Amazonul ar putea deveni, pana in urmatorul deceniu, o sursa serioasa de dioxid de carbon emis in atmosfera, conform unor cercetari recente.
Padurile tropicale absorb tot mai putin CO2 din aer, reducandu-si astfel capacitatea de a actiona ca niste “rezervoare de carbon” si facand ca perspectiva accelerarii crizei climatice sa para mult mai apropiata.
Potrivit celor mai noi cercetari, Amazonul s-ar putea transforma in deceniul urmator dintr-unul dintre cei mai mari “bureti” de gaz, intr-o sursa de carbon emis in atmosfera, ca urmare a pagubelor provocate de interesele taietorilor de lemne si ale agriculturii, precum si ca urmare a impactului crizei climatice, au aratat noile cercetari.
Daca acest lucru se intampla, criza climatica are toate sansele sa devina mai severa in ceea ce priveste efectele sale, iar lumea va trebui sa reduca mult mai rapid activitatile producatoare de carbon, astfel incat sa contracareze pierderea rezervoarelor de carbon.
“Am constatat ca unul dintre cele mai ingrijoratoare efecte ale schimbarii climatice se intampla deja! Iar asta inseamna ca suntem cu cateva decenii mai avansati decat cele mai pesimiste modele climatice”, spune Simon Lewis, profesor de geografie la Universitatea din Leeds, unul dintre autorii principali ai cercetarii.
Temperaturile ridicate, secetele si defrisarile afecteaza rezervoarele de carbon ale Terrei
In ultimele trei decenii, cantitatea de carbon absorbita de padurile tropicale a scazut, potrivit studiului realizat de aproape 100 de institutii stintifice. Ele absorb acum cu o treime mai putin carbon decat in anii 90, ca urmare a impactului temperaturilor ridicate, secetelor si defrisarilor. In plus, exista toate sansele ca acest trend descendent sa continue, pentru ca padurile sunt din ce in ce mai amenintate de schimbarea climatica si de exploatare. Padurea tropicala poate deveni chiar o sursa de carbon pana in anii 2060, potrivit lui Lewis. “Oamenii au fost norocosi pana acum, pentru ca padurile tropicale curata foarte mult din poluarea pe care o provocam, insa ele nu pot continua sa faca asta la nesfarsit”, a declarat el pentru publicatia britanica The Guardian. “Trebuie sa reducem emisiile de carburanti fosili inainte ca ciclul global de carbon sa inceapa sa functioneze impotriva noastra. Acum este momentul sa trecem la actiune!”.
La summit-ul ONU pe teme climatice de anul acesta – COP26 – ce urmeaza sa se desfasoare in luna noiembrie la Glasgow, multe tari vor veni probabil cu planuri privind atingerea pragului de zero emisii net pana la jumatatea secolului. Insa exista si unele tari bogate, precum si multe companii, care au in plan sa-si reduca nivelul de emisii prin compensare, un proces ce are loc de cele mai multe ori prin conservare, replantare sau prin plantarea de paduri noi.
Cercetarea de mai sus arata ca dependenta de paduri tropicale nu va fi suficienta pentru a contrabalansa emisiile la scara larga. “Exista foarte multe discutii despre compensare, dar realitatea este ca fiecare tara si fiecare sector trebuie sa ajunga la pragul de zero emisii, fiecare cantitate mica de emisii reziduale trebuind sa fie eliminata din atmosfera!” avertizeaza Lewis. “Utilizarea padurilor ca mijloc de compensare este in mare parte un instrument de marketing pentru companii, care incearca astfel sa-si continue afacerile in mod obisnuit”.
Captarea de carbon din atmosfera de catre padurile tropicale a avut un moment de varf in anii 1990, cand aproximativ 46 de miliarde de tone de carbon au fost absorbite din aer – echivalentul a aproximativ 17% din totalul emisiilor de dioxid de carbon produse de activitatile umane. Pana in ultimul deceniu, cantitatea s-a redus la aproximativ 25 de miliarde de tone, echivalentul a numai 6% din emisiile globale.
