O intrebare foarte frecventa despre Bhutan este “Unde se afla?”. Prins intre India si Tibet, acest regat Himalayan s-a aflat decenii intregi sub radarul turismului de masa.
Motivul este in parte ca Bhutanul are un etos unic legat de turism. Cand aceasta tara izolata s-a deschis in cele din urma catre turisti, in anul 1974, ea a preferat sa adopte o politica de tip “valoare ridicata, impact redus”. Ceea ce inseamna ca exista controale stricte cu privire la modul in care turistii calatoresc in Bhutan, inclusiv cat cheltuie acestia.
Guvernata mai degraba dupa principiile budismului decat dupa cele ale afacerilor, Bhutan este o tara care pune accent pe “Fericirea Nationala Bruta” si nu pe Produsul Intern Brut, iar aceasta idee patrunde si in fiecare aspect legat de turism.
Pana in acest moment, Bhutanul este singura tara cu emisii negative de carbon din lume.
Mediul este regele
Conservarea mediului este unul dintre cei patru piloni pe care se sprijina filosofia “Fericirea Nationala Bruta” a statului Bhutan, recunoscand astfel importanta naturii pentru starea de bine a cetatenilor sai.
Protectia peisajelor si reliefului este scrisa in constitutie, care prevede ca cel putin 60% din suprata regatului trebuie sa fie acoperita in permanenta de paduri – iar Fundatia Mondiala a Naturii (WWF) spune ca Bhutanul a reusit sa atinga acest deziderat in mod constant. In acest moment, suprafetele impadurite reprezinta aproximativ 70% din teritoriul tarii.
Per ansamblu, peste 50% din tara este protejata, acesta fiind de altfel si cel mai mare procent intr-o tara asiatica, potrivit WWF.
Intre varfurile sale montane cu altitudine ridicata si vaile alpine, Bhutanul a reusit sa croiasca o retea de 5 milioane de acri de zone protejate, o suprafata in care fauna salbatica nativa prospera, din aceasta categorie facand parte si tigrul bengalez royal, o specie in pericol, ca si leoparzii de padure si elefantii.
“Oamenii din acest regat budist isi mentin un drept fundamental: acela de a trai intr-un mediu sanatos”, subliniaza WWF.
Oamenii sunt inima regatului
Filosofia bhutaneza Fericirea Nationala Bruta are prioritate in fata principiilor economice globale acceptate la nivel larg.
In loc sa se concentreze pe dezvoltarea materiala, regatul Bhutan are o convingere inradacinata potrivit careia dezvoltarea nationala trebuie sa se bazeze pe fericirea si pe prosperitatea locuitorilor sai. Acest principiu este valabil si in turism, care este gandit astfel incat sa aduca beneficii localnicilor.
Trans Bhutan Trail, traseul ce urmeaza sa se deschida in curand si care va strabate tara, este un exemplu bun de turism bazat pe comunitate. Acest traseu istoric de pelerinaj prin intreaga tara a fost refacut nu numai pentru turisti, ci si pentru a reconecta comunitatile rurale izolate.
Acest nou traseu de trekking pe distanta mare este menit sa promoveze schimbul cultural, permitand in acelasi timp comunitatilor izolate sa se bucure de beneficiile economice ale turismului.
Compania non-profit pentru turism sustenabil care se afla in spatele traseului lucreaza de asemenea si in parteneriat cu scoli locale, cu grupuri de cercetasi si cu National Youth Service din Bhutan, pentru a oferi comunitatilor aflate de-a lungul traseului oportunitati de educatie pe domenii precum flora si fauna, calatoriile cu impact redus, prim ajutor si istorie culturala.
Dolarii turistilor sunt controlati si protejati
Desi inainte de pandemie numarul de vizitatori anuali din Bhutan era in crestere, tara nu a avut niciodata mai mult de 315.000 de turisti pe an. Imposibil de comparat cu statul vecin, Nepal, o tara similara ca si cultura si topografie, care a avut parte de peste 1 milion de turisti in 2019.
In Bhutan nu exista o limita in ceea ce priveste numarul de turisti anuali, insa tara a stabilit deliberat o taxa zilnica pentru vizitatori, pentru a se asigura ca nu primeste niciodata mai multi turisti decat poate gestiona populatia sa de 700.000 de locuitori.
Acest tarif fix este de 290 de dolari pe zi pentru un turist in sezonul de varf – adica din martie pana in mai si din septembrie pana in noiembrie -, o suma care scade la 250 de dolari pe zi de persoana pentru grupuri de minim trei persoane.
Taxa contribuie la mentinerea unui aer exclusivist, desi daca privim cifrele mai in detaliu, tariful nu este deloc exorbitant.
Suma include trei mese pe zi, ghid butanez licentiat vorbitor de limba engleza, sofer pentru transportul rutier, cazare de minim trei stele, taxe de intrare pentru atractiile turistice, echipament de camping si transport pentru tururi de trekking si o cartela SIM locala.
Stabilirea unui pret la nivel national minimizeaza scurgerile din turism – termenul folosit atunci cand banii sunt deturnati catre companii internationale si conturi bancare.
In plus, in acest mod sunt asigurate si locuri de munca pentru localnici. Iar tariful include si o taxa de 65 de dolari pentru dezvoltare sustenabila, ce ajuta guvernul sa ofere educatie si ingrijire medicala gratuita si sa construiasca infrastructura.
Personalitatea este esentiala pentru cultura
Bhutanezii vad turismul ca pe un schimb cultural. In loc sa permita o industrie care dilueaza cultura locala pentru a satisface gusturile strainilor, Bhutanul si-a structurat dezvoltarea turistica astfel incat sa ofera o experienta imersiva pentru turisti in cultura si traditiile tarii.
Bhutanul este mandru de istoria sa budista si de comunitatile tribale, iar industria turismului este menita sa deschida o fereastra fascinanta catre vietile localnicilor. Vizitatorii sunt incurajati chiar si sa poarte costume traditionale din regat, numite gho (pentru barbati) si kira (pentru femei).
Si este o tara care are si propriile sale ciudatenii unice. Regele Bhutanului, de pilda, a calatorit la pas in jungla si prin munti pentru a superviza masurile impotriva COVID in perioada pandemiei.
Vizitatorii pot incerca aici tirul cu arcul, unul dintre sporturile nationale. Iar daca nu stiai inca, Bhutanul este renumit pentru arta sa falica, un obicei care dateaza de acum cateva secole, dar care este imbratisat pe deplin si in Bhutanul zilelor noastre.
Bhutanul este, de asemenea, si singura tara din lume care nu are semafoare. Se spune ca ar fi fost considerate prea impersonale. Chiar si acum, in secolul XXI, intersectiile din captala Thimpu sunt dirijate de catre politisti de circulatie.
Foto: freepik
