Desi Brazilia atrage mai mult atentia opiniei publice, defrisarile sunt din ce in ce mai substantiale in padurea amazoniana din Peru.
De la papagalul stacojiu (Scarlet Macaw) pana la broasca de sticla, Peru este un taram de splendori tropicale. Cel putin jumatate din tara este acoperita de paduri tropicale amazoniene, Peru fiind una dintre tarile cu cea mai mare biodiversitate din lume si camin al peste 10% din speciile de flora ale planetei. In ultima vreme insa, Peru este mai degraba un habitat sub asediu, in care un ecosistem infloritor de grupari criminale este ocupat in permanenta sa jefuiasca padurea si raurile, pentru a obtine bani si putere.
Jaful ecologic din padurea amazoniana peruviana este vechi de cand Lumea Noua, dar scara si amploarea atacurilor care au loc acum in padurile tropicale este fara precedent, iar Peru si vecinii sai asista la propriul dezastru. Aceasta este concluzia unui raport avand la baza un studiu derulat pe o durata de un an, efectuat de catre site-ul de investigatii InSight Crime si de Institutul Igarape, un think tank cu sediul in Brazilia.
Ratele defrisarilor au atins maxime istorice in 2020, iar tara a pierdut aproximativ 26.000 de kilometri patrati in ultimele doua decenii. In parte, motivul este ca nepedepsirea infractiunilor de mediu a crescut vertiginos, pe fondul crizei politice cronice ce afecteaza tara.
Pericolele mai ample ale unei astfel de neglijente au fost evidente la inceputul lunii iunie, cand avocatul brazilian pentru drepturile indigenilor Bruno Araujo Pereira si jurnalistul britanic Dom Phillips au fost ucisi in timp ce investigau o zona violenta a padurii tropicale, situata la granita marcata de faradelegi dintre Brazilia si Peru.
Se pare ca Pereira si Phillips ar fi dat peste un grup de pescari clandestini care braconau peste si vanat pe terenuri indigene care se presupune ca ar fi trebuit sa fie protejate.
Insa „mafia pestelui” este doar o parte dintr-o poveste mai veche a infractorilor care au transformat regiunea de frontiera tripla dintre Brazilia, Peru si Columbia intr-o pepiniera de violenta si, probabil una dintre cele mai mari piete din lume in aer liber pentru contrabandisti, care vand acolo inclusiv cocaina, arme, cherestea si aur.
Leaderii Americii Latine se confrunta cu o serie intreaga de urgente, de la recuperarea economica post-pandemie si ratele incapatat de mari de omucideri, pana la preturile foarte mari la mancare si framantarile politice care se adancesc tot mai mult.
Exista foarte putin consens in regiune cu privire la cum pot fi abordate aceste amenintari existentiale, ca sa nu mai vorbim despre un front comun impotriva criminalitatii de mediu care este in stadiu de metastaza in Amazon.
Miza este uriasa pentru presdintele peruvian Pedro Castillo, care in urma cu un an a mostenit un adevarat cutremur politic (el este cel de-a cincilea presedinte in tot atatia ani), a avut parte de o scadere rapida in sondaje si a trecut prin doua voturi de blam, iar un al treilea urmeaza. Haosul politic este o oportunitate pentru minerii contrabandisti, mafia lemnului, agrobusiness-ul fara scrupule si patronii care isi fortifica francizele ilicite in hinterland, pe fondul luptei dintre politicieni.
Cel putin de cand Francisco Pizarro a pradat tezaurul incas, Peru a fost ravnit pentru aurul sau. Astazi frauda, coruptia si prospectiunile ilegale intineaza cel mai mare producator de aur din regiune. Aproximativ 28% din cantitatea extrasa declarata este “aur murdar”, minat cu permise false si exportat ilegal, potrivit datelor furnizate de InSight Crime si Institutul Igarape.
Mineritul salbatic nu este insa singura problema. Desi fermele de vite si agribusiness-urile din Peru (fermele de cacao si ulei de palmier) atrag arareori atentia mediei, aceste activitati determina defrisarile in Amazon, in mare parte neoficiale, daca nu chiar ilegale.
La fel se intampla si cu mafia lemnului, care taie copaci tropicali de esenta tare si cu valoare mare, precum cumala, tornillo si lupuna pentru a le trafica in afara tarii.
