Schimbarea climatica, sustenabilitatea si consideratiile ESG au un rol din ce in ce mai important in consiliile de conducere ale corporatiilor din intreaga lume. Insa atunci cand masoara si comunica performanta de sustenabilitate a companiei prin rapoarte sau ratinguri de sustenabilitate, executivii se confrunta cu un set de alegeri complexe si cu evolutie rapida.

Ca rezultat, companiile risca sa ramana in urma sau sa aleaga rapoarte si ratinguri nepotrivite, care nu determina performanta de sustenabilitate si lasa loc unor acuzatii de greenwashing.
Informatiile de mai jos aduc in atentie matricea de raportare de sustenabilitate, un instrument care ajuta executivii si managerii de sustenabilitate sa se concentreze pe standardele de raportare a sustenabilitatii si pe ratingurile cele mai aliniate cu cerintele lor strategice si cu necesitatile de informare ale partilor implicate.

Uneori poate fi coplesitor pentru executivi sa decida ce parametri sa foloseasca atunci cand raporteaza cu privire la performanta de sustenabilitate. Unele companii raporteaza numai emisiile de gaze cu efect de sera, in timp ce altele publica rapoarte glossy despre initiativele lor din sfera responsabilitatii sociale corporate (CSR) sau isi folosesc ratingurile ESG (ecologice, sociale si de guvernanta) ca medalie de onoare. Insa majoritatea executivilor nu stiu de ce – sau cand – sa aleaga unul dintre aceste rapoarte in favoarea altuia.

Ultimul deceniu a adus cu sine un boom in ceea ce priveste optiunile de raportare privind sustenabilitatea. Iar aceasta abundenta de alegeri poate fi periculoasa pentru executivi. Cu atat de multe optiuni la indemana, companiile pot ajunge sa investeasca in dezvaluiri de date de sustenabilitate, desi nu intrunesc inca asteptarile legislatorilor, clientilor, investitorilor si angajatilor. In plus, dezvaluirea de informatii nu se traduce in general in actiuni sau efecte importante.

Sustainable City din Dubai a dezvoltat recent un mod mai bun de a naviga prin aceasta gama complexa de optiuni.
Comunitatea cu destinatie mixta, intinsa pe o suprafata de 46 de hectare, este gandita sa obtina energie net-zero, insa ramura de informatii a dezvoltatorului (Institutul SEE) nu a inteles cum poate raporta cel mai bine cu privire la realizarile ce duceau catre atingerea acestui obiectiv. Tocmai de aceea, a fost dificil de ales dintr-o gama larga de standarde de raportare, fiecare cu un punct de vedere diferit cu privire la ce anume ar trebui sa acopere raportarea de sustenabilitate. In plus, ratingurile internationale de sustenabilitate revizuite nu se potriveau contextului local, iar ratingurile dezvoltate local nu erau comparabile la nivel international.

Ca raspuns la aceste provocari, Sustainable City a dezvoltat o matrice pentru a imparti pe categorii standardele si ratingurile de raportare. Impartind pe categorii toate optiunile disponibile de raportare si rating, in functie de amploarea topicurilor acoperite si de publicul tinta, executivii de la Sustainable City au putut defini o abordare a raportarii de sustenabilitate potrivita perfect nevoilor companiei si factorilor implicati.
Procesul a avut ca rezultat un raport anual de sustenabilitate concentrat pe cea mai importanta problema de mediu pe care Sustainable City o putea influenta: reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, masurate in concordanta cu Protocolul Gazelor cu Efect de Sera si verificate de o terta parte.

Dat fiind ca s-a constatat ca niciunul dintre ratingurile existente nu au putut rezuma in mod adecvat performanta in ceea ce priveste reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera ale unei entitati, s-a decis sa nu se mai caute un rating de sustenabilitate.
Aceasta decizie a permis companiei sa isi concentreze comunicarea pe mesajul esential legat de combaterea schimbarii climatice si, pe de alta parte, i-a adus o serie de premii regionale pentru raportarea sa de sustenabilitate. Comunicarea informatiilor cu privire la emisiile de gaze cu efect de sera catre locuitorii din Sustainable City i-a ajutat pe acestia sa reflecteze la cum ar putea contribui la reducerea emisiilor prin schimbari comportamentale.

