Am ajuns sa ma concentrez asupra schimbarilor climatice indirect – prin problema penuriei energetice. La inceputul anilor 2000, am aflat ca aproximativ un miliard de oameni nu au acces stabil la electricitate, jumatate dintre acestia traind in Africa subsahariana. Situatia s-a imbunatatit de atunci, desi nici astazi aproximativ 860 de milioane de oameni nu au electricitate. In satele indepartate, eu si Melinda am intalnit femei si fete care isi petreceau zilnic ore intregi adunand lemne pentru foc pentru a putea gati la flacara deschisa in casele lor. Am intalnit, de asemenea, copii care isi faceau temele la lumina lumanarilor.

M-am gandit atunci la deviza fundatiei noastre – „Toata lumea merita sansa de a duce o viata sanatoasa si productiva” – si la cat de dificil este sa fii sanatos in conditiile in care cabinetul medical local nu poate tine vaccinurile la rece, pentru ca frigiderele pe care le are nu functioneaza. Si este imposibil sa construiesti o economie in care toata lumea sa aiba oportunitati de munca, daca nu ai cantitati masive de energie electrica stabila, fiabila, si accesibila pentru birouri, fabrici si call center-uri.

Am inceput sa ma gandesc cum ar fi posibil ca lumea sa faca in asa fel incat energia sa fie accesibila si stabila pentru cei saraci. Dar cu cat am aflat mai multe, cu atat am ajuns sa inteleg dilema energiei si a schimbarii climatice: desi lumea trebuie sa furnizeze mai multa energie pentru ca cei mai saraci sa poata trai, trebuie sa furnizam aceasta energie fara sa emitem si mai multe gaze cu efect de sera. Mai mult chiar, trebuie sa eliminam emisiile, ajungand pana la pragul zero” spune Bill Gates in lucrarea “Cum sa evitam dezastrul climatic: Solutiile pe care le avem si progresele de care avem nevoie”, publicata in februarie 2021 de Alfred A. Knopf.

Energie fara emisii

“Clima este asemeni unei cazi care se umple incet cu apa. Chiar daca reducem la minim presiunea apei pana la numai cateva picaturi, in cele din urma cada tot se va umple, iar apa se va revarsa pe podea. Acesta este dezastrul pe care trebuie sa il prevenim. Pentru a nu mai umple cada – in cazul nostru, pentru a ajunge la zero – trebuie sa intelegem care sunt acele aspecte ale activitatilor noastre care determina emisii. Te-ai spalat pe dinti in aceasta dimineata? Periuta de dinti contine probabil plastic, fabricat din petrol, un combustibil fosil.

Daca ai luat micul dejun, trebuie sa stii ca cerealele din painea prajita au fost cultivate cu ajutorul ingrasamintelor, care emit gaze cu efect de sera in procesul de fabricare. Cerealele au fost recoltate de un tractor din otel – care este fabricat cu combustibili fosili, in cadrul unui proces care elibereaza carbon – si care este alimentat cu benzina. Daca ai mancat la pranz un hamburger, cresterea animalului de la care provine carnea a creat si ea emisii de gaze cu efect de sera – vacile eliminand metan prin gaze – la fel ca si cultivarea si recoltarea graului din care este facuta chifla de hamburger. Pe scurt, combustibilii fosili sunt efectiv peste tot!” mai scrie Gates.

Emisiile dincolo de electricitate si transporturi

“Unele dintre sursele de emisii – asa cum sunt electricitatea si masinile – au parte de multa atentie, insa ele sunt doar un mic inceput. Cel mai mare contribuitor la schimbarea climatica este productia – de otel, ciment si plastic, de pilda – care reprezinta 31% din emisiile globale. Pe a doua pozitie se afla productia de electricitate, cu 27% din emisii, in timp ce pe pozitia a treia se claseaza culturile, cu emisii de 19%. Transporturile se afla pe locul patru, cu 16%, urmate de emisiile provocate de incalzirea si racirea cladirilor.

Aceste procente sunt mai putin importante, insa, decat ideea generala: orice plan cuprinzator ce vizeaza schimbarea climatica trebuie sa tina cont de toate activitatile ce provoaca emisii, asta insemnand mult mai mult decat condusul masinilor si producerea de electricitate. Daca nu privim la toate cele cinci zone – modul in care ne conectam, modul in care producem, modul in care cultivam, modul in care ne deplasam si modul in care mentinem racoarea sau caldura – nu vom rezolva problema.”

