Un proiect nou din Norvegia isi propune sa creeze o piata in intreaga Europa, pentru ca industria sa capteze si sa stocheze in siguranta emisiile, contribuind la combaterea schimbarii climatice.

Calatoria din cosurile de gunoi din bucataria Camillei Lorentzen, dintr-o suburbie infrunzita din Oslom pana intr-o locatie situata la 2500 de metri sub fundul marii, in largul coastei de Vest a Norvegiei este una lunga si complexa. Insa acolo ar putea ajunge continutul de carbon al unora dintre gunoaiele din gospodaria Camillei, conform planurilor unui nou proiect ambitios.

Proiectul va capta initial dioxidul de carbon (CO2) din siturile industriale din estul Norvegiei, urmand ca acesta sa fie transportat pe vas la o uzina de pe coasta de vest a Norvegiei si apoi trimis la o distanta de 110 kilometri prin conducte, pentru a fi depozitat in siguranta si permanent, in strafundurile marii.
Camilla crede ca proiectul de captare a carbonului este vital pentru protectia mediului.
„Trebuie sa ne gandim la urmatoarea generatie, nu la noi”, spune ea. „Noi, oamenii, am afectat deja mediul, astfel ca trebuie sa investim in modalitati de a-l proteja”.
Partea de transport si stocare a dioxidului de carbon in cadrul proiectului – denumit Northern Lights – este un parteneriat intre Shell, compania norvegiana de energie Equinor si compania franceza Total, beneficiind de sprijinul guvernului norvegian.

Finantarea din partea statului este supusa aprobarii din partea parlamentului norvegian. Daca va primi aprobare, proiectul va include dezvoltarea tehnologiei de captare a carbonului la o fabrica de ciment, pentru a furniza carbonul initial pentru depozitare. De asemenea, guvernul va finanta captarea carbonului la o fabrica din Oslo care transforma deseurile in energie – locul unde merge si gunoiul Camillei – atata timp cat fabrica va asigura sprijinul financiar ulterior.

Northern Lights face parte din proiectul norvegian de captare si stocare la scara larga (CCS). Acesta isi propune sa devina prima instalatie de stocare a carbonului cu capacitate de transport si stocare a dioxidului de carbon din instalatiile industriale din Norvegia si probabil din intreaga Europa. De asemenea, proiectul utilizeaza pentru prima data transportul maritim ca modalitate de extindere a accesului la o piata de stocare a carbonului.

In prima sa faza, ale carei operatiuni urmeaza sa inceapa pana in 2024, Northern Lights va transporta si stoca pana la 1,5 milioane de tone de CO2 pe an. Acest lucru ar putea creste la 5 milioane de tone pe an, pe masura ce cererea va creste.
Utilizarea la scara larga a CCS este esentiala pentru atingerea obiectivului Acordului de la Paris privind schimbarile climatice, acela de a limita cresterea temperaturii globale la 1,5 grade Celsius, potrivit Panelului Interguvernamental pentru Schimbare Climatica.
Iar pentru industriile care depind de procese cu consum intensiv de carbon, asa cum sunt cea a cimentului si otelului, tehnologiile CCS ar putea fi cel mai bun mod de a aborda emisiile.

Deseuri pentru energie

La fel ca majoritatea norvegienilor, Camilla are acasa trei cosuri de gunoi cu coduri de culori. Verde este pentru deseuri organice, albastru pentru plastic si alb pentru orice altceva – cosul „lenes”, masa cum il numeste ea. In plus, familia sorteaza hartie, sticla si metale pentru reciclare. „Cand sunt foarte ocupata, pun mai multe lucruri in cosul lenes decat ar trebui”, spune Camilla.
Primaria colecteaza deseurile o data pe saptamana, transportandu-le prin oras, la uzina Oslo Fortum Varme, care transforma deseurile in energie, un parteneriat intre primarie si compania energetica Fortum.

Pentru separarea pungilor de gunoi cu coduri de culori sunt utilizati senzori optici. Deseurile organice sunt transformate in bio-ingrasaminte pentru uz agricol si biogaz pentru alimentarea autobuzelor si a camioanelor de colectare a deseurilor. Materialele plastice sunt expediate in Finlanda si in Germania pentru reciclare.

