres, le-a dorit atunci cand a convocat acest summit, tarile s-au angajat sa ofere mai multi bani pentru conservarea padurilor, pentru refacerea zonelor umede si pentru implementarea unor practici agricole sustenabile in tarile in curs de dezvoltare.

Protejarea naturii virgine sau faptul ca ii permitem acesteia sa se refaca dupa dezvoltarile umane sunt tactici esentiale in lupta cu schimbarea climatica.
Panelul Interguvernamental pe teme de Schimbare Climatica semnalase mai devreme in cursul acestui an ca modelele distructive de utilizare a pamantului produc 23% din emisiile de gaze cu efect de sera provocate de om. Dintre acestea, defrisarile si degradarea padurilor sunt responsabile pentru 17% din emisiile globale de gaze cu efect de sera. Asta inseamna ca stoparea pierderilor si inversarea acestui fenomen ar face sa dispara un aport extrem de important al omenirii la schimbarea climatica.

Cu toate acestea, solutiile naturale privitoare la schimbarea climatica nu se rezuma doar la plantarea unui numar mai mare de copaci; aceste tactici solicita o evidenta si o monitorizare riguroasa in teren, ceea ce reprezinta un plus la capitolul costuri si complexitate. Natura, de asemenea, nu poate pur si simplu sa compenseze pentru toate gazele cu efect de sera pe care le emitem, asa ca in paralel cu cele de mai sus este esentiala si reducerea drastica a emisiilor. Iar cand vine vorba despre tari bogate care decid ce este de facut cu terenurile din tarile in curs de dezvoltare, aceste proiecte ridica probleme politice spinoase, ce tin de dreptatea sociala, de suveranitatea nationala si, in plus, ridica o problema legata de tara care isi asuma meritele pentru reducerea emisiilor.

Insa chiar si cu aceste probleme de infruntat, tarile donatoare sunt de parere ca finantarea internationala in acest domeniu (indreptata in scopul conservarii si restaurarii) este esentiala; de asemenea, ele conteaza pe aceste programe pentru a-si atinge propriile targeturi privind reducerea emisiilor. Astfel, tari precum Franta, Suedia, Coreea de Sud si Marea Britanie s-au angajat sa creasca finantarea pentru aceste eforturi in timpul summit-ului pe teme climatice si indeamna si alte tari sa faca acelasi lucru.

Detaliile programelor de finantare internationala urmeaza sa fie batute in cuie la urmatoarea intalnire pe teme climatice.

Conservarea si restaurarea pot atenua schimbarea climatica si pot spori gradul de adaptare la efectele sale

Padurile planetei, zonele umede, preeriile si mangrovele ofera multe servicii omenirii. Ele sunt habitate pentru plante si animale extrem de valoroase si, in plus, servesc ca zone tampon impotriva conditiilor meteo severe. In plus, sunt zone unice si extrem de frumoase.

Aceste ecosisteme absorb si stocheaza o cantitate foarte mare de carbon, ceea ce face ca restaurarea si conservarea lor sa fie un instrument foarte puternic in limitarea schimbarii climatice. Studiile recente au descoperit ca fie si numai restaurarea padurilor poate compensa pentru o cantitate vasta de emisii cauzate de om. Eforturile de conservare pot genera, de asemenea, o rentabilitate economica uriasa, mergand de la crearea de noi atractii turistice pana la reducerea efectelor costisitoare ale incalzirii pentru categoriile vulnerabile.
Iar in tarile in curs de dezvoltare, in care se regasesc unele dintre cele mai valoroase si mai virgine sisteme naturale – asa cum sunt padurile tropicale – mizele sunt foarte ridicate. Aceste ecosisteme fac o treaba extrem de buna in ceea ce priveste absorbtia si stocarea de dioxid de carbon, desi sunt supuse unor presiuni economice dure privind defrisarile.

Acesti factori sunt un motiv extrem de important pentru care tarile donatoare – asa cum este si Marea Britanie – sunt atat de interesate de conservarea ecosistemelor ca metoda de a combate schimbarea climatica vizata pentru aceste regiuni.

Dincolo de faptul ca si-a stabilit unele dintre cele mai agresive targeturi de decarbonizare din lume – emisii zero net pana in 2050 – Marea Britanie a anuntat la summit-ul pentru actiune in vederea schimbarii climatice ca isi va dubla contributiile la finantarea actiunilor internationale privind clima globala, angajandu-se sa ofere cel putin 11.6 miliarde de lire sterline in urmatorii 5 ani, dintre care 1.44 miliarde de lire vor merge catre Green Climate Fund (GCF).
“Punem un accent mult mult mai mare pe investitii in solutii bazate pe natura pentru combaterea schimbarii climatice. Motivul este ca in acest fel obtinem mai multe solutii in acelasi timp: nu combatem doar schimbarea climatica, ci rezolvam si probleme legate de biodiversitate si de saracie”, spune Zac Goldsmith, ministru de stat in cadrul Departamentului pentru Mediu, Alimentatie si Dezvoltare Rurala din Marea Britanie.

