Factorii de poluare pot tulbura termostatul metabolic al organismului, unii dintre ei determinand chiar transmiterea obezitatii la copii.
Poluarea chimica a mediului supradimensioneaza epidemia globala de obezitate – aceasta este concluzia unei analize stiintifice majore.
Ideea ca asa-numitele toxine „obezogene” pot afecta modul in care organismul uman controleaza greutatea nu face inca parte din medicina mainstream. Insa zecile de oameni de stiinta implicati in aceasta analiza sustin ca dovezile sunt atat de puternice in acest moment incat ar trebui sa fie un curent principal. „Este extrem de important, pentru ca managementul clinic actual al pacientilor obezi este teribil de inadecvat”, sunt de parere specialistii.
Cel mai tulburator aspect dintre dovezi este acela ca unele efecte chimice care duc la cresterea in greutate pot fi transmise din generatie in generatie, schimband modul in care functioneaza genele.
Printre agentii de poluare ce duc la cresterea obezitatii, citati de cercetatori, se numara Bisfenolul A (BPA), care este adaugat in mod frecvent in produse plastice, ca si unele pesticide, produse ignifuge si agenti de poluare din aer.
Obezitatea globala s-a triplat din 1975 incoace, in acest moment existand in lume mai multe persoane obeze sau supraponderale decat subponderale, iar procentele cresc in fiecare tara studiata. Aproape 2 miliarde de adulti au in acest moment o greutate prea mare, iar 40 de milioane de copii cu varsta sub 5 ani sunt obezi sau supraponderali.
„Clinicienii pun accent pe calorii – daca mananci mai multe calorii, vei fi mai gras”, spune Dr. Jerrold Heindel, autorul principal al uneia dintre cele trei lucrari si membru in trecut al Institutului National pentru Sanatatea Mediului, din SUA. „Asadar, ei asteapta pana cand devii obez, apoi iti vor recomanda diete, medicamente sau interventii chirurgicale.
„Daca ar functiona cu adevarat, ar trebui sa vedem o scadere a ratelor de obezitate”, a spus el. „Dar nu vedem – obezitatea continua sa creasca, mai ales la copii. Adevarata intrebare este de ce mananca oamenii mai mult? Paradigma obezogena se concentreaza pe asta si ofera date care arata ca aceste substante chimice ar putea fi responsabile”.
Mai mult, oamenii de stiinta spun ca abordarea ofera potentialul de a preveni obezitatea prin evitarea expunerii la factorii de poluare, in mod deosebit in cazul femeilor insarcinate si al nou-nascutilor: „Preventia salveaza vieti si costa mult mai putin decat orice tratament”.
Dovezi puternice
Dovezile referitoare la toxinele obezogene sunt enuntate de peste 40 de oameni de stiinta in trei lucrari review, publicate in jurnalul peer-reviewed “Farmacologia Biochimica” si citeaza 1.400 de studii. Cercetatorii spun ca aceste substante chimice sunt prezente peste tot: in apa si praf, in ambalaje alimentare, in produse de igiena personala si in produse de curatenie, in mobilier si electronice.
Analiza identifica aproximativ 50 de substante chimice despre care exista dovezi puternice ca au efecte obezogene, dovezi obtinute in urma experimentelor efectuate pe celule umane si animale si in urma studiilor epidemiologice la oameni. Vorbim aici si despre BPA si ftalati, ambii aditivi pentru plastic.
O analiza din 2020 a 15 studii a gasit o legatura semnificativa intre nivelurile de BPA si obezitate la adulti, in 12 dintre cele 15 studii.
Alti agenti obezogeni sunt pesticidele, inclusiv DDT si tributilstaniu, in trecut folositi ca substante ignifuge, si noii lor inlocuitori – dioxinele si PCB-urile (bifenili policlorurati), dar si poluarea aerului.
Mai multe studii recente asociaza obezitatea cu expunerea in primii ani de viata la aerul murdar.
