Aerul reprezinta multitudinea de gaze ce se afla in atmosfera Pamantului. Este unul dintre factorii principali de sustinere a vietii pe planeta noastra. In afara planetei, in cosmos, nu exista aer, doar vid. Aerul este format din azot 78%), oxigen (21%), argon (aproape 1%), si alte gaze.
Intre aceste alte gaze intra ozonul, care este un gaz incolor format din trei atomi de oxigen. Este un oxidant puternic si poate fi folosit ca reactiv in combustia diverselor gaze, insa principala sa actiune are loc nu pe Pamant, ci in stratosfera.
Stratosfera este un strat al atmosferei terestre care protejeaza Pamantul prin avantajele aduse de stratul de ozon de radiatiile ultraviolete ale Soarelui. Protectia stratosferei asupra planetei nu poate fi totala decat prin existenta celorlalte straturi ale atmosferei, si anume: troposfera, primul strat (stratul cel mai apropiat de Pamant), si mezosfera (stratul atmosferic dintre stratosfera si stratul exterior al atmosferei, ionosfera).
Ozonul se gaseste in cea mai mare concentratie in stratosfera, mai precis intre 20 si 30 kilometri deasupra Pamantului. Pentru masurarea sa, se foloseste unitatea Dobson, care este egala cu 0.001 atm-cm, unde “atm” este “atmosfera” si “cm”, “centimetri”. Conform calculelor NASA, stratul total de ozon al Pamantului masoara 300 unitati Dobson.
O scadere a numarului de unitati Dobson din stratul de ozon de deasupra unei regiuni a Pamantului inseamna o rarefiere a stratului in acea zona, respectiv o protectie mai redusa impotriva radiatiilor ultraviolete. Aceasta poate fi cauzata de mai multi factori, dintre care se remarca folosirea de compusi chimici care contin clor si brom. Desi aceste doua elemente chimice au utilizari benefice pentru oameni (clorul in formarea sarii de bucatarie, si bromul in diverse tratamente), la nivelul atmosferei se dovedesc extrem de periculoase.
Clorul si bromul, in combinatie cu alte elemente chimice au efecte nocive asupra stratului de ozon, pe care il distrug cu rapiditate atunci cand sunt eliberate in atmosfera. Unele dintre aceste substante daunatoare stratului de ozon sunt clorofluorocarburile. Acestea sunt derivati ai hidrocarburilor unde atomii de clor si fluor iar locul atomilor de hidrogen.
In anii ‘70, laureatul Premiului Nobel, chimistul Mario Molina a identificat clorofluorocarburile ca fiind un pericol pentru stratul de ozon. Acestea erau folosite ca agenti frigorifici, in special in aparatele de aer conditionat. Datorita eforturilor internationale si a Protocolului de la Montreal, cloroflurocarburile, cunoscute si sub denumirea de freon, au inceput sa fie eliminate treptat din procesele de productie.
Iar efectele nu au incetat sa apara. Observatiile facute de cercetatori in ultimii ani arata ca gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a inceput sa se inchida. “Gaura de ozon” nu inseamna ca in zona respectiva nu exista ozon deloc, doar ca acesta este mai rar, undeva sub 220 unitati Dobson.
Care este legatura dintre metropole si stratul de ozon?
O metropola este o zona urbana intinsa, unde traiesc in general, de la un milion pana la cateva zeci de milioane de locuitori. Exemple de metropole sunt New York, Los Angeles, Tokyo, Mexico City, Paris. Aceste centre urbane intinse prezinta cateva trasaturi care le sunt definitorii doar lor, si care, in acelasi timp, sunt factori favorizanti ai cresterii poluarii aerului.
Una dintre cele mai importante trasaturi ale unei metropole este numarul de oameni care traieste intr-un spatiu dat. Cu cat este mai mare acest numar, cu atat amprenta de carbon, asadar poluarea cauzata, este mai mare.
O alta trasatura a metropolelor de pretutindeni este faptul ca reprezinta sediul a numeroase companii. Un centru economic bine dezvoltat atrage investitori in diverse domenii, care infiinteaza companii, ofera locuri de munca, si devin un magnet pentru si mai multi oameni care locuiesc in afara metropolei si care se muta intr-un final mai aproape de serviciu.
Iar oamenii pentru a ajunge la serviciu, folosesc masinile personale sau alte mijloace de transport, aproape toate poluante. Infrastructura unui oras de tip metropola reprezinta parghia care duce la cresterea poluarii aerului, dar si la ridicarea nivelului de stres, ca urmare a zgomotelor strazii.
In aceste conditii, nu este de mirare ca tot mai multi locuitori ai marilor orase doresc sa se mute la periferie sau chiar in afara orasului. Linistea, o calitate mai buna a aerului, spatiile verzi care sunt putine in orasele mari, o rata mai mica a infractionalitatii, si posibilitatile diverse de petrecere a timpului liber in afara unei metropole fac atractive zonele rurale sau chiar orasele mai mici.
Ce este de facut?
Exista o legatura directa intre poluarea aerului din marile orase si rarefierea stratului de ozon. Desi s-au facut numerosi pasi inspre reducerea substantelor chimice daunatoare atmosferei terestre, aerul din marile orase ramane in continuare poluat. Un exemplu il reprezinta Beijing-ul, unde multi locuitori sunt nevoiti sa poarte masti care sa ii protejeze de smog.
Pentru a obtine rezultate notabile atat in protejarea stratului de ozon, cat si in cresterea calitatii aerului din marile orase, Mario Molina considera ca eforturile guvernamentale trebuie sa ia in calcul traditiile si obiceiurile locuitorilor in timp ce vizeaza reducerea poluarii aerului.
Sursa informatii: https://news.harvard.edu/
Foto: freepik