Folosirea naturii pentru combaterea schimbarii climatice imbraca multe forme

Fondul verde pentru Clima (GCF) este o cale extrem de importanta de a finanta solutii bazate pe natura in tarile in curs de dezvoltare. Prin programele sale diverse, GCF implemeteaza granturi, imprumuturi, garantii pentru imprumuturi si investitii de capital. Fondul a fost infiintat in anul 2010 si a strans o suma de 10 miliarde de doari la prima sa runda de finantare, din 2014.

Proiectele finantate prin GCF includ micro-retele de energie regenerabila in Mali si diguri in Tuvalu.
“Ne concentram in mod deosebit pe tarile mai putin dezvoltate si pe statele insulare in curs de dezoltare, ca si pe tarile africane – zonele cele mai vulnerabile la schimbarea climatica” spune Simon Wilson, coordonator de comunicare al GCF. “Avem proiecte atat in Butan, o tara cu mai bine de jumate din teritoriu considerat zona protejata (proiecte ce sprijina eforturile interne de protejare a padurilor), cat si in tari precum Maroc, unde actiunile noastre vizeaza inclusiv sustinerea acordata fermierilor in dezvoltarea de noi culturi, printre care si culturi regenerative”, mai spune Wilson, adaugand ca acestea din urma sunt mai rezistente la schimbarile climatice si, in acelasi timp, previn defrisarile in alte zone.

Programul de Colaborare al Natiunilor Unite cu privire la Reducerea Emisiilor cauzate de Defrisarea si Distrugerea Padurilor in Tarile in Curs de Dezvoltare (REDD+) este un alt mecanism de finantare in domeniul climatic pentru tarile in curs de dezvoltare, ce se axeaza in mod deosebit pe reducerea defrisarilor. Mai degraba decat pe donatii, acest program functioneaza pe baza unui sistem de credite, in care o tara poate compensa o parte din propriile emisii prin refacerea unei zone de padure dintr-o alta tara. Aceasta este o tactica extrem de importanta pentru tarile care au drept obiectiv reducerea masiva a aportului propriu la schimbarea climatica, dar care si-au epuizat cele mai bune optiuni pentru reducerea emisiilor.

Aceste programe nu sunt sprijinite doar de catre guvernele nationale, societatile fiind si ele implicate in programe de restaurare. Luna trecuta, Consiliul California Air Resources a adoptat Tropical Forest Standard, care permite Californiei sa cumpere sectiuni de paduri tropicale pentru a-si echilibra emisiile de gaze cu efect de sera.

Obtinerea si dovedirea rezultatelor restaurii ecosistemelor – o misiune grea

Desi potentialul utilizarii naturii in lupta cu schimbarea climatica este unul imens, s-a dovedit ca este extrem de dificil de implementat in practica. Plantarea copacilor, refacerea pasunilor si protejarea zonelor de coasta nu confera imunitate la incalzirea globala.
In plus, o mare problema este verificarea. Lisa Song de la Pro Publica a comunicat pe larg cu privire la modul in care compensatiile pentru emisiile de carbon in forma conservarii padurilor nu au reusit sa ofere rezultatele promise:
“In fiecare caz in parte am remarcat ca aceste credite pentru carbon nu au compensat gradul de poluare pe care ar fi trebuit sa il compenseze, sau au adus castiguri care au fost rapid anulate sau care nici macar nu au putut fi masurate exact! In fond, agentii de poluare au primit un “bilet de voie” pentru a continua sa emita fara remuscari dioxid de carbon, insa conservarea padurilor care ar fi trebuit sa contrabalanseze emisiile fie nu a fost resimita niciodata, fie nu a fost una durabila”.

In multe dintre aceste parti indepartate si virgine ale lumii, este dificil de monitorizat cantitatea exacta de carbon pe care o absoarbe un ecosistem. Aceste zone necesita, de asemenea, protejarea si intretinerea continua din partea celor din teren, pentru a contracara exploatarea forestiera, braconajul si extractia ilegala.

Multe dintre aceste programe de compensare presupun, de asemenea, ca o zona naturala conservata sau refacuta va rezista pe termen nelimitat, dar asa cum arata recenta crestere a nivelului defrisarilor din padurea amazoniana din Brazilia, daca actualele curente politice se indeparteaza de ideea de conservare schimbarea nu va fi una de durata. Iar a plati pe cineva sa nu taie padurea… va functiona numai pana altcineva va fi dispus sa plateasca mai mult.