Sustainable City din Dubai nu este unic in alegerile pe care a trebuit sa le faca. Matricea dezvoltata de ei poate ajuta si alte companii sa gaseasca abordarea optima pentru a decide atat cu privire la raportarea de sustenabilitate, cat si cu privire la ratingurile de sustenabilitate.
Iata cum functioneaza.

Standardele de raportare privind sustenabilitatea

Raportarea de sustenabilitate se refera la informatiile pe care companiile le ofera lumii exterioare, in mod regulat si structurat, cu privire la performanta.
Ratingurile de sustenabilitate ofera un indicator sumar cu privire la performanta unei entitati.

Exista cel putin sapte cadre bine cunoscute si standarde de raportare de sustenabilitate, fiecare sustinute de organizatii credibile si cu persoanele reputabile in Consiliu. In ordine alfabetica acestea sunt:

CDP – Proiect de informare cu privire la emisiile de carbon
CDSB – Cadrul general privind raportarea standardelor climatice
GRI – Initiativa Globala de Raportare
IIRC – Consiliul International pentru Raportare Integrata
SASB – Consiliul pentru Standarde de Contabilitate pentru Sustenabilitate
TCFD – Grupul de lucru privind dezvaluirile financiare legate de clima
WEF IBC – Consiliul International de Afaceri al Forumului Mondial Economic

Fiecare standard trateaza subiecte cu o anvergura diferita, de la restransa (un accent exclusiv pe emisiile de gaze cu efect de sera, de pilda) pana la cuprinzatoare (tot ce inseamna ESG, sau intreaga gama de Obiective de Dezvoltare Sustenabila a ONU) si se adreseaza unor publicuri diferite, de la unul restrans (in primul rand investitori) pana la grupuri mai largi, inclusiv clienti, angajati si societate in general.

Prima matrice dezvoltata de Sustainable City din Dubai a sortat aceste diferente plasand subiectul pe o axa si publicul pe cealalta. Compania a analizat apoi toate standardele globale majore de raportare privind sustenabilitatea si le-a plasat pe fiecare in sectorul relevant din matrice.

Folosind aceasta matrice, executivii vor constata ca daca vor sa raporteze cu privire la riscurile specifice pe care schimbarea climatica le ridica pentru rezultatele financiare ale companiei, ei pot alege sa foloseasca CDSB (un standard specific) sau TCFD (un cadru amplu). Companiile care vor sa raporteze cu privire la o gama larga de probleme (precum contributia companiei la Obiectivele de Dezvoltare Sustenabila ale ONU) pot folosi SASB sau IIRC, unite acum in ceea ce se numeste Initiativa de Raportare a Valorii.
CDP – Proiectul de informare cu privire la emisiile de carbon – se concentreaza pe impactul companiei in ceea ce priveste emisiile de gaze cu efect de sera. CDP permite companiilor sa isi raporteze impactul fata de clima, ape si paduri, raportarea cu privire la clima bazandu-se in general pe Protocolul privind Gazele cu Efect de Sera.

Companiile care vor sa raporteze cu privire la un set amplu de subiecte ecologice si sociale, pot folosi GRI sau WEF IBC. GRI este cel mai raspandit standard de raportare privind sustenabilitatea din lume. WEF IBC si-a mapat proprii parametri pentru standardele GRI, permitand un anumit nivel de comparatie intre cei doi.
Managerii care folosesc aceasta matrice trebuie sa decida isi vor concentra raportarea numai pe aspectele de mediu, sau vor include si un set mai amplu de subiecte non-financiare in acest raport.

Un al doilea aspect este daca o companie isi va raporta impactul fata de mediu, sau impactul mediului (in mod deosebit schimbarea climatica) fata de ea.
Prima intrebare este de interes pentru o serie ampla de factori implicati, in timp ce aceasta din urma este de relevanta in primul rand pentru managementul si investitorii companiei. Desi ambele sunt bazate pe o intelegere solida a schimbarii climatice si a cauzelor sale, ele sunt probleme separate si folosesc diferite standarde de raportare.
Matricea standardelor de raportare de sustenabilitate ofera ghidare cu privire la standardele cele mai potrivite pentru fiecare dintre cele patru scenarii care apar.

