Daca ti-ai facut vreodata timp sa intri intr-o „camera de uleiuri” bine pusa la punct, ai vazut ca nu e deloc intamplator cum stau butoaiele, cum curg etichetele si cum arata podeaua. E diferenta dintre o intretinere ca la carte si reparatii costisitoare cauzate de ulei degradat sau contaminat. Mai jos gasesti ce spun autoritatile si organizatiile serioase despre cum depozitam corect lubrifiantii auto – si cum transpunem asta in practica, in service-uri, flote sau depozite din Romania.

De ce conteaza depozitarea

Uleiul e „viu” in felul lui: oxideaza, absoarbe umiditate, prinde praf, se stratifica la frig sau se subtiaza la cald. O gara de temperaturi nepotrivita ori un capac slab strans poate scurta viata uleiului si, implicit, a lagarelor, pompelor sau turbocompresoarelor pe care ar trebui sa le protejeze. In plus, vorbim de lichide inflamabile ori periculoase pentru mediu, deci intra in joc reguli de securitate si conformitate.

Locul potrivit: inauntru daca se poate, afara doar cu protectii

Recomandarea de baza din ghidurile publice si industriale e simpla: depoziteaza in interior, intr-un spatiu curat, uscat, aerisit si cu temperatura moderata. In realitate, nu toata lumea are luxul unui spatiu climatizat. Daca butoaiele ajung totusi afara, atunci: pune-le la adapost (copertine, prelate), departe de soare direct si ploaie; aseaza butoaiele pe lateral, cu dopurile la ora 3 si 9, ca sa ramana etanse si sa nu „traga” apa pe la capac; tine-le pe paleti sau rame (nu pe beton gol), ca sa eviti coroziunea si „transpiratia” pe sub butoi; previno acumularea de apa pe capace (un mic unghi de scurgere face minuni). In interior, regula e „curat ca in farmacie”: rafturi sau dulapuri pentru substante periculoase, ordine pe familii de produse, usi inchise, iluminat decent si trafic pietonal controlat.

Temperatura: cat de „moderata” inseamna moderata

Cateva repere practice folosite pe scara larga in industrie: uleiuri fluide (motor, transmisie, hidraulic) – ideal 5–27°C. Grasimi – tinteste 0–30°C, altfel se separa uleiul de sapun. Aerosoli – nu-i lasa peste 49°C. Nu-i un capat de tara daca ai variatii de sezon, dar evita ciclurile „sauna–frigider”. Fluctuatiile repetate condenseaza apa in recipiente, iar apa plus aditivi inseamna probleme (spumare, rugina, scaderea indicelui de vascozitate).

Etichetare si trasabilitate: dublu sau nimic

Evita improvizatiile. Fiecare recipient trebuie sa aiba denumirea clara a produsului, tipul SAE/ISO, specificatia (de pilda, ACEA, API, JASO), data primirii si deschiderii, lotul, pictogramele de pericol. Un truc util: etichetare redundanta – pe corp si pe capac. Iar la dozatoare, pompe si pistoale foloseste coduri de culori dedicate (de exemplu, rosu pentru ATF, albastru pentru ulei motor 5W-30, verde pentru lichid de frana DOT 4), ca sa nu plimbi din greseala uleiul dintr-o familie in alta.

FIFO si „valabilitatea” uleiurilor

Regula de aur: FIFO (first in, first out). Nu lasa butoaie vechi „la fundul stivei”. Despre termen de valabilitate: uleiurile sigilate rezista, in general, pana la 3–5 ani daca sunt depozitate corect; grasimile, ceva mai putin. Dupa deschidere, inchide etans, noteaza data si consuma in 6–12 luni. Orice semn de tulbureala, miros intepator, stratificare sau particule – la analiza sau la casat.

Compatibilitate si separare

In depozite mixte, tine cont de compatibilitatea chimica. Chiar daca vorbim „doar” de uleiuri, multe intra in clase ADR si se supun regulilor generale pentru substante periculoase: separa lubrifiantii de oxidanti, acizi, baze si de alte substante incompatibile. Solventii si combustibilii se trateaza separat, cu impamantare si ventilatie adecvata.

Contentie la scurgeri si pardoseli care „nu plang”

Un depozit decent are vane de retentie sau bazine scunde care aduna scurgerile, tavi de scurgere sub butoaie si rafturi, absorbante la indemana si un plan clar de interventie, podele netede si rezistente la ulei. Dimensiunea retentiei – ca regula practica, urmareste cel putin 110% din cel mai mare recipient sau 25–30% din volumul total stocat.

Ventilatie, foc si electricitate statica

Lubrifiantii nu sunt benzina, dar vapori exista si ei. Asigura ventilatie generala si interzice sursele de aprindere: flacari deschise, scantei, tigari. La transferuri (pompe manuale sau electrice), impamanteaza si egaleaza potentialul intre recipient si echipament ca sa eviti scanteile electrostatice. Recipientele pentru lichide inflamabile stau, de preferat, in dulapuri certificate ori incaperi tehnice dedicate.