O alta grija este problema de contabilitate pe care o reprezinta aditionalitatea, cea care leaga cauza si efectul potentialei donatii si efortului de conservare. Cu alte cuvinte, obtinerea certitudinii ca un acru de padure tropicala sau o intindere de teren umed de coasta beneficiaza de conservare ca rezultat direct al unui efort de finantare anume.

Daca un credit, un grant sau o investitie are ca obiectiv protejarea unui ecosistem care nu se confrunta cu niciun fel de amenintare, nu va exista niciun fel de reducere aditionala a emisiilor. Acelasi lucru este valabil si pentru obtinerea de credite pentru eforturile de refacere a naturii intr-o tara in care aceste eforturi existau deja.
Insa pentru a stabili daca un program este aditional, e nevoie de evaluarea unui scenariu alternativ: acela in care un anumit efort de conservare sau refacere a naturii NU ar fi avut loc daca nu ar fi existat aceasta achizitie. Iar multe initiative chiar s-au straduit sa demonstreze ca acest lucru este valabil in cazul interventiilor lor.

Obstacolele de natura politica stau in calea conservarii si refacerii naturii

Cea mai mare piedica pentru utilizarea solutiilor naturale de a combate schimbarea climatica ar putea fi, insa, cele de natura politica. O situatie in care o tara provoaca o schimbare altei tari inseamna deja un demers presarat cu numeroase implicatii. Daca ne gandim si la dezechilibre suplimentare intre tari legate de bunastare, la presiuni legate de dezvoltarea economica si la probleme de suveranitate nationala, atunci devine clar ca aceste programe de finantare pot sfarsi prin a produce rezultate mediocre.

“Green Climate Fund pur si simplu nu a functionat foarte bine” spune Thomas Lovejoy, biolog si specialist la Fundatia Natiunilor Unite. “Au fost o multime de presiuni si aspecte politice implicate”, explica el.
Una dintre probleme a fost cea legata de stabilirea tarii care isi poate asuma meritele, la final, pentru reducerea emisiilor cu ajutorul unui sistem natural restaurat: tara care vinde creditul sau tara care il cumpara. Astfel, problema dublei contabilizari a reducerii emisiilor ramane una dintre cele mai mari dificultati ale Acordului de la Paris, iar membrii semnatari incearca in continuare sa vina cu o solutie echitabila in acest sens.

Unele tari se opun, de asemenea, cu tarie ideii ca o alta tara sa cumpere o bucata de teritoriu si sa o declare in afara limitelor dezvoltarii. Presedintele brazilian, Jair Bolsonaro, a condamnat  ideea ca alte tari ar putea avea un interes in protejarea padurii tropicale amazoniene.
“Este o aberatie sa spui ca Amazonul este mostenirea omenirii, si de asemenea, este o conceptie gresita – asa cum confirma si specialistii – sa spui ca padurile noastre amazoniene sunt plamanii lumii” a spus Bolsonaro. “Folosindu-se de aceste aberatii, anumite tari decid sa se angajeze intr-o serie de minciuni si sa se comporte intr-o maniera lipsita de respect si cu un spirit colonialist, in loc sa ajute. Ele pun, astfel, sub semnul intrebarii cea mai sacra valoare a noastra: suveranitatea”, a mai adaugat presedintele brazilian.

Tarile donatoare incearca din rasputeri sa mentina un echilibru intre imperativul global de a combate incalzirea globala si problemele de natura politica aparute in tarile care gazduiesc unele dintre cele mai valoroase instrumente naturale pentru limitarea incalzirii globale. Este un proces delicat, iar mizele sunt uriase.
“Nu este treaba unei tari ca UK sa vina si sa se implice intr-o alta tara, cerand ca aceasta sa intreprinda anumite actiuni” a spus Goldsmith. “Insa, in egala masura, Amazonul este o valoare globala. Nu putem ocoli aceasta situatie! Daca Amazonul ar fi distrus maine, intreaga lume ar simti reverberatiile intr-un mod extreme de infricosator” a mai adaugat el.

Desi este dificil sa intelegem aceasta situatie in mod exact, nu e imposibil! Iar lumea are nevoie ca toate optiunile sa fie puse pe masa. Includem aici si finantarea in scopul protejarii si regenerarii sistemelor naturale care absorb si stocheaza carbonul. De aceea multe tari inca investesc bani in aceste programe.
“Poti veni cu o multime de obiectii si intrebari pe acest subiect si in mod sigur cel putin jumatate dintre ele sunt justificate. Dar, pana la urma, toate sunt rezolvabile! Cu totii avem nevoie de un viitor mai bun, iar daca putem beneficia de capital pentru a face ca acest lucru sa fie posibil, sa o facem atunci!” este de parere Lovejoy.

Dar politicile interne pot submina eforturile internationale de a finanta raspunsurile la schimbarea climatica.

Sursa: https://www.vox.com/2019/11/6/20883736/climate-change-nature-solutions-ecosystem-restoration

Foto: freepik