Costurile pentru a atinge nivelul Zero Net

“De asemenea, este fundamental sa intelegem cat va costa atingerea nivelului zero. In acest moment, principalul motiv pentru care lumea emite atat de multe gaze cu efect de sera este acela ca tehnologiile combustibililor fosili sunt in general cele mai ieftine surse de energie disponibile. In parte, acest lucru se datoreaza faptului ca preturile lor nu reflecta daunele cauzate mediului.

Cu alte cuvinte, trecerea unei economii energetice uriase de la tehnologii „murdare”, cu emisii de carbon, la unele cu emisii zero va costa ceva! Aceste costuri suplimentare sunt ceea ce eu numesc Green Premiums. De exemplu, pretul mediu al vanzarii cu amanuntul pentru un galon de combustibil pentru avioane in SUA in ultimii ani este de 2,22 USD. Biocombustibilii avansati pentru avioane, in masura in care sunt disponibili, costa in medie 5,35 USD pe galon. Prin urmare, Green Premium pentru combustibilul zero-carbon reprezinta diferenta dintre aceste doua preturi, care este de 3,13 dolari. Aceasta ar insemna o prima de peste 140%.
La fiecare discutie pe care o am cu privire la schimbarea climatica, ma gandesc si la aceste Green Premiums.

Odata ce am inteles care sunt primele verzi pentru toate optiunile mari zero carbon, putem incepe discutiile serioase cu privire la compromisuri.
Cat suntem dispusi sa platim pentru a deveni ecologisti? Vom cumpara biocombustibili avansati care sunt de doua ori mai scumpi decat combustibilul actual pentru avioane? Vom cumpara ciment verde care costa de doua ori mai mult decat produsele conventionale? Iar cand spun “noi”, ma refer la „noi” in sens global. Nu este vorba doar de ceea ce isi pot permite americanii si europenii. Avem nevoie ca primele sa fie atat de scazute incat toata lumea sa poata decarboniza.
Aceasta este solutia pentru dilema furnizarii de energie la preturi accesibile pentru toata lumea, fara a provoca un dezastru climatic. Green Premiums ne ajuta sa raspundem la intrebari de genul acesta:

Ce optiuni zero-carbon ar trebui sa implementam in acest moment? Raspuns: cele cu o prima verde scazuta sau inexistenta.
In SUA, electricitatea este un exemplu bun in acest sens. Green Premium este costul suplimentar al obtinerii intregii energii pe care o consumam din surse care nu produc emisii, inclusiv centrale eoliene, solare, nucleare si centrale pe carbune si gaze naturale, echipate cu dispozitive care capteaza carbonul pe care il produc.

Trecerea intregului sistem de electricitate din SUA la surse zero-carbon ar costa cu aproximativ 15% mai mult decat ceea ce platesc majoritatea oamenilor acum. Aceasta se adauga la o prima verde relativ scazuta, de 18 dolari pe luna, pentru o locuinta medie si se datoreaza in mare parte scaderilor substantiale ale costului infrastructurii solare din ultimul deceniu. Iar Europa sta la fel de bine la acest capitol.

Aceste prime verzi mici inseamna ca sursele regenerabile de energie, cum ar fi energia solara si eoliana, pot juca un rol substantial in atingerea Nivelului Zero atat in SUA cat si in Europa. Avem chiar nevoie sa fie asa. Ar trebui sa implementam rapid sursele regenerabile de energie acolo unde este economic sa facem acest lucru si sa construim infrastructura care sa ne permita sa obtinem maximul de beneficii – de pilda, linii electrice capabile sa transporte electroni curati de oriunde sunt creati, pana acolo unde este nevoie de ei.

Din pacate, exista putine la fel de norocoase ca SUA in aceasta privinta. Poate ca au parte de soare, dar nu de vant, sau poate ca au vant dar prea putin soare pe toata durata anului, sau prea putin din ambele… De asemenea, pot avea ratinguri de credit scazute, ceea ce face dificila finantarea investitiilor mari in centrale electrice noi. Ca atare, aceste tari vor trebui sa-si obtina energia electrica din alte optiuni cu zero emisii de carbon.

Unde investim?

Iata o alta intrebare la care ar putea raspunde primele verzi: In ce zone ar trebui sa ne concentram cheltuielile de cercetare si dezvoltare, investitorii pioneri si cei mai buni inventatori? Raspuns: in zonele in care stabilim ca Green Premiums sunt prea mari. De exemplu, biocombustibilii avansati costa cu 600% mai mult decat pacura de rezervor cu care sunt alimentate navele de marfa. Nicio companie de transport maritim nu isi va creste in mod voluntar intr-atat costurile pentru combustibil.

