In ultimii doi ani, dupa un orar similar celui al Raportului Special privind Incalzirea Globala (cunoscut si ca Raportul 1.5°C al Grupului Interguvernamental pentru Schimbare Climatica – IPCC), echipa care a alcatuit Scenariul Shell a lucrat intens la lansarea Scenariului Sky, un eveniment care a si avut loc in urma cu cateva luni.
Scenariul Sky are la baza obiectivul principal al Acordului de la Paris, si anume limitarea cresterii temperaturii de la suprafata mult sub pragul de 2°C. Ce anume inseamna exact “mult sub pragul de 2°C” ramane de discutat, dar in Scenariul Sky deznodamantul este limitarea incalzirii la 1.75°C (in 2100, cu 50% sanse).
Gestionarea emisiilor in Sky
Asa cum este discutata pe larg in scenariul Sky, misiunea de gestionare emisiilor care ar sta la baza acestui rezultat trebuie sa fie extrem de rapida si completa, atingand fiecare aspect al sistemului energetic si mergand chiar dincolo de acesta, la gazele industriale cu efect de sera, agricultura si schimbarea destinatiei terenurilor.
Desi tranzitia energetica este un subiect amplu discutat in lume, cea mai mare parte a acestor discutii se concentreaza pe dezvoltarea energiei regenerabile pentru generarea de curent electric si si mai nou pe masura in care autovehiculele electrice vor patrunde pe piata globala. Desi ambele sunt sectoare foarte importante, ele nu reprezinta imaginea completa a tranzitiei sau emisiilor.
In Scenariul Sky, pana in anul 2050 electricitatea este in mare masura decarbonizata, iar vanzarile de automobile sunt aproape complet reprezentate de vehicule electrice, insa pentru alte segmente ale sistemului energetic in 2050 calatoria abia incepe.
De pilda, 2050 este primul an in care hidrogenul apare in setul de date al Scenariului Sky in domeniul aviatic; pana la acel moment aviatia functioneaza in continuare pe baza de hidrocarburi, desi partial putem vorbi de biocombustibili. Chiar si folosirea benzinei pentru automobile continua sa existe mult dupa 2050, din cauza stocului mare de vehicule alimentate cu benzina. Acestea nu sunt usor de inlocuit, si probabil ca le vom vedea pana in secolul XXII.
Astfel de efecte vor fi, de altfel, o caracteristica a tranzitiei energetice in acest secol si nu sunt un aspect cu care va fi usor sa ne confruntam. De pilda, e foarte posibil sa vedem si azi locuinte incalzite cu saci de carbuni, o practica despre care multi credeau ca a disparut in urma cu zeci de ani. Mai mult chiar, in Sky finalul de secol nu va veni cu diferente drastice fata de anii 1960 in ceea ce priveste utilizarea carbunelui, petrolului si gazelor naturale, desi aceasta este intr-un declin constant. Diferenta va consta insa in utilizarea procesului de captare si stocare a carbonului, pentru gestionarea impactului emisiilor.
Acest moment prezinta, de altfel, multe similaritati cu inceputul tranzitiei. De pilda, energia solara fotovoltaica a aparut pentru prima oara in anii 1970, fie si doar pentru calculatoare, dar a fost nevoie de 40 de ani pentru ca energia solara fotovoltaica sa atinga 1% din generarea de electricitate globala. In Sky, nu vedem ca hidrogenul sa apara ca sursa de energie in industria grea mai devreme de anii 2050, pentru ca… abia daca exista in prezent.
Pe de alta parte, in sectorul metalurgic, exista planuri pentru o prima demonstratie de topire cu ajutorul hidrogenului, dar trecerea la dezvoltarea comerciala la scara larga va necesita probabil 20-30 de ani, in cel mai bun caz.
Raportul IPCC SR15 versus Scenariul Sky?
In acest context a fost dat publicitatii in luna octombrie in Coreea, Raportul Special IPCC privind pragul de 1.5°C (IPCC SR15), care cere o tranzitie extrem de rapida, cu emisiile in scadere abrupta din 2020 pe palierele P1, P2 si P3.
Scenariul Shell Sky este mentionat in raportul IPCC SR 15 (vezi tabelul de mai jos) dat fiind succesul pe care l-a demonstrat in limitarea incalzirii, dar este numit “un traseu cu actiune intarziata, comparativ cu altele” pur si simplu pentru ca emisiile nu prezinta un trend descendent clar pana la finele anilor 2020 (mai asemanator traseului P4). Dupa aceea, tranzitia progreseaza rapid.
Este adevarat ca ar trebui ca specialistii din domeniul climatului sa ceara o reducere abrupta a emisiilor pentru ca acesta este traseul cu riscul cel mai scazut pentru limitarea incalzirii, dar un astfel de deznodamant ar necesita ca pana in 2020 toate politicile despre care Sky spune ca s-ar putea dezvolta pana in 2030, sa fie puse la punct.
De pilda, Sky vede tarifarea carbonului ca fiind implementata la nivel global pana in 2030, cu preturi in jur de 40 USD per tona de CO2 (o variatie intre 25 si 60 USD). In 2018 tarifarea carbonului in unele forme acopera mai putin de un sfert din activitatile la nivel global, iar preturile merg de la 5 la 30 de dolari, cu cateva exceptii.
Scenariul Sky include, de asemenea, si o sensibilitate in care pragul de 1.5°C este atins in 2100 cu o probabilitate de 50%. Dar acest rezultat nu este atins pur si simplu prin grabirea tranzitiei energetice: Sky reprezinta deja cea mai rapida tranzitie ce pare posibila astazi, alaturi de un timp redus pe care il necesita implementarea unui cadru solid de politici la nivel global. Mai degraba, ar trebui adaugata o masura aditionala, sub forma unei reimpaduriri la scara larga, ceea ce ar introduce un rezervor de carbon in crestere la inceputul anilor 2030. Utilizarea unui astfel de rezervor de carbon devanseaza pragul net de zero emisii cu aproximativ un deceniu, in 2060, sau 30 de ani distanta de momentul in care emisiile incep sa scada in Sky. IPCC SR 15 recomanda ca emisiile sa scada din 2020 si sa atinga pragul net zero pana in 2050, de asemenea un decalaj de 30 de ani.
Bugetul total de carbon in Sky din 2018 pana in 2100 (o unitate de masura utilizata de IPCC SR15 pentru a determina cat ne mai permitem sa poluam) este de 800 Gt CO2. Aceasta cifra depaseste usor bugetul pe termen mediu al IPCC (50% in raspunsul climatic provizoriu la emisiile cumulative sau TCRE pentru 1.5°C, tabelul 2.2 din raport), de 770 Gt.
IPCC SR15 noteaza ca estimarile bugetare contin o nesiguranta considerabila, inclusiv incertitudinea legata de traiectoriile cu depasiri, Sky fiind una dintre aceste traiectorii.
Pe scurt, IPCC SR15 a lansat o provocare formidabila pentru societate, cu un calendar accelerat pentru a minimiza nesiguranta. In timp ce Sky are o abordare diferita pentru ratele fezabile ale tranzitiei comparativ cu cele stabilite de IPCC, e un semn clar ca exista o traiectorie posibila catre evolutie.
Foto: freepik
