Atunci când alegem un automobil, unul dintre cele mai importante criterii (în unele cazuri cel mai important) este consumul. Pentru a face comparații între diferite modele și consumul acestora ne bazăm de multe ori pe consumul declarat de producător și, rareori din păcate, pe testele realizate de publicațiile auto în condiții reale.
Numeroase studii demonstrează clar faptul că, în ultimii ani, diferențele între cifrele de consum afișate de producători în fișele tehnice și consumul real sunt din ce în ce mai mari, în unele cazuri ajungând până la 30%. Același lucru este valabil și pentru emisiile de noxe. În timp ce producătorii se laudă cu mașini eco, cumpărătorul resimte din plin impactul acestor informații “cosmetizate” la buzunar.
De unde provin aceste diferențe? Răspunsul este simplu: pentru a măsura consumul și noxele, producătorii folosesc în Europa un test denumit Noul Ciclu European de Conducere – New European Driving Cycle (NEDC). Teoretic, testul are rolul de a măsura cu precizie consumul urban, extraurban și mixt al automobilelor în paralel cu emisiile de noxe (CO2, hidrocarburi și particule de funingine). La lansarea sa în anii 80, scopul testului era altul: să ofere constructorilor un catalog de date comparative între diferite modele, nicidecum să măsoare cu precizie consumul în situații reale. Practic, testul nu poate fi relevant pentru condițiile reale atât de diferite ale traficului din țările europene, deoarece încearcă să reproducă o medie a condițiilor de șofat din toată Europa.
Analizând procedura de testare, realizăm faptul că nu ar trebui să ne mire deloc irelevanța acestui test. Testul se desfășoară la o temperatură optimă de 25 de grade Celsius, iar, pentru repetabilitatea condițiilor de testare, se utilizează un banc de probe pe care un motor electric simulează rezistența la înaintare și inerția, iar un ventilator suflă aer în prizele de aer în funcție de viteză. Mai mult, testul se desfășoară fără vreun consumator pornit (aer condiționat, lumini, sistem multimedia, dezaburire parbriz etc.).
Testul urban implică o serie de accelerări și decelerări, menținerea unei viteze constante și oprirea la semafor. Totul pare în regulă, dar să vedem în ce mod se accelerează: până la 50 de km/h în 26 de secunde, până la 32 km/h în 12 secunde. Cum ar fi să accelerăm așa în condiții normale de trafic în București? Am fi admonestați de un cor de claxoane și înjurături și am congestiona traficul în oraș. Sau, am putea să accelerăm până la 70 de km/h în 41 de secunde cum se procedează în testul de consum extra-urban…sau mai bine o luăm pe jos spre Brașov, probabil e mai rapid.
Publicații auto de pretutindeni au înregistrat variații mari între consumurile rezultate în urma testului NEDC și cele din testele realizate în condiții normale de trafic (de exemplu pentru un BMW 740d consumul extra-urban declarat de 5,3 l/100 km – consumul real 7,8 l/100 km, pentru un Jeep Wrangler 2.8 diesel consumul extra-urban declarat a fost de 7,3 l/100 km – consum real în test 12 l/100 km, pentru un Seat Toledo 1.6 TDI consumul urban declarat este de 5,6l/100 km în vreme ce un test realizat de automarket.ro indică o valoare de 7,6 l /100 km).
În urma numeroaselor sesizări din partea clienților nemulțumiți și a experților, Uniunea Europeană s-a autosesizat și a demarat procedurile necesare implementării unui nou sistem de măsurare a consumului, unul menit să ofere cifre mai apropiate de realitate decât cele disponibile în urma testului NEDC. Denumit momentan Worldwide Harmonised Light Vehicles Test Procedure – WLTP (Procedura armonizată la nivel mondial de testare a autovehiculelor ușoare), noul test va ține cont de consumatorii uzuali (cum ar fi climatizarea) sau de condițiile diferite de trafic. Însă presiunile pe care producătorii de automobile le exercită pentru întârzierea implementării acestui nou test sunt uriașe. WLTP ar fi trebuit să intre în vigoare începând cu 2017 dar, la insistențele Franței, Germaniei, Spaniei, Italiei și Marii Britanii (întâmplător țările de unde provin cei mai mari producători de automobile din Europa) această dată limită va fi probabil stabilită cel mai devreme pentru 2020. Întârzierea nu face decât să confirme faptul ca producătorii de automobile au tot interesul să perpetueze o minciună costisitoare pentru consumatori și extrem de profitabilă pentru ei.
Foto: freepik