Analiza face referire si la compusii PFAS – asa-numitele „substante chimice eterne”, numite asa pentru longevitatea lor in mediu – considerandu-i de asemenea obezogeni. Ei se regasesc in ambalajele alimentare, in vase pentru gatit si in mobilier, si chiar in unele scaune auto pentru copii. Un studiu clinic randomizat, desfasurat pe durata a doi ani si publicat in 2018, a constatat ca persoanele cu cele mai ridicate niveluri de PFAS s-au ingrasat mai mult dupa dieta, o tendinta observata mai ales in cazul femeilor.
Este bine cunoscut, de asemenea, ca unele antidepresive provoaca si ele cresterea in greutate. „Aceasta este o dovada a principiului ca substantele chimice create pentru un scop, pot avea efecte secundare ce perturba metabolismul”, a spus Heindel. Printre substantele chimice pentru care exista unele dovezi ca sunt obezogene se numara si cativa indulcitori artificiali si triclosanul, un agent antibacterian interzis in UE si SUA in anumite utilizari.
Cum functioneaza obezogenii
Cercetatorii spun ca obezogenii functioneaza prin tulburarea „termostatului metabolic” al corpului, facilitand cresterea in greutate si ingreunand slabirea. Echilibrul organismului intre aportul si consumul de energie prin activitate se bazeaza pe interactiunea diversilor hormoni din tesutul adipos, intestin, pancreas, ficat si creier.
Agentii de poluare pot afecta in mod direct numarul si dimensiunea celulelor adipoase, pot modifica semnalele care ii fac pe oameni sa se simta plini, pot modifica functionarea tiroidei si sistemul de recompense al creierului, potrivit oamenilor de stiinta. Ei pot afecta, de asemenea, microbiomul din intestin si pot provoca cresterea in greutate, eficientizand absorbtia caloriilor din intestine.
„Se pare ca substantele chimice care ajung in mediu au aceste efecte secundare, pentru ca determina celulele sa faca lucruri pe care altfel nu le-ar fi facut, iar unul dintre aceste lucruri este sa depuna grasime”, a spus profesorul Robert Lustig, de la Universitatea din California, San Francisco, si autor principal al unuia dintre review-uri.
Primii ani ai dezvoltarii copilului sunt cei mai vulnerabili la toxine obezogene, sunt de parere cercetatorii, care explica: „Studiile au aratat ca perioadele in utero si inceputul vietii au fost cele mai sensibile, pentru ca expunerea in aceste perioade a alterat ireversibil programarea diferitelor parti ale sistemului metabolic, crescand riscurile de crestere in greutate”.
„Avem, de asemenea, si patru sau cinci substante chimice care vor provoca si obezitate epigenetica transgenerationala”, a spus Heindel, referindu-se la schimbarile in expresia genelor care pot fi mostenite. Un studiu din 2021 a constatat ca nivelul de obezitate al femeilor s-a corelat semnificativ cu nivelul de expunere la DDT al bunicilor acestora, chiar daca nepoatele nu au fost niciodata expuse direct la acest pesticid.
„Oamenii trebuie sa stie ca (efectele obezogene) exista”, a spus Lustig. „Pentru ca nu ii afecteaza doar pe ei, ci si pe copiii lor inca nenascuti. Aceasta problema va afecta generatie dupa generatie pana cand ii vom da de cap” a mai aratat el.
Cauza si efect
Este dificil de demonstrat direct o legatura cauzala intre un pericol si un impact asupra sanatatii umane, din simplul motiv ca nu e etic sa facem experimente daunatoare pe oameni. Dar dovezile epidemiologice puternice se pot acumula pana la un nivel echivalent cu demonstratia, precum in cazul fumatului si cancerului de plamani.
Lustig a spus ca pentru obezogeni s-a atins acest punct, la 16 ani dupa ce acest termen a fost folosit pentru prima data. “Nu vom avea niciodata trialuri de control randomizate – ar fi ilegale si lipsite de etica. Dar acum avem dovada pentru obezogeni si obezitate” a spus el.
Paradigma obezogena nu a fost preluata pana acum de cercetatorii din mainstream. Dar prof. Barbara Corkey de la Facultatea de Medicina a Universitatii din Boston si fost presedinte al Societatii pentru Obezitate, a spus ca “perspectiva initiala a fost aceea ca obezitatea este cauzata de prea multa mancare si prea putina miscare. Iar acesta este un nonsens”.