Ratingurile de sustenabilitate

Cea de-a doua matrice dezvoltata de Sustainable City face o diagrama a ratingurilor de sustenabilitate.

Un rating de sustenabilitate ofera un indicator sintetic standardizat, determinat independent al peformantei de sustenabilitate, in functie de un set anume de criterii. Aceste ratinguri sunt in general solicitate si platite de catre entitatea evaluata. Ratingurile servesc ca instrument de comunicare usor de inteles, ce pot facilita comparatiile de performanta intre organizatii si intre diverse intervale temporare.

Executivii au in fata o varietate si mai mare de ratinguri de sustenabilitate, decat de standarde de raportare. Pentru a facilita luarea unei decizii cu privire la ratingul pe care trebuie sa il adopte – daca exista vreunul – companiile au nevoie in primul rand sa aleaga daca necesita un rating care se concentreaza doar pe aspecte de mediu, sau pe un set mai amplu de subiecte, precum aspectele ESG.
De asemenea, corporatiile trebuie sa decida daca isi doresc un rating care se adreseaza doar investitorilor, sau unul adresat unei serii mai ample de factori implicati.

Companiile care isi propun sa emita obligatiuni pentru proiecte in acord cu traiectoria Acordului de la Paris cu privire la emisiile de gaze cu efect de sera, pot emite obligatiuni verzi. Initiativa Obligatiunilor Climatice este principala organizatie care certifica obligatiunile verzi, in general pe baza unei verificari derulate de terte parti aprobate.
Emiterea de obligatiuni verzi ia amploare rapid, depasind un total cumulativ de 1 trilion de dolari in 2021.
Ratingurile ESG publicate de principalele agentii globale de rating financiar si de providerii de informatii, masoara in general fie calitatea dezvaluirii de informatii a unei companii, prin prisma aspectelor ESG, fie riscurile companiilor vis-a-vis de consideratiile ESG. Adesea cele doua merg mana in mana, iar companiile care dezvaluie informatii ESG intr-o maniera transparenta sunt in general percepute ca fiind mai putin riscante.
Ratingurile ESG sunt inca in dezvoltare, un studiu recent descoperind o corelatie mica intre ratingurile ESG ale cinci agentii importante. Potrivit Bloomberg, pana in 2025 o treime din activele administrate (echivalentul a 53 de trilioane de dolari) se vor concentra pe ESG, astfel ca nu e de mirare ca firmele acorda o atentie din ce in ce mai mare ratingurilor ESG.

Mai exista cateva ratinguri care comunica unei game ample de factori de decizie, targeturile bazate pe dovezi verifica daca targeturile privind reducerea corporate a emisiilor de gaze cu efect de sera sunt in concordanta cu obiectivele Acordului de la Paris.
In mod similar, ratingurile pentru mediul construit (precum LLED si BREEAM) comunica unui public mai larg despre caracteristicile de sustenabilitate ale cladirilor si comunitatilor. Alte ratinguri, asa cum sunt ratingurile furnizorilor de la EcoVadis, evalueaza performanta corporate pe un set mai amplu de subiecte, inclusiv ecologic si social.

Performanta superioara de sustenabilitate si corporate

Masurarea, raportarea si gestionarea performantei de sustenabilitate a unei companii va avea un impact si mai mare asupra performantei corporate, reputatiei si riscului.
Pe masura ce companiile se indreapta catre zero net, alegerea abordarii adecvate este extrem de importanta, iar directorii executivi trebuie sa fie suficient de informati incat sa poata participa in mod activ la discutie si la procesul decizional.

Matricele de raportare si ratinguri de sustenabilitate pot fi instrumente utile pentru a ghida alegerile unei companii si pentru a asigura respectarea reglementarilor, receptivitatea fata de nevoile factorilor implicati si, in cele din urma, pentru a obtine o performanta superioara de sustenabilitate si corporate.

Sursa: https://hbr.org/2022/01/designing-your-companys-sustainability-report

Foto: freepik