Masinile, ca orice alt vehicul cu motor, au nevoie de intretinere si de grija. Uleiul de motor adecvat este unul dintre cei mai eficienti factori pentru ca motorul masinii sa functioneze adecvat, iar neglijarea uleiului de motor poate produce daune ireparabile masinii.
Uleiurile de motor sau lubrifiantii sunt un grup de uleiuri folosite pentru a reduce caldura, frecarea, eroziunea si ruginirea partilor mobile ale motorului, care se freaca in mod constant una de cealalta.
Istoria uleiurilor de motor urca mult in timp, pana in secolul 4 I.H, cand oamenii au inventat roata si carul. Ei au fost nevoiti sa gaseasca moduri de a impiedica osiile sa se arda partial si sa se strice din cauza miscarii constante. La inceput, ei au incercat sa raceasca osiile cu apa si sa reduca frecarea, urmand ca mai tarziu, egiptenii sa incerce sa foloseasca uleiuri vegetale, precum uleiul de masline, pentru a face acelasi lucru.
Dupa inventarea masinilor metalice, in timpul Evului Mediu, a fost folosita ca lubrifiant grasimea animala, precum uleiul de vaca sau uleiul de balena. Oamenii au inteles in cele din urma ca aceste uleiuri se degradeaza repede, astfel ca nu au durabilitatea necesara.

Lubrifiantii pe baza de petrol

Abia in secolul 19, dupa descoperirea uleiului si dupa unele evolutii in materie de tehnologie si de inovatii, au inceput sa fie produsi lubrifiantii pe baza de titei, cei mai buni inlocuitori pentru uleiurile vegetale si animale pana in acest moment.
Cel care a marcat inceputul istoriei uleiului de motor este medicul John Ellis, care in 1866 a infiintat o companie de rafinare a petrolului, avand ca scop dezvoltarea unui ulei cu vascozitate mare, pe baza de petrol, pentru motoarele cu abur, menit sa inlocuiasca folosirea grasimilor animale si a altor compusi.
Pe masura ce lumea a gasit utilizari pentru proprietatile lubrifiante ale uleiului, a aparut necesitatea unui sistem de standardizare. In 1911, Societatea Inginerilor Auto (SAE) a lansat primul dintre multele standarde pentru vascozitatea uleiului de motor.
Ei si-au propus sa proiecteze un sistem care ar putea, pe de o parte, sa reflecte cat de potrivit este un ulei pentru a fi folosit ca lubrifiant pentru motor si, pe de alta parte, sa fie usor de interpretat de catre consumatori. Au fost desemnate, astfel, cinci grade diferite de ulei de motor, pe baza performantei lor la o anumita temperatura de functionare.

Uleiurile multivascozitate

Anii 50 au adus cu ei primele uleiuri de motor multivascozitate. Progresele in materie de inginerie au condus la dezvoltarea unor amplificatori de vascozitate, aditivi chimici ce puteau modifica grosimea (vascozitatea) uleiului pe masura ce acesta se incalzea.
Aceasta evolutie a deschis usa catre uleiuri ce pot functiona constant intr-un interval amplu de temperaturi. Vehiculele ce functionau intr-un climat rece nu mai aveau nevoie de tipuri diferite de ulei vara si iarna. Astfel au devenit populare produse cu clasele „10W-30” si „10W-40”, unde W vine de la “iarna” (“winter” in limba engleza).

Uleiurile sintetice

Tot in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial a aparut un nou tip de ulei. Ca sa respectam adevarul istoric, trebuie sa spunem ca el a aparut in anul 1929, insa dezvoltarea acestui tip de ulei a fost accelerata abia un deceniu mai tarziu. In timpul razboiului, lipsa de petrol a facut dificila pastrarea de stocuri de catre state pentru armatele lor. Germania, in special, a avut nevoie de o alta solutie.
Pana in acel moment, uleiul era derivat si distilat din titeiul pompat din adancul pamantului. Pentru prima data, oamenii de stiinta au reusit sa creeze ulei in mod artificial, intr-un laborator. Pornind de la un titei extrem de rafinat ca stoc de baza, ei au creat un produs cu calitati superioare celor ale uleiului „conventional”.
Desi aceasta noua tehnologie „sintetica” a ajutat intr-o perioada dificila si a fost adoptata in industria aerospatiala, ea nu a fost disponibila pentru utilizare la scara larga in motoarele de masini decat in anii 70, cand AMSOIL a adus pe piata un produs complet sintetic in 1972, urmat indeaproape de Mobil Oil Company.
In anii 90, majoritatea companiilor petroliere importante aveau de oferit un produs sintetic. Din pacate, uleiul sintetic a capatat o reputatie negativa, fiind suspectat de a cauza probleme la motoarele mai vechi. Unii producatori au oferit produse ce contineau detergenti duri ce puteau macina garniturile de ulei si cauzau scurgeri motoarelor. Aceste probleme au fost rezolvate in anii urmatori, dar publicul larg nu s-a grabit sa adopte uleiul sintetic ca inlocuitor pentru uleiul conventional.
Astazi, insa, uleiul sintetic este standard in multe vehicule noi. Progresele in tehnologia motoarelor au condus la motoare mai mici, mai usoare si mai puternice decat cele din trecut. Motoarele mai noi au, de asemenea, tolerante mai stranse intre partile interne mobile. Aceste progrese au facut ca uleiurile de motor sa fie mai subtiri si sa aiba o structura moleculara mai consistenta. Numai uleiul sintetic poate fi fabricat conform specificatiilor unor motoare. Uleiul de motor sintetic a devenit, asadar, lubrifiantul de baza al multor producatori de automobile, de la Honda si Toyota pana la Mercedes, Porsche si BMW. Iar astazi au devenit populare uleiurile usoare precum 5W-20, 0W-20 si 0W-16.

Vascozitatea uleiului de motor

Uleurile de motor sunt clasificate de catre inginerii auto in functie de vascozitate. Gradele lor merg de la 0 la 60, in general uleiurile de la 0 la 25 fiind potrivite pentru anotimpurile reci in timp ce uleiurile de la 30 la 60 sunt mai bune pentru sezonul cald.
Uleiurile grele, cu o vascozitate mai mare au un grad SAE mai mare, in timp ce uleiurile usoare au un grad SAE mai mic.
Uleiul de motor potrivit pentru masina ta trebuie ales in functie de temperatura, de tipul de utilizare si de gradul SAE; de exemplu vara se folosesc uleiurile grele, iar iarna uleiuri mai usoare.
Insa in ultimele decenii au fost formulati lubrifianti special, cu mai multe caracteristici SAE, numite uleiuri multi-grad sau multivascozitate. Ele contin pe eticheta litera W, de la “iarna” (“winter” in engleza), urmata de doua numere. Aceste numere indica vascozitatea minima si maxima a uleiului de motor in medii calde si reci.

Sursa foto: Freepik.com

Foto: freepik