Avand inca prezente in minte ecourile COP24, desfasurat la inceputul lui decembrie 2018 in tara carbunelui, Polonia, nu putem sa nu ne reamintim de rolul foarte important pe care carbunele il joaca inca in sistemul energetic al momentului.
Nu exista aproape nicio tara in lume in acest moment care sa nu se fi bazat pe carbune pentru dezvoltarea sa industriala. O exceptie poate fi Japonia (desi chiar si aici extractia carbunelui a atins cifre de 55 de milioane de tone pe an in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial), dar majoritatea economiilor s-au dezvoltat “pe spatele” carbunelui, sau a petrolului si gazelor, atunci cand acestea existau din abudenta la nivel intern.
Tot folosirea carbunelui este cea care a sprijinit evolutia industriei in Germania, Marea Britanie, SUA si Australia, si mai recent in China si Africa de Sud, iar acum in India.
Mostenirea carbunelui
Carbunele este o resursa relativ usor de accesat si de folosit si care ofera o multime de oportunitati atat pentru electricitate, transporturi feroviare (la inceputuri), incalzire, industrie si, extrem de important, in topire (producerea de otel, de pilda).
Atat pentru Marea Britanie cat si pentru Statele Unite, carbunele a reprezentat elanul necesar pentru Revolutia Industriala. In cazul celei din urma, a urmat apoi petrolul foarte usor de accesat, mobilitatea a inflorit, ceea ce a creat un avantaj enorm in dezvoltarea continentului.
In urma cu un secol, carbunele era folosit la scara larga pentru a produce gazul pentru iluminat si pentru incalzit, iar in doua cazuri acesta a fost folosit si pentru a furniza combustibili lichizi.
In Germania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, carbunele a fost folosit pentru generarea de aburi si apoi transformat catalitic in combustibili diesel pentru armata. Acelasi proces a fost dezvoltat si in Africa de Sud in timpul anilor de apartheid cand petrolul s-a aflat partial sub embargo.
Carbunele este folosit si in China pentru a produce hidrogenul necesar uzinelor de amoniac, o parte extrem de importanta a industriei fertilizarii.
Dar mostenirea pe care carbunele o lasa, dincolo de o societate mai bogata, este o blocare a resursei pe care a fost cladita societatea. O parte atat de mare a infrastructurii este construita pe spatele acestei resurse, incat ea devine aproape imposibil de inlocuit sau de rezistat fara ea, mai ales acolo unde inca ofera valoare.
Noile economii emergente isi indreapta si ele atentia tot catre carbune. Desi gazul natural este mai curat si ofera multe beneficii pentru mediu, comparativ cu carbunele (inclusiv emisii CO2 mai reduse), utilizarea sa necesita si un nivel mai avansat al infrastructurii si tehnologiei. In general el vine mai tarziu, dar in multe cazuri este folosit in paralel cu carbunele si nu in locul acestuia. Chiar si in Statele Unite, boom-ul recent de gaze naturale nu a inlocuit complet carbunele, ci mai degraba o parte a carbunelui a fost reorientat catre piata de export.
Cum va arata secolul XXI pentru petrol?
O realitate cruda a secolului XXI este aceea ca, in ciuda performantelor tehnice excelente, societatea inca nu poate oferi unei tari in curs de dezvoltare o cale spre o economie complet industriala care sa nu implice carbunele.
In acest context si pe fondul publicarii de date noi cu privire la cresterea nivelului de emisii de dioxid de carbon, nu este deloc de mirare ca New York Times a publicat un reportaj intitulat “Lumea trebuie sa renunte la carbune. De ce este atat de greu?”. Articolul a abordat doar cel mai simplu de eliminat aspect al utilizarii carbunelui, acela de sursa de electricitate. Energia solara, cea eoliana si nucleara ofera toate alternative cu zero emisii, iar gazul natural poate si el oferi o cale cu mult mai putine emisii. Dar carbunele este utilizat in foarte mare masura in industrie, mai ales pentru topirea minereurilor de fier, un domeniu in care este carbunele este fundamental pentru procesul de conversie in sine.
Si totusi, asa cum subliniaza si New York Times, folosirea carbunelul trebuie sa inceapa sa scada si inca repede!
In Scenariul Sky publicat in 2018 de cei de la Shell, extinderea utilizarii gazelor naturale si o dezvoltare foarte agresiva a surselor regenerabile de energie ar duce la un nivel de platou pentru carbune la nivel global, un declin adevarat nefiind posibil mai devreme de 2030. E posibil ca acesta sa fie cel mai bun rezultat pe care societatea il poate obtine!
Viitorul carbunelui va depinde de o gama variata de dezvoltari. Implementarea surselor regenerabile de energie va juca in mod cert un rol, dar eficienta sa in inlocuirea carbunelui va depinde de cat de bine va putea fi integrat in reteaua de electricitate.
Dar carbunele trebuie sa fie inlocuit din industrie sau cuplat cu conceptul de captare si stocare a carbonului, acolo unde nu exista alte alternative. Aceasta inseamna o dezvoltare rapida pe cateva fronturi:
- Procesele industriale vor trebui sa gaseasca surse alternative pentru incalzire sau chiar pentru electrificarea proceselor lor, acolo unde posibil.
- Este necesara aparitia unui nou proces de topire pentru minereurile de fier. Exista doua care arata promitator in acest sens: unul in Abu Dhabi, unde Emirates Steel foloseste gazul natural pentru topire, cuplat cu captarea si stocarea de carbon; al doilea, in Suedia, unde exista planuri pentru o prima uzina demonstrativa in care sa fie folosit hidrogen pentru reducerea minereurilor de fier.
- Captarea si stocarea carbonului trebuie implentata mai rapid decat in acest moment, dar exista o dependenta de politicile guvernamentale in acest sens.
Un raport recent al Comisiei pentru Tranzitie Energetica analizeaza in detaliu un numar de sectoare in care reducerea emisiilor trebuie sa inceapa, concluzionand ca exista tehnologii disponibile pentru inceperea drumului catre pragul de zero emisii si pentru a se ajunge la un astfel de rezultat.
In Scenariul Sky toate acestea se intampla intr-un ritm accelerat. Insa rezultatul cel mai probabil din lumea reala va fi prezenta carbunelui printre noi pentru inca un timp, pana sa ne putem lua la revedere definitiv de la el. Chiar si catre finalul acestui secol, in unele tari carbunele poate ramane materia prima de baza pentru industria petrochimica.
Foto: freepik
