Nu cred să existe vreun iubitor de automobile care să nu fie la curent cu moda mașinilor electrice și a celor cu propulsie hibridă (unde autovehiculul este propulsat de o combinație între un motor clasic cu ardere internă și unul sau mai multe motoare electrice). În contextul în care reducerea emisiilor poluante și a consumului de combustibil devine o cerință tot mai drastică în toată lumea, modelele care au realizat deja tranziția de la un concept cvasi SF la automobilul mainstream (vezi Nissan Leaf, Toyota Prius sau Chevrolet Volt/Opel Ampera) sunt tot mai des întâlnite chiar și pe străzile mioritice unde numeroasele gropi (ocazional crevase pentru variație) dau impresia unui teren selenar în care aceste automobile cu design futurist se integrează perfect.
Dacă am fi suficient de norocoși pentru a ne plimba pe străzile însoritului stat american California, am zări la fiecare colț de stradă o mașină electrică sau una cu propulsie hibridă. Fie că vorbim de exoticele Fisker Karma (pret recomandat de producător 102.000 USD – o bagatelă) sau Tesla Roadster (cam tot pe acolo dar, dacă tot faci un efort..) și până la ceva mai banalul și accesibilul Prius, acestea sunt o prezență comună pe drumurile californiene. La Hollywood, staruri precum Ashton Kutcher, Cameron Diaz sau Matt Damon pozează în salvatori ai planetei defilând în aceste automobile și privindu-i cu dispreț pe cei care îndraznesc să conducă o mașina normală pentru că nu-si permit să plătească o mică avere pentru o mașinuță de golf cu suport de pahare. Fiecare cetățean californian primeste o reducere de taxe de 2500 USD dacă achiziționează o mașină electrică în urma căreia copaceii zâmbesc fericiți, iar păsărelele cântă recunoscătoare.
Dar cât poluează de fapt un automobil electric sau hibrid în comparație cu un autovehicul cu propulsie convențională? Deloc ar spune celebritățile care le conduc sorbind ocazional dintr-un ceai organic îndulcit cu lapte de soia bio. Realitatea, reflectată în studii recente arată un pic altfel. Să începem cu procesul de producție al acestor automobile. Așa cum recunoaște chiar și Toyota, în procesul de producție a acestor mașini și a bateriilor lor se utilizează materiale a căror prelucrare necesită mult mai multă energie ducând la emisii de dioxid de carbon cu aproximativ 15% mai mari decât în cazul unui automobil convențional (vorbim de aluminiu, nichel sau litiu). Metalele rare utilizate pentru magneții bateriilor se importă aproape exclusiv din China (cf. revistei online Discover Magazine și cotidianului NY Times) deoarece producătorii chinezi au scăzut atât de mult prețurile încât au monopolizat piața de profil. Iar metodele utilizate de companiile chineze pentru a extrage aceste metale sunt denumite colectiv “dirty mining” (trad. en “minerit murdar”) deoarece nu respectă cerințele minime de protecție a mediului. De curând, în pofida strictei cenzuri impuse de regimul de la Beijing, s-a descoperit că în minele din regiunea Bayan Obo din China minerii au utilizat acid pentru a extrage metalele din solul de suprafață, iar acidul a patruns în pânza freatică. Într-o reacție de o transparență fără precedent, un reprezentant al Ministerului chinez al Industriei și Tehnologiei Informației a declarat pentru New York Times (NY TIMES) că acest incident a “provocat mult rău mediului înconjurător”. Sute de orezării și păduri de bambus au fost distruse (unele pentru totdeauna)…
Rostit dintr-o masina de zeci sau sute de mii de dolari, sloganul “go green” se lovește brutal de cinismul greu de suportat al realității unui sat uitat de lume din China unde oamenii nu mai au apă potabilă…
Foto: freepik