Deseurile care nu pot fi reutilizate sau reciclate sunt incinerate, generand electricitate si alimentand cu caldura sistemul de incalzire centrala pentru parti mari ale orasului. Incinerarea reduce deseurile ce ajung la depozitele de deseuri, care genereaza metan, un gaz cu efect de sera puternic. Iar Norvegia a interzis de peste un deceniu depozitele de deseuri…
Insa incinerarea deseurilor la uzina produce peste 400.000 de tone de emisii de CO2 pe an, iar proprietarii uzinei vad captarea carbonului ca o modalitate de a reduce radical emisiile pe care le au.
„Adoptam o abordare ecologica si incurajam reutilizarea si reciclarea a cat mai mult material posibil. Dar exista destul de multe deseuri care nu pot fi reciclate”, spune Jannicke Bjerkas, director pentru Captarea si Stocarea Dioxidului de Carbon in cadrul Fortum Oslo Varme.
„Obiectivul nostru este acela de a capta emisiile provenite de la incinerarea deseurilor si de a trimite carbonul inapoi de unde provine, in strafundurile Marii Nordului”.

Potential urias

Alte surse de emisii pentru proiectul Northern Lights vor fi industriile grele din intreaga Europa. Nu va fi usor de dezvoltat logistica privind transportul si stocarea emisiilor de carbon dintr-o serie de surse industriale. Dar pana in prezent, proiectul atrage un interes puternic din partea industriei, cu un total de 45 de milioane de tone de emisii de CO2 pe an. Mai multi emitatori industriali au semnat un memorandum de intelegere privind explorarea stocarii carbonului prin intermediul proiectului Northern Lights.
„Northern Lights infrunta argumentul ca industria grea nu poate face fata carbonului pe care il emite”, spune Syrie Crouch, vicepresedinte Shell pentru Captarea si Stocarea Carbonului. “Mai presus de orice, raspunsul pozitiv ne arata ca industria din Europa recunoaste ca are nevoie de o solutie, iar asta este exact ceea ce ne dorim sa cream”.
Ea mai spune ca proiectul Northern Lights are un potential urias. „Northern Lights este primul proiect CCS care se concentreaza pe transportul maritim, iar asta este extrem de important. Daca putem dezvolta o solutie viabila pentru a transporta dioxidul de carbon, il putem transporta de aproape oriunde catre rezervoarele de carbon din Marea Nordului, oferind Europei o modalitate suplimentara de decarbonizare”.

Captarea si stocarea de carbon la Shell

Northern Lights a primit recent premiul ONS pentru Inovatie pe 2020, ca recunoastere a efortului comun al Shell, Total si Equinor de a crea valoare din industriile existente, contribuind in acelasi timp la rezolvarea provocarii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera la scara larga.

Shell contribuie la dezvoltarea altor proiecte CCS la scara larga si are parteneriate de cercetare cu industria si cu institute academice, pentru a dezvolta aceasta tehnologie.
Acestea includ proiectul Gorgon privind gazele naturale lichefiate (in care Shell are o cota de 25%), care are cea mai mare operatiune CCS din lume. Se asteapta ca pe toata durata proiectului sa fie captate 100 de milioane de tone de CO2.

Shell opereaza Quest, o instalatie CCS complet integrata, conceputa pentru a capta, transporta si stoca anual peste un milion de tone de CO2, in subteran. De la inceperea operatiunilor, Quest a captat si a stocat in siguranta 5 milioane de tone de dioxid de carbon. Quest este operat de Shell in numele Proiectului Athabasca Oil Sands. Finantarea din partea guvernelor din Alberta si Canada a facut posibil acest lucru.
Tehnologia Cansolv CCS de la Shell este acum utilizata la centrala electrica Boundary Dam din Saskatchewan, Canada. Boundary Dam este cea mai mare centrala electrica pe carbune din SaskPower si o sursa semnificativa de energie pentru regiune.

Sursa: https://www.shell.com/inside-energy/creating-a-market-for-capturing-carbon.html

Foto: freepik