Anunțul făcut atât de Statele Unite, cât și de China cum că vor ratifica Acordul de la Paris și mai recentul accept al Braziliei a adus în atenție încă de la începutul toamnei perspectiva surprinzătoare că prevederile acestuia vor intra în vigoare în curând. Până de curând era considerat un termen optimist finalul lui 2016, dar totul a devenit realizabil. Cu siguranță G20 a dat un imbold puternic în acest sens incluzând în comunicatul dat publicității la începutul lunii septembrie următoarea declarație:
Ne reiterăm angajamentul pentru dezvoltarea durabilă și sprijinul puternic și eficient al acțiunilor pentru combaterea schimbărilor climatice. Ne angajăm să finalizăm procedurile noastre interne, în scopul de a adera la Acordul de la Paris, imediat ce procedurile noastre naționale vor permite acest lucru. Le mulțumim acelor membri ai G20, care au aderat la acord și fac eforturi pentru a permite Acordului de la Paris să intre în vigoare în forță până la sfârșitul anului 2016 și așteptăm cu nerăbdare punerea sa în aplicare în timp util, sub toate aspectele sale.
Paragraful 1 al articolului 21 din acord precizează condițiile de intrare în vigoare, după cum urmează:
Prezentul acord va intra în vigoare în a treizecea zi de la data la care cel puțin 55 de părți semnatare ale conveției, care reprezintă cel puțin un procent estimat de 55% din totalul emisiilor globale de gaze cu efect de seră,și- au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Emisiile adunate ale SUA și China ajungeau la aproximativ 39%, într-o situație dată publicității la mijlocul lunii septembrie. Dar desigur, acestea erau doar două părți, pe lângă alte 27, care ratificaseră până în septembrie acordul. Multe dintre acestea erau mici state insulare, ca Barbados sau Insulele Cook, o parte dintre acestea confruintându-se cu provocarea creșterii nivelului mării.
Calea spre 55/55
În ceea ce privește numărul de părți, acesta era ușor de atins cu ajutorul Alianței Micilor State Insulare (AOSIS), formată din 44 de membri. Adăugând la acestea statele care semnaseră deja acordul, se putea atinge și chiar depăși ținta de 55 de țări. Asta putea face realizabilă intrarea în vigoare a tratatului.
Dacă însă vorbim despre 55% din emisiile totale situația apare puțin mai complicată. Cele 44 de țări AOSIS au toate emisii scăzute, astfel încât impactul lor combinat era sub 1% din emisiile globale. Dacă luăm în considerare SUA, China și Brazilia suma depășea 40%, iar adunat cu statele AOSIS, Norvegia, Peru și alții care au ratificat deja convenția ajungem la un procent estimat de 42%.
Ținta de 55 de state și 55% putea fi atinsă doar dacă state mai puternice, cum ar fi cele membre UE, ar fi ratificat tratatul, însă în mod normal, parlamentul de la Bruxelles urma să ia această decizie în 2017. Nu putem însă neglija presiunile politice din jurul acestei probleme, astfel încât nu este surprinzătoare declarația unui oficial din cadrul UE, care spunea în septembrie că ratificarea este doar o problemă de timp, de săptămâni.
Și iată că, la începutul lunii octombrie, Parlamentul European a ratificat Acordul de la Paris, parcurcând astfel și ultima etapă pentru ca acordul să intre în vigoare.
În aceste condiții, pe data de 5 octombrie, Organizația Națiunilor Unite anunța că acordul încheiat în 2015, la Paris, privind limitarea încălzirii globale, va intra în vigoare în termen de 30 de zile.
Foto: freepik
