sursa foto: www.motortrend.com
Printre jurnaliștii care participă an de an la saloanele auto umblă vorbă că dacă nu ai participat la o conferință de presă organizată de Sergio Marchionne, CEO-ul Fiat S.p.A și Chrysler Group, ți-ai risipit degeaba timpul străbătând lumea în lung și în lat pentru a relata evenimentele automobilistice cele mai importante.
Creditat cu salvarea grupului Fiat, dar și cu readucerea la profit a gigantului american Chrysler după ce producătorul american invocase Capitolul 11 (legea insolvenței în SUA), Marchionne este un fel de Steve Jobs al lumii automobilistice, îmbrăcat tot timpul cu un pulover negru și cămașă, el refuză până și conformismului de bază al costumului business. Suflet de contabil, cum ar spune Alexandru Andrieș, Marchionne a lucrat în lumea rece și calculată a cifrelor pentru Deloitte & Touche sau SGS SA Geneva înainte de a-și face intrarea în domeniul auto ca membru în consiliuliul director al Fiat în 2003 și CEO în 2004.
Un personaj paradoxal – un italian educat în Canada, un contabil pasionat de mașini sport pe care nu ezită să le testeze pe circuit – Marchionne nu ezită niciodată să spună exact ceea ce gândește, un obicei foarte rar în lumea managerilor din lumea auto. Când a preluat 20% din pachetul de acțiuni al Chrysler, Marchionne a aflat că managerii de top din companie se disprețuiau și comunicau prin intermediul secretarelor lor. Pragmaticul contabil italian nu putea accepta un astfel de comportament pueril și a instituit o politică a ușilor deschise, a desfințat etajul rezervat directorilor executivi fiind deseori suprins pe holurile sediului Chrysler în timp ce vorbește cu angajați de rând sau middle manageri. Pentru a se afla în mijlocul evenimentelor, micuțul italian și-a montat biroul pe același etaj cu inginerii din departamentul de dezvoltare dorind să fie permanent conectat la noile idei la care lucrează inginerii companiei.
La fel cum redresase Fiat prin întoarcerea către autombilele mici (cum ar fi Panda) și stilate (Fiat 500), el a pus bazele revenirii Chrysler prin concentrarea eforturilor pe automobilele de volum cu marjă bună de profit (Jeep Grand Cherookee, Jeep Wrangler, Chrysler 200). Când a simțit ca Volkswagen dorește să-i fure marca premium, Alfa Romeo, Marchionne i-a spus președintelui VW AG “s-o lase baltă și să cânte la altă masă”. Iar atunci când comenzile pentru Grand Cherokee curgeau, Marchionne a spus dezamăgit “puteam vinde mai multe automobile Jeep Wrangler sau Cherokee, dar nu am putut produce câte ne-am fi dorit. Acest fapt mi-a limitat capacitatea da fi competitiv” lovind direct în furnizorii care nu au putut face față solicitărilor de componente.
Un alt moment memorabil a fost cel legat de reîntoarcerea mărcii Alfa Romeo pe piața americană după o absență de aproape 20 de ani prin modelul sport 4C. Referindu-se la Alfa 4C, Marchionne a declarat cu franchețea-i caracteristică: “Nu pot să vin cu un produs ieftin. Refuz să fac asta. Nu voi monta un motor american pe mașina asta. Cu tot respectul pentru colegii americani, mașina asta trebuie propulsată de un motor „ wop”. W…ce? Ei bine Marchionne a folosit un termen considerat rasist de cercurile democrate americane. Acronimul WOP provine de la “Without Paper” (trad. “fără documente”) folosit pentru a desemna imigranții italieni care au început să sosească în SUA după 1820 fiind și transcrierea fonetică aproximativă pentru apelativul „guappo”, golănaș tupeist pe românește.
Ce le-a scăpat puriștilor a fost faptul ca șeful Fiat dorea să spună că noua Alfa trebuie să aibă suflet, spirit sportiv pentru a deveni un succes. Chiar Marchionne recunoștea că trenul de rulare nu este la fel de bun pe cât și-ar fi dorit și motorul trebuie să compenseze acest neajuns (iarăși, o sinceritate dezarmantă). Mai mult, acesta ar fi declarat într-un cerc restrâns că noile modele Alfa Romeo trebuie să le demonstreze americanilor că se fac lucruri bune chiar și în Italia. Reîntoarcerea mărcii Alfa Romeo este ceea ce Marchionne denumește un “one shot deal” (adică ori la bal ori la spital). Fie doar pentru pentru șarmul și onestitatea sa, merită să-i urăm success chiar în limba maternă (In Bocca al Lupo!).
Foto: freepik
