The Economist publica de curând un articol pe tema fenomenului El Nino din Pacific și a modului în care încălzirea globală îl influențează. Articolul ridică multe întrebări și chiar atinge recenta controversă, privind așa numita pauză în încălzirea globală.
”Temperaturile toride din ultimele luni, ne pot ajuta să punem bazele unei discuții privind o presupusă pauză în încălzirea globală, care a avut loc între anii 1998 și 2013. În acel interval, temperatura suprafeței pământului a crescut cu o rată de 0.04 grade Celsius pe decadă, comparativ cu 0.18 grade Celsius în anii 90. ” notează autorul.
O analiză surprinzătoare privind incalzirea globala
Valorile temperaturii globale reprezintă o provocare pentru cercetători, dar o analiză foarte simplă a dus la un rezultat surprinzător. Fenomenele legate de El Nino pot fi considerate, luând în calcul evenimentele din perioada 1997-1998 și 2015-2016 ca fiind foarte puternice. Cele din anii 1972-1973 și 1982-1983 au fost de asemenea foarte puternice, astfel că, adunat, avem un total de patru astfel de manifestări pe parcursul ultimilor 40 de ani. Toate aceste episoade au dus la un vârf de creștere a temperaturii globale, așa cum a raportat Administratia Nationala a Oceanelor si Atmosferei din SUA (NOAA).
O analiză rapidă asupra acestor date relevă o tendință liniară aproape perfectă în ultimele decenii, cu un El Nino foarte puternic în același an în care temperatura globală a crescut în mod neobișnuit cu 0.18 grade Celsius/decadă. Nu este niciun semn de pauză sau accelerare a încălzirii, cel puțin în ultimii 40 de ani. Aplicând această tendință pentru anii 2030, reiese că după un El Nino foarte puternic va rezulta o creștere cu 1.3 grade Celsius a temperaturii, ceea ce înseamnă cu 1.5 grade Celsius mai mult decât în perioada preindustrială.
Privind puțin mai în urmă, la un El Nino foarte puternic mai timpuriu, ajungem în anul 1926. Atunci a fost raportat un fenomen extrem pentru acea perioadă, corespunzând cu cea mai severă secetă a secolului 20 din America de Sud. Incluzând acest episod în graficul de mai sus, alături de un alt eveniment similar din 1963, observăm că actuala tendință liniară se menține din 1960 dar nu din anii 1920. La acel moment concentrația de dioxid de carbon din atmosferă abia începea să crească.
Analizând datele din ultima jumătate de secol, privind evenimentele comparabile legate de El Nino, care coincid cu o creștere a concentrației atmosferice de dioxid de carbon, reiese o creștere constantă a temperaturii de suprafață, în ciuda zvonurilor legate de fluctuațiile de la an la an ale oscilației Sudice (fenomenele El Nino și La Nina-perioada de revenire la normalitate de dupa El Nino) și ale altor fenomene. Aceste zvonuri au dus la teorii care militează atât pentru inexistența încălzirii globale cât și pentru accelerarea acesteia. Realitatea este totuși destul de crudă chiar și fără previziunile dramatice ale unor astfel de observatori.
Foto: freepik