“Nu este aceasta explicatia, pentru ca toate creaturile Pamantului, inclusiv oamenii, mananca atunci cand le e foame si se opresc atunci cand sunt satui. Fiecare celula din corp stie daca ai suficienta mancare. Ceva a tulburat acest aparat normal de detectare si nu este vointa” a spus ea.
“Persoanele obeze sau supraponderale ajung in extreme uluitoare pentru a slabi, iar industria dietelor a avut o evolutie extrem de buna. Am invatat ca acest lucru nu functioneaza. Cand profesia medicala nu intelege ceva, intotdeauna dam vina pe pacienti si, din nefericire, oamenii inca sunt considerati responsabili pentru obezitate” a adaugat Corkey.
La randul sau, Lustig a spus ca “lacomia si lenea sunt doar o manifestare exterioara a acestor perturbari biochimice care se petrec dincolo de suprafata”.
Supra-dimensionarea
Nu se stie exat cat de mult din pandemia de obezitate ar putea fi cauzat de obezogeni, desi Heindel este de parere ca vorbim despre “un rol important”.
“Daca ar trebui sa ghicesc, in functie de toate lucrarile mele si de tot ce am citit, as spune ca obezogenii vor reprezenta aproximativ 15-20% din pandemia de obezitate. Dar asta inseamna mult” a spus Lustig. El atribuie restul, dietelor cu alimente procesate, care contin si ele anumiti obezogeni.
“Fructoza este un factor principal pentru o parte importanta a acestei situatii. Ea separa energia in grasime in ficat si este un obezogen principal. Fructoza ar cauza obezitate chiar si daca nu ar avea calorii” a spus el. Un studiu de dimensiuni mici din 2021 a descoperit ca o dieta ultra-procesata a cauzat o ingrasare mai mare decat o dieta neprocesata, in ciuda faptului ca felurile de mancare oferite participantilor au avut acelasi numar de calorii.
Expunerea la obezogeni este dificil de redus, dat fiind ca in acest moment exista 350.000 de compusi chimici sintetici, multi dintre ei fiind omniprezenti in mediu. Dar cei despre care se stie ca sunt daunatori pot fi scosi de la vanzare si in SUA si in alte parti ale lumii, asa cum se intampla in Europa.
Heindel a spus ca viitoarele mame pot regla ceea ce mananca si pot monitoriza jucariile folosite de copiii lor in primii ani de viata: “Studiile au aratat ca modificarea dietelor poate genera, in decurs de aproximativ o saptamana, o scadere semnificativa a anumitor obezogeni”.
“Aceasta cauza este foarte raspandita si foarte pernicioasa, si este de asemenea profitabila pentru o multime de companii (chimice). Dar trebuie sa o abordam rational” a spus Lustig. Oamenii de stiinta spun ca pentru a face asta trebuie solutionat “decalajul de cunostinte” intre doctori, autoritati si factorii de decizie politica.
“Acum e momentul ca cercetatorii si clinicienii din domeniul obezitatii sa inceapa sa acorde atentie si, daca sunt de parere ca datele nu sunt destul de puternice, sa ne spuna ce altceva sa facem” a mai spus Heindel, care organizeaza o conferinta pentru a aborda aceasta problema.
Corkey inca trebuie sa se convinga pe deplin de paradigma obezogena, dar crede ca acest concept al unei toxine din mediu este probabil directia corecta. “Exista vreo dovada? Nu, nu exista. Este o problema foarte dificila, pentru ca numarul de substante chimice din mediul nostru a crescut pur si simplu astronomic” a mai spus ea. “Dar nu exista o ipoteza alternativa care pentru mine sa aiba vreun sens si as provoca pe oricine care are o idee mai buna si testabila, sa vina cu ea in fata” a adaugat Corkey. “Pentru ca este o problema serioasa care ne afecteaza societatile enorm, mai ales copiii. Problemele se inrautatesc, nu devin mai simple – si din cate se pare mergem in directia gresita”.
Foto: freepik
