Odată cu apropierea weekend-ului de motomondial de la Valencia au început să apară și gânduri, respectiv scenarii, unele nu chiar optimiste. Conspirații, teorii, toate au pus mai multă presiune pe vizionarea antrenamentelor, calificărilor și mai apoi a cursei clasei mari. Deznodământul a fost cel așteptat – Marquez a câștigat titlul în detrimentul lui Dovizioso, însă emoțiile și tensiunea au fost dincolo de limita suportabilului.
La Valencia, pe circuitul Ricardo Tormo, în cele trei curse ale motomondialului s-au întâmplat de toate. Drame mai mici sau mai mari, recuperări spectaculoase în pluton (Mir), debut spectaculos (Foggia), tensiuni și incertitudini la coada grilei (Herrera, Raffin), ieșiri din scenă umilitoare (Simeon, ce va face pasul în 2018 la MotoGP), ambiții terminate în pietrișul de pe marginea pistei (până la urmă imaginea unui sezon întreg dacă ne referim la Pasini) și alte câteva momente despre care vom vorbi într-un review al sezonului.
Cursa clasei MotoGP a avut trei mize importante: titlul la piloți, obiectiv bifat de Marc Marquez; o posibilă victorie (singura) a unui pilot privat (aici Johann Zarco nu a reușit să se impună pe pneuri soft față/spate deși a rezistat eroic la conducere până în ultimele două tururi) și în final definitivarea topului 6 cu locurile 4-6 încă la bataie. Pe 4 la general a terminat Dani Pedrosa, câștigătorul cursei, iar locul 6, unde nu erau mari emoții, a revenit rookie-ului Johann Zarco (locul 2 în cursă).
Moto3
Clasa mezină a avut 3 performeri. Printre ei, câștigătorul Jorge Martin, aflat la prima victorie a carierei, după un sezon marcat de o accidentare ce l-a ținut departe de circuit în prima parte a stagiunii. De fiecare dată când am pomenit numele lui Martin am spus că în alte condiții ar fi trebuit să fie cel mai de temut adversar pentru Joan Mir.
Prima victorie, aici la Valencia, îi va deschide apetitul pilotului Gresini pentru a ataca stagiunea 2018 cu încredere că va putea lupta pentru prima poziție cursă de cursă și în final va obține titlul. 2018 însă se anunță un sezon dificil, cu multe talente pe grilă, printre care și wildcard-ul cursei valenciene, Dennis Foggia, pilot ochit de Academia VR46 din reputatul campionat spaniol CEV.
Foggia a avut o prestație solidă, ajungând ușor între primii 10 piloți pe durata cursei, la un moment dat urcând până pe locul secund. Secvența a fost însă încheiată din păcate cu o eroare ce l-a trimis în final pe locul 7. Debutul a fost cel așteptat de toată lumea, prezența sa în echipa SKY VR46 punând presiune maximă pe liderul de echipă Nicolo Bulega pe durata sezonului viitor.
Nu în ultimul rând, trebuie să îl menționăm pe Joan Mir, campionul clasei, care a avut în debutul cursei emoții mari atunci când Fabio di Giannantonio a căzut în fața sa. Mir a căzut în clasament până pe locul 19, de unde și-a început ascensiunea spre podium, obiectiv atins într-un stil de mare campion.
Ultima treaptă a podiumului și o primă controversă cu iz politic a revenit spaniolului, sau catalanului Marcos Ramirez, care nu a ezistat să arboreze un alt steag decât cel precizat pe licența de pilot. Acest lucru urma să se întâmple și la clasele mai mari, acolo unde Marc Marquez a ales să defileze cu un steag purtând logo-ul MM93, și nu drapelul Spaniei.
Aron Canet aproape că nu s-a văzut în cursă, terminând pe locul 9, dar a fost de ajuns pentru a-și păstra locul 3 la general, în fața lui Martin. O cursă bună a făcut și campionul Red Bull Rookies, Kazuki Masaki, care a terminat pe locul 10, urmat de conaționalul Suzuki, membru al echipei SIC58.
Moto2
Cursa de la clasa intermediară părea la un moment dat că nu va respecta trend-ul ultimelor două Mari Premii, anume o victorie facilă pentru Miguel Oliveira și KTM. Franco Morbidelli – deja campion – Alex Marquez și Francesco Bagnaia, urmat câteva tururi de Pasini, au încercat fiecare să bifeze victoria în ultima etapă a stagiunii 2017.
În ultima parte a cursei, Marquez și Bagnaia au pierdut teren, fiind devansați de Brad Binder, Oliveira și un Morbidelli dornic să își încheie socotelile cu Moto2-ul bifând un ultim podium.
Oliveira i-a dat replica lui Franco, apoi s-a distanțat la peste 2 secunde, obținând astfel hattrick-ul pentru KTM Ajo, cu ultimele trei victorii pe finalul sezonului. Treapta a treia a podiumului i-a revenit lui Binder, vizibil mulțumit de forma din ultima vreme, mai mult ca sigur unul din protagoniștii sezonului viitor, alături de echipierul Oliveira și, să sperăm, Mir, de la care așteptările sunt foarte ridicate.
În pluton s-au remarcat Hafizh Syahrin, ce a trecut de Takaaki Nakagami în lupta pentru locul 6, dar și Fabio Quartararo, cu un meritat loc 8 după o stagiune cu prea multe clasări slabe.
Unul dintre piloții ce va face pasul spre MotoGP, Xavier Simeon, nu a reușit să se desprindă de coada grilei, în cele din urmă intrând la boxe, cel mai probabil cu probleme mecanice.