In astfel de cazuri, exista o deschidere catre noile tehnologii, precum si catre companii si produse care le fac accesibile. Tarile care exceleaza in cercetare si dezvoltare pot crea produse noi, le pot face mai accesibile si le pot exporta in locuri care nu pot plati primele actuale. In aceasta situatie, nimeni nu va putea contesta ca fiecare natiune isi aduce partea sa de contributie la evitarea unui dezastru climatic; in schimb, tarile si companiile vor lupta pentru a crea si a comercializa inovatiile accesibile care ajuta lumea sa ajunga la nivelul de zero emisii.

Mai exista un ultim beneficiu al conceptului Green Premium: aceste prime pot actiona ca un sistem de masurare care ne arata progresele pe care le facem pentru a opri schimbarea climatica. Cat ne-ar costa sa folosim instrumentele zero-carbon pe care le avem acum? Ce inovatii vor avea cel mai mare impact asupra emisiilor? Primele verzi ofera raspunsul prin masurarea costului de a ajunge la zero, in fiecare sector in parte, subliniind de asemenea punctele in care trebuie sa inovam.

Viziune si reglementari

Liderii din intreaga lume vor trebui sa articuleze o viziune cu privire la modul in care putem reduce primele verzi si sa facem tranzitia la nivelul de zero carbon. Aceasta viziune poate ghida, la randul sau, actiunile oamenilor si ale companiilor.

Oficialii guvernamentali pot impune reglementari cu privire la cantitatea de carbon pe care centralele electrice, masinile si fabricile o pot emite. Ei pot adopta reglementari care sa modeleze pietele financiare si sa clarifice riscurile schimbarii climatice pentru sectoarele privat si public. Pot investi mai mult in cercetarea stiintifica si pot reglementa cat de repede pot ajunge pe piata noile produse. Si, in plus, pot contribui la rezolvarea unor probleme carora piata nu este pregatita sa le faca fata – inclusiv costurile ascunse pe care produsele cu emisii de carbon le impun mediului si oamenilor.

In SUA, statele pot juca un rol fundamental in atestarea tehnologiilor si politicilor inovatoare, precum folosirea utilitatilor lor si a proiectelor de constructii de drumuri pentru a impune pe piata tehnologii precum stocarea pe termen lung si cimentul cu emisii reduse. Orasele, de asemenea, pot cumpara autobuze electrice, pot finanta mai multe statii de incarcare pentru vehicule electrice, pot utiliza legile de urbanism pentru a creste densitatea, astfel incat oamenii sa calatoreasca mai putin intre munca si casa si pot restrictiona accesul pe drumuri al vehiculelor alimentate cu combustibil fosil.
Insa nu trebuie sa fii politician sau legislator pentru a crea un impact. Alegatorii ii pot responsabiliza pe alesii lor cu planuri de reducere a primelor verzi si cu masuri care sa ne duca spre nivelul de zero emisii. Consumatorii sau managerii de companii pot trimite un semnal catre piata ca oamenii doresc alternative fara emisii de carbon si sunt dispusi sa plateasca pentru ele. Cand platesti mai mult pentru o masina electrica, pentru o pompa de caldura sau pentru un burger vegetal, spui de fapt: „Exista o piata pentru aceste lucruri. Le vom cumpara!”

Data fiind amenintarea schimbarii climatice, poate fi greu sa speram cu privire la viitor. Dar asa cum scria in uimitoarea sa carte “Factfulness”, prietenul meu, regretatul Hans Rosling, sustinator si educator cu privire la sanatatea globala: „Cand avem o viziune a lumii, bazata pe fapte, putem vedea ca lumea nu este atat de rea pe cat pare – si putem vedea ce trebuie sa facem pentru a continua sa o imbunatatim”. Cand avem o viziune bazata pe fapte asupra schimbarii climatice, putem vedea ca detinem unele dintre lucrurile de care avem nevoie pentru a evita un dezastru climatic, dar nu pe toate. Putem vedea ce ne impiedica sa implementam solutiile pe care le detinem si sa dezvoltam progresele de care avem nevoie. Si putem vedea toata munca pe care trebuie sa o facem pentru a depasi aceste obstacole.
Adaptat din “Cum sa evitam dezastrul climatic: Solutiile pe care le avem si progresele de care avem nevoie”, de Bill Gates, publicata in februarie 2021 de Alfred A. Knopf.

Sursa: https://time.com/5930098/bill-gates-climate-change/

Foto: freepik