Diferenta este de aproximativ un deceniu de emisii de combustibili fosili produse de Marea Britanie, Germania, Franta si Canada impreuna.
Cercetatorii din domeniul climei s-au temut mult timp de “nivelurile critice” din sistemul climatic, care odata depasite vor condamna lumea la o incalzire globala scapata de sub control. Exista multe mecanisme cunoscute de reactie: de pilda, topirea ghetii arctice lasa o parte mai mare din apa neacoperita si, pentru ca are o culoare mai inchisa decat gheata reflectorizanta, absoarbe mai multa caldura, avand ca efect un grad mai mare de topire.
Aceste mecanisme de reactie au potentialul de a accelera criza climatica cu mult fata de ceea ce sugereaza prognozele curente. Daca padurile incep sa devina surse de carbon, mai degraba decat bureti care absorb carbonul, efectul clar va fi o incalzire mult mai mare, ce ar fi greu de stopat.
Padurile isi pierd capacitatea de a absorbi carbon pe masura ce copacii mor si se usuca din pricina secetei si a temperaturilor mai ridicate. In plus, un alt factor principal ce determina pierderea rezervoarelor de carbon este distrugerea zonei de padure, ca urmare a defrisarilor, incendiilor si altor forme de exploatare.
Tom Crowther, fondatorul Crowther Lab, care a nu a fost implicat in cercetare, a declarat pentru The Guardian ca “aceasta analiza confera dovezi ingrijoratoare ca – alaturi de ritmul tot mai mare al defrisarilor – rata de captare a carbonului de catre padurile tropicale ar putea fi amenintata si de cresterea mortalitatii copacilor, in conditiile schimbarii climatice”. “Aceasta este o informatie importanta, pentru ca astfel capacitatea padurilor tropicale de a capta emisiile antropice ar putea fi grav afectata!”, adauga Crowther.
Studiul, aparut in luna martie in publicatia Nature, a urmarit 300.000 de copaci in decurs de 30 de ani, oferind prima dovada la scara mare a declinului in ceea ce priveste capacitatea padurilor tropicale ale lumii de a absorbi carbonul. Cercetarile au reunit date furnizate de doua retele de cercetare care observa padurile din Africa si Amazon, dar si date culese in cursul anilor petrecuti in calatorii in locuri indepartate, inclusiv o saptamana petrecuta intr-o canoe pentru a ajunge in Parcul National Salonga din tulburata Republica Democratica Congo.
Cercetatorii au folosit cuie din aluminiu pentru a marca individual copacii, masurand diametrul acestora si estimand inaltimea fiecarui copac de pe 565 de petece de padure, si revenind o data la cativa ani pentru a repeta procesul. Aceasta le-a permis sa calculeze carbonul stocat de copacii care au supravietuit si de cei care au murit. Ei au descoperit ca rezervorul Amazon a fost primul care a inceput sa slabeasca, dar ca padurile tropicale ii calca acum rapid pe urme. Padurile amazoniene sunt mai expuse decat padurile africane la temperaturi mai ridicate, la cresteri mai rapide de temperatura si la secete mai severe si mai frecvente.
Previziunea autorilor studiului ca padurea amazoniana se va transforma intr-o sursa de carbon la jumatatea anilor 2030 are la baza observatiile proprii, modelul statistic si tendintele in ceea ce priveste emisiile, temperatura si precipitatiile, care indica schimbari in modul in care padurile vor reusi sa stocheze carbonul pana in 2040.
Doug Parr, cercetator sef la Greenpeace UK, a spus ca guvernele ar trebui sa tina cont de cercetari si sa isi ia angajamente solide, la Summit-ul COP26, in ceea ce priveste reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, precum si sa cada de acord cu privire la masurile de protejare si restaurare a padurilor. “Ani intregi, am avut parte de avertismente stiintifice cu privire la punctele critice ale sistemului planetar, iar acestea au fost ignorate in mare parte de catre factorii de decizie si lumea politica” a spus el. “Este alarmant ca padurile isi pierd in mod evident capacitatea de a absorbi poluarea! Ce alt semnal de alarma ne mai trebuie?!”
Foto: freepik
