“Pamantul va deveni o sera!” – aceasta este avertizarea unui nou studiu la care au participat cercetatori din diferite institutii, printre care si Centrul de Rezilienta din Stockholm si Institutul de Cercetare a Impactului Climatic din Potsdam, un studiu ce a tinut prima pagina a multor ziare si publicatii online in ultimele zile.
Lucrarea avertizeaza cu privire la posibilitatea ca Pamantul sa devina un fel de sera, ca urmare a procesului actual de incalzire, care forteaza ciclul glaciar – interglaciar existent, sa treaca la un nou ciclu, caracterizat de temperaturi mult mai ridicate.
In opinia autorilor, aceasta trecere ar putea aparea din cauza reactiilor cunoscute, dar incerte ale ciclului climatic, precum dezghetarea permafrostului, moartea padurilor tropicale si o crestere a respiratiei bacteriene in ocean.
Viitorul Pamantului – o intoarcere catre Eocen?
Un articol similar aparut in The Atlantic mentioneaza ca in Eocen, conditiile de sera cu temperaturi medii globale cu 9-14 grade Celsius mai mari decat cele actuale, erau caracterizate de niveluri de dioxid de carbon de cel putin 1000 ppm, un nivel care ar putea fi atins in secolul urmator, daca nu se iau masuri in sensul reducerii emisiilor. Autorul articolului din The Atlantic sustine ca daca ducem nivelul de CO2 pana la pragul de aproximativ 1000 ppm pana la finele acestui secol, incalzirea va persista, iar pamantul va continua sa se schimbe ireversibil. Iar cand sistemul pamantului va ajunge in cele din urma la un echilibru, vom avea de-a face cu o clima fara analog in scurta noastra istorie evolutionara.
Bazandu-ne pe analiza Eocenului si a altor perioade (Holocenul Mediu, Eemianul, Pliocenul mediu si Miocenul mediu sunt indicate in ilustratia de mai sus) s-ar parea ca este posibila aparitia de efecte ale temperaturilor ridicate. Nu este deloc absurd sa luam in discutie o astfel de afirmatie, desi informatiile din media pe aceasta tema au cateva probleme cu privire la intelegerea riscului.
Acest risc poate fi vizualizat (in graficul de mai jos) daca ne uitam la lucrarea din 2009 a programului Comun al MIT pe teme de Stiinta si Politica a Schimbarii Globale.
Analiza lor demonstreaza faptul ca fie si o incercare modesta de reducere a emisiilor ar putea afecta in mod profund profilul de risc pentru temperatura de echilibru de suprafata.
Au fost luate in discutie 5 scenarii de reducere, de la o abordare cu zero politici pana la un regim foarte strict.
In cazul abordarii cu zero politici, incalzirea medie pana la finele acestui secol ar fi de 5 grade comparativ cu finele secolului XX, dar cu o distributie ampla, ceea ce inseamna ca exista o probabilitate mica de incalzire cu 8 grade sau mai mult – o cifra inacceptabila chiar si daca ne gandim ca este o probabilitate mica.
In termeni probabili de distributie, acest rezultat se numeste “long tail” si este indicat in graficul de mai jos in partea din dreapta, cu negru, si poate ajunge pana la incalziri de 10 grade, adica un nivel de incalzire similar cu cel din Eocen.
Insa chiar si eforturi modeste de reducere a emisiilor, desi nu sunt suficient de puternice pentru a ajunge la o reducere de 2 grade, schimba fara indoiala situatia in ceea ce priveste viitorul. Astfel, curba de distributie se schimba in asa fel incat intinderea se reduce considerabil, iar impactul maxim scade undeva la 3-4 grade.
Odata cu amplificarea demersurilor ce vizeaza reducerea emisiilor de CO2, temperatura medie scade cu 2 grade, iar distributia se limiteaza si ea, in asa fel incat cea mai mare temperatura posibila este redusa la 3 grade.
Managementul riscurilor
Pentru ca exista riscuri mici sa apara, efectele cu impact mare pot parea un scenariu exagerat pentru multi si ii pot determina sa se retraga intr-o pozitie de aparare (de pilda scepticii problemelor ce tin de schimbarea climatica). Insa, chiar si o sansa foarte mica sa existe un impact foarte serios pentru planeta, nu este deloc de ignorat. Dimpotriva, vorbim despre un risc care ar trebui gestionat.
Pentru ca in mare masura cresterea temperaturii la suprafata tine de carbonul cumulativ adaugat in atmosfera, managementul riscului ar trebui sa se focuseze pe obiectivul de zero emisii, in caz contrar nivelul de dioxid de carbon din atmosfera va continua sa creasca, chiar daca emisiile vor fi mult mai scazute decat astazi. In acest caz, riscurile vor persista.
Nivelul de reducere a emisiilor depinde in mare masura de momentul in care este atins nivelul zero emisii.
Nivelul 1 in acest caz poate fi asociat cu emisii zero in 2070, un prag ce poate fi atins prin celebrul Scenariu Sky Shell, facut public la inceputul acestui an. Nivelul 4 ar putea face ca pragul de zero emisii sa fie atins in prima jumatate a secolului XXII.
Un lucru de care ar trebui sa tinem cont atunci cand citim articolele cu privire la “Pamantul Sera” este daca in acest moment ne aflam dincolo de abordarea “zero politici”, ceea ce ar insemna ca riscurile majore asociate cu lipsa unui scenariu de reducere a emisiilor de orice fel pot fi evitate intr-o masura, oricare ar fi ea. Daca ne gadim la evolutiile care se fac in acest moment in sensul tehnologiei energetice, in ritmul actual, in paralel cu contributiile determinate la nivel national prin Acordul de la Paris si cu targeturile privind emisiile, politicile si obiectivele implementate sporadic de catre orase, state, tari si regiuni, avem motive sa credem ca ni se deschide in fata totusi o cale catre pragul de zero emisii, fie si treptat (prezentam mai jos analiza UNFCCC a INDC-urilor, publicata in mai 2016).
Aceasta cale este inca departe de un drum care sa duca la un prag de mai putin de 2 grade, dar poate fi vorba despre un drum care sa reduca impactul pe termen lung.
Autorii lucrarii “Pamantul Sera” pledeaza pentru actiuni rapide si semnificative de reducere a emisiilor, in combinatie cu alte masuri menite sa imbunatateasca gestionarea intregului Sistem Pamantesc.
Desi este un avertisment care nu trebuie ignorat, este important de asemenea sa nu negam progresele timpurii, chiar daca acestea sunt incomplete. Ele reprezinta un punct foarte important de pornire pentru o destinatie finala. De asemenea, ele ajuta la reducerea riscurilor pe termen lung, o necesitate extrem de importanta, ce este adesea omisa in cautarea unei solutii perfecte.
Foto: freepik