Acapararea terenurilor contamineaza ambele lanturi de productie. Peru este depasita doar de Brazilia, o tara de opt ori mai mare, in ceea ce priveste defrisarile in Amazon, distrugand 2.6 milioane de hectare de padure tropicala (o suprafata de dimensiunea El Salvadorului) din 2001 incoace.
Coruptia si nepasarea autoritatilor
Niciuna dintre aceste economii subterane nu ar putea supravietui daca nu ar fi ingaduinta si complicitatea oficialilor locali si nationali, a politiei si a gardienilor de mediu.
Problema din Peru este amplificata de faptul ca inspectorii de mediu si procurorii sunt in general suprasolicitati, depasiti de probleme si nu in ultimul rand manipulati de grupari criminale cu bani si de partenerii lor internationali puternici.
Procurorii care incearca sa faca ceea ce trebuie se confrunta tot timpul cu intimidari violente din partea gruparilor locale. De prea multe ori, aparatorii mediului aflati in prima linie si jurnalistii de investigatie platesc pretul suprem.
O mare parte din aceasta tendinta infractionala din Peru provine de la fostul presedinte populist Alberto Fujimori (1990 – 2000), care a declarat granita Amazonului atat de bogata in resurse un teren propice pentru pastoritul si agricultura de tip “taie si arde”. Infractionalitatea a crescut curand, incepand de la traficul de pamanturi, pana la plantatiile agresive de ulei de palmier.
Fujimori nu mai este, insa criticii avertizeaza ca recenta campanie de reforma funciara a guvernului in exercitiu va continua sa amaneteze conservarea in favoarea dezvoltarii rurale necontrolate.
Sistemul administrativ descentralizat din Peru a incurajat jaful trasferand administrarea padurilor catre autoritatile locale, dintre care multe s-au dovedit nepregatite sau deloc dispuse sa opreasca pradarea. Lacuna jurisdictionala a alimentat coruptia, permitand marfurilor obtinute ilegal sa contamineze pietele legitime.
Transportatorii ilegali de lemne actioneaza nestingheriti datorita afacerii infloritoare cu permise false de transport de lemn.
Chiar si firmele bine intentionate pot cadea prada infractionalitatii. Nu trebuie decat sa ne gandim ca cererea de energie regenerabila determina taierea agresiva a copacilor de balsa, speciile native durabile si usoare din care sunt fabricate palele turbinelor eoliene; culegatorii legali si cei clandestini iau bani din adevarata mina de aur care este balsa, in timp ce spalatorii de bani au si ei partea lor de profit.
Exista solutii?
In ciuda avantajului lor competitiv, hotii de resurse pot fi confruntati. Incurajarea cooperarii mai stranse intre institutiile de supraveghere stratificate si adesea concurente ar putea contribui la concentrarea politicii si actiunilor guvernamentale.
Dincolo de oamenii trimisi efectiv in teren si de interventiile ostentative ale politiei, implementarea tehnologiilor digitale pentru a urmari infractiunile impotriva mediului este esentiala.
Un studiu de doi ani derulat in regiunea Loreto din Peru a aratat ca folosirea dronelor si a sistemelor GPS si echiparea comunitatilor indigene cu smartphone-uri s-au dovedit eficiente in limitarea exploatarii forestiere ilegale.
Natiunile amazoniene trebuie, de asemenea, sa lucreze in colaborare pentru a acoperi frontierele cu probleme, trecute liber de marfuri de contrabanda, numerar, droguri si grupari armate.
Liderii regionali ar putea apela la terte parti precum Interpol si ar putea readuce la viata organizatia insuficient utilizata a Tratatului de Cooperare in Amazon, pentru a acoperi lacunele in informatii.
Modernizarea Pactului de la Leticia, un acord incheiat intre sapte natiuni pentru a proteja Amazonul, dar care nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, s-ar putea dovedi si ea o masura vitala.
Este important, de asemenea, ca factorii de decizie sa inteleaga ca atacurile asupra padurii tropicale nu pot fi confruntate prin masuri fragmentate. Infractorilor din Amazon nu le pasa de liniile de pe o harta… E momentul ca autoritatile politice din regiune sa le urmeze exemplul si sa-si sustina propriile angajamente de a distruge criminalitatea ecologica prin investitii reale.
Foto: freepik