Recipiente: metal, plastic, IBC si accesorii curate

Butoaiele metalice sunt robuste, dar ruginesc; HDPE-ul nu ruginesc, insa sufera la UV si la unii solventi. Stai departe de canistrele „no-name”: pot elibera plastifianti sau nu tin la presiune. Orice transfer – numai cu pompe curate si filtrate. Nu turna „pe palnie” de pe benzi ruginite; e cale directa catre contaminare solida.

Ulei uzat: reguli stricte, eticheta obligatorie

Uleiul uzat nu se tine „provizoriu” in orice. Containere intacte, etichetate „Ulei uzat / Used Oil”, fara scurgeri, fara reziduuri pe exterior. Fara bidoane alimentare reciclate, fara gropi, fara rigole improvizate. Pastreaza-l separat de antigel, combustibil sau solvent. Tine la indemana documentele de predare catre colector autorizat.

Cat ai voie sa tii „in camera”

Depinde de jurisdictie si de tipul spatiului (atelier, magazie, vanzare). Regula e aceeasi in Europa de Vest: cantitatile mici pot sta in incaperi obisnuite doar in dulapuri certificate; peste anumite praguri, ai nevoie de incaperi tehnice, separare la incendiu, ventilatie, detectie, plan de urgenta. Intr-un service obisnuit, o minimagazie cu 6–10 butoaie, dulap pentru spray-uri, un colt de grasimi si cateva IBC pentru ulei uzat e in general conforma daca ai retentie, separare, ventilatie si stingatoare.

Proceduri si oameni: ordinea bate haosul

Poti avea echipamente impecabile, dar daca oamenii „muta dupa cum prinde bine”, se alege praful. Pastreaza proceduri simple: receptie – etichetare – pozitionare; checklist saptamanal (curatenie, etanseitate, temperatura, etichete lizibile); FIFO clar; truse de scurgeri verificate lunar; instruire scurta: „ce nu amestecam niciodata”, „unde nu turnam niciodata”. Un afis A3 pe usa, cu coduri de culori si cele 10 reguli ale depozitului, face mai mult decat un manual prafuit.

Exemplu din teren: atelier auto mediu din estul Europei

Un service cu 8 posturi de lucru a trecut de la „butoaie in colt” la minimagazie dedicata: raft metalic pentru bidoane, 6 butoaie pe rame cu tava comuna de retentie, dulap metalic pentru aerosoli, termometru ambiental, higrometru si un registru FIFO. Investitia? Aproximativ costul unui set de anvelope premium pentru SUV. Beneficiul? Zero reveniri pe tema „ulei turbid”, mai putine pete pe pardoseala si un control mult mai bun al stocurilor.

Greseli frecvente (si cum le evitam)

  • Butoaie pe beton → rugina, scurgeri. Solutie: paleti, rame, lemn uscat.
  • Capace semideschise „sa respire” → condens, praf. Solutie: inchidere etansa, aerisire a incaperii.
  • Transfer cu „bidoane de casa” → contaminare. Solutie: pompe dedicate, bidoane certificate.
  • Amestec ulei uzat + antigel/benzina → deseu cu regim mai strict. Solutie: recipiente separate, etichete mari si clare.
  • „Stie Gicu ce e in butoiul ala” → cand lipseste Gicu, apar erorile. Solutie: etichete, registru, procedura de receptie.

Pe scurt: lista de verificare

  • Spatiu curat, uscat, ventilat, temperatura 5–27°C
  • Rafturi/dulapuri certificate pentru inflamabile si tavi de retentie
  • Etichete complete + coduri de culori la dozare
  • FIFO si date de deschidere
  • Separare fata de chimicale incompatibile
  • Impamantare la transferuri, fara surse de aprindere
  • Ulei uzat in recipiente etanse, etichetate „Ulei uzat”, trasabil
  • Plan de scurgeri + materiale absorbante la indemana
  • Inspectie saptamanala notata intr-un registru

Intrebari frecvente
1. Pot depozita lubrifiantii in exterior pe termen lung?
Poti, daca n-ai alternativa, dar sub copertina, pe rame/paleti, cu dopurile la orizontal si tavi de retentie. Totusi, calitatea pe termen lung e mai sigura in interior.

2. Care e temperatura „buna” pentru uleiuri in depozit?
Tinteste 5–27°C. Iarna evita inghetul; vara evita „sera” peste 30°C. Variabilele sunt acceptabile, dar fereste-te de oscilatii mari zi-noapte.

3. Cat timp e „bun” un ulei sigilat?
De regula 3–5 ani daca sta corect. Dupa deschidere, consuma in 6–12 luni. Verifica mereu fisa tehnica si aspectul produsului.

4. E OK sa folosesc aceeasi pompa pentru mai multe uleiuri?
Nu. O pompa/un pistol per familie de ulei (ideal per produs). Altfel, risti contaminare incrucisata.

5. Cum depozitez corect uleiul uzat?
In recipiente etanse, in stare buna, etichetate „Ulei uzat/Used Oil”, pe tavi de retentie. Fara rigole, fara bidoane alimentare reciclate, fara amestecuri cu alte lichide. Preda-l numai colectorilor autorizati.

Foto: freepik