La general ordinea era orânduită dinainte de ultima etapă, singurul pilot care a mai avut un obiectiv de atins și a reușit fiind Syahrin, care a încheiat top 10-le clasei.
MotoGP
Punctul culminant al zilei a fost fără îndoială cursa clasei regine, acolo unde Marc Marquez și Andrea Dovizioso își disputau coroana de campion.
Sorții după calificări erau de partea lui Marquez, care s-a impus în stilul caracteristic după manșa de calificări Q2, anume trebuind să parcurga în aproximativ 2 minute distanța din locul unde a trântit motocicleta și până la boxe, de unde a ieșit când au mai rămas 11 secunde din sesiune. Turul a fost de ajuns pentru a-și saluta fanii din tribune și a-i asigura cumva că situația este sub control înaintea cursei.
Dar cum sa fie totul sub control când se întrevede posibilitatea unei alte victorii, în fața unui pilot ce aproape că și-a uzat gumele – Johann Zarco?
Startul în cursă a fost unul fără emoții pentru Marquez, ce a intrat primul în virajul întâi, însă francezul Zarco și-a propus să bifeze un prim succes în sezonul de debut, pentru aceasta recurgând la cunoscutele sale manevre la limită. Când a venit momentul ca Marquez să fie depășit de Zarco, spaniolul a știut, parcă, ce se poate întâmpla și i-a lăsat cale liberă francezului de la Tech3.
Cursa nu a fost tensionată doar la vârf, acolo unde Marquez nu s-a mai mulțumit doar cu un loc călduț pe podium, dând semne tot mai serioase că va porni atacul împotriva lui Zarco, ci tensiunea a fost maximă și la limita locurilor 4-5. Acolo, echipierii Ducati se băteau aparent pentru poziții mai bune. Deși mai rapid decât Dovizioso, ce părea că nu poate să se apropie de podium, Jorge Lorenzo a fost atenționat în toate modurile posibile de schimbarea strategiei de cursă, mesajul cu schimbarea mapării motorului apărând din nou.
După un tur de pistă record, un semnal dat echipei că motocicleta #99 este mai rapidă decât #04, Lorenzo a ignorat semnalele de pe pancardele de semnalizare, însă măsura nu este neapărat criticabilă. Aici detractorii pilotului, nu puțini la număr, ar putea avea alte păreri, dar a părut mai degrabă că ar dori să îl tragă pe Dovizioso după el, să meargă amândoi peste ocupanții podiumului.
Posibila strategie imaginată de Lorenzo, dacă a existat una, nu a dat roade, ci s-a terminat cu un dezastru de proporții. Lorenzo a ieșit în decor, fărâmând motocicleta, așa cum a făcut și în calificări, însă punctul culminant al cursei (unul dintre ele) a fost ieșirea din ritm a lui Dovizioso, care și-a urmat apoi echipierul în decor. Presiunea momentului și-a spus din păcate cuvântul într-un mod prea brutal, la boxe tehnicienii Ducati și Gigi Dall’Igna urmărind perplecși momentele ireale de pe pistă.
Ceva mai devreme însă s-a petrecut un alt moment de groază pentru membrii echipei Repsol Honda, anume ratarea unui viraj de către Marquez, care a reușit să salveze in-extremis ceea ce părea o căzătura sigură. Pilotul Repsol Honda a căzut până pe locul 5, în zona de acțiune a lui Andrea Iannone, Alex Rins și Valentino Rossi, însă nu s-a mulțumit cu puncte sigure și a reluat ascensiunea spre podium, pe care, sub nici un chip nu au dorit să urce piloții Suzuki.
Un podium ar fi fost posibil, însă miza Suzuki, justificată de altfel, este înlăturarea limitărilor tehnice pentru sezonul 2018. Asta va însemna teste nelimitate și nici o limită la numărul de motoare folosite în sezon.
În cele din urmă Zarco a fost la un pas de căzătură, moment în care Pedrosa a trecut la conducere, misterul câștigătorului de etapă fiind astfel rezolvat. Marquez a urcat pe ultima treaptă a podiumului, momentul trecerii liniei de sosire consemnând încoronarea ca și campion al sezonului 2017.
Rins a fost din nou pilotul numărul 1 la Suzuki. Fără șanse la podium în ultimele tururi (ocazia a fost pierdută mai pe la jumătatea cursei) rookie-ul spaniol a avut câteva dueluri cu echipierul Iannone și mai apoi cu Rossi. Italianul a adus maximumul de performanță posibil pentru Movistar Yamaha, evoluția undeva la limita punctelor pentru Maverick Vinales arătând că începând de luni, Rossi ar trebui ascultat cu atenție atunci când va propune o cale de urmat pentru dezvoltarea modelului M1-2018.
Ceva mai jos în clasament Bradley Smith, pilot sub presiune, a adus o clasare pe locul 11 pentru KTM, austriecii devansându-i la constructori pe cei de la Aprilia, care nu au punctat.
La echipe Movistar Yamaha a terminat, mulțumită clasărilor în puncte cu ambii piloți, pe locul 2, în timp ce KTM a intrat în cele din urmă în top10.
Sezonul 2017 s-a încheiat într-un mod dramatic pentru unii, cu multă tensiune poate inutilă pentru alții, însă clasa MotoGP nu intră în vacanță, sezonul 2018 începând mâine, cu o primă sesiune de teste de câteva zile tot pe circuitul Ricardo Tormo.
Sursa articol: pitstops.ro
Foto: freepik
