A fost nevoie de buncarul abandonat al unei rachete nucleare, de un laborator subacvatic si de multa munca grea, dar Agentia Spatiala Americana a ajuns cu curaj acolo unde nu a mai fost niciodata: in Marea Nordului.
Crescand la doar cativa kilometri de Centrul Spatial Johnson din Houston, SUA, Darby Magruder a visat mereu sa traiasca in spatiu. A crescut, a devenit inginer, s-a alaturat NASA si a lucrat alaturi de astronauti, insa cel mai aproape de visul sau a devenit atunci cand a luat o naveta spatiala si a facut-o sa functioneze – in pofida sanselor mici – in adancurile reci si intunecate ale Marii Nordului.
Si totul s-a intamplat doar datorita a trei structuri mari de beton care in ultimii 40 de ani au oferit o baza solida pentru un trio de platforme petroliere si de gaze din largul Coastei Scotiei.
Platformele operate de Shell – Brent Bravo, Brent Charlie si Brent Delta – au fost instalate in anii 1970, fiecare cantarind peste 300.000 de tone si avand o inaltime echivalenta cu cea a Turnului Eiffel.
La baza structurilor se afla 64 de vase din beton care au fost folosite pentru stocarea petrolului si pentru a contribui la ancorarea platformelor.
Cand campul petrolier Brent si-a oprit productia, a fost necesara luarea unor decizii cu privire la destinatia structurilor. Shell trebuia sa afle mai multe despre sedimentele de la baza acestor vase.
“Exista un plan care permite forarea prin varful vaselor” isi aminteste Roddy MacFarlane, care a lucrat in echipa de dezafectare a campului Brent “dar acestea se afla la fundul marii si sunt facute din beton armat, cu o grosime de cativa metri. Forarea prin acestea ar fi fost dificila si riscanta”.
O echipa Shell care s-a reunit special pentru a gasi solutii la cele mai mari provocari cu care se confrunta compania – Reteaua Hunters – a fost de acord ca NASA ar putea sa trimita o sonda prin reteaua existenta de conducte. Acesta a fost momentul in care a intervenit in poveste Magruder.
“Imediat ce Shell mi-a spus despre aceasta provocare m-am gandit la AERCam – ceva ce am inventat pentru a pluti in jurul navei spatial, pentru a o inspecta fara sa trebuiasca sa facem iesiri in spatiu”, spune Magruder, care este director adjunct pentru Tehnologia Sistemelor de Robotica la Centrul Spatial Johnson.
El si-a luat o pauza de la proiectele sale pentru NASA – printre care si construirea de roboti umanoizi pentru stabilirea unei baze pe Marte – si a creat acest device de scanat, de dimensiunea unei mingi de bowling, care ar putea trece prin conductele Brent.
Construirea sondei
Era nevoie de lumini, de camera, de sisteme de control si, desigur, de sonar. Si trebuia sa fie de culoare aurie, ca o trimitere inapoi la misiunile Apollo.
Nasa a construit o replica a sistemului Brent in Laboratorul Neutral Buoyancy – un bazin de inot urias folosit pentru a simula conditiile de imponderabilitate din spatiu, pentru a testa daca prototipul Sfera Sonara functioneaza. Si a functionat.
Dar Magruder a vrut sa vada si daca poate scana eficient inauntrul vasului. Astfel, a gasit un buncar abandonat al unei rachete nucleare americane.
“Unul dintre colegii mei este scafandru si stia de acest buncar, care este inundat in mare masura, in Texas. Are aproape aceeasi forma si dimensiuni ca vasele Brent. Asa ca am testat sonda si acolo”.
Dar in ciuda tututor pregatirilor, Marea Nordului a avut cateva surprize pentru echipa.
La prima incercare cablul atasat de sonda a cedat. La a doua incercare, sonda a trecut prin conducta dar nu a intrat in vas. La urmatoarea incercare, sonda a avut probleme cand a trebuit sa vada printr-un strat amestecat de petrol si apa. Cea de-a patra incercare a fost insa diferita.
Pentru a avea acces la conducte, Magruder a trebuit sa coboare pe unul dintre picioarele care sprijineau Brent Bravo. A ajuns intr-o camera aflata la 71 de metri adancime. “Aveam echipamente de respirat si costume speciale, am fost coborati cu foarte multe echipamente de monitorizare si accesorii. Atentia pentru siguranta a fost foarte mare, foarte similara cu ceea ce se intampla la NASA” isi aminteste Magruder. “Pentru ne aseza in pozitie a trebuit chiar sa trecem printr-o usa blindata uriasa. Era si foarte frig. A fost ca si cum as fi astronaut, mi-a placut foarte mult”, povesteste el.
Odata ce sonda a intrat inauntru si datele au inceput sa apara, Magruder a plans de bucurie, iar pe tarm MacFarlane sarbatorea reusita.
Sonda a inceput sa produca o harta detaliata a cantitatii de distributie de sediment in vas. O alta tehnica, dezvoltata de o echipa separata, a fost utilizata pentru a obtine un esantion de sediment, astfel incat compozitia acestuia sa poata fi analizata.
Cu proiectul aflat acum aproape de final, Magruder are sperante ca Sfera Sonara ar putea avea si o alta utilizare: aceea din spatiu.
“Incercam sa tragem un asteroid pe orbita Lunii pentru a-l analiza. Cu o mica modificare, Sfera Sonara ar putea fi varful de lance al explorarii spatiului, spunandu-ne din ce este facut un asteroid”. Nu e deloc rau pentru o mingiuta aurie!
Brent: o scurta istorie
Campul petrolier Brent, situat in largul Coastei de NE a Scotiei, a fost deservit de patru platforme: Brent Alpha, Brent Bravo, Brent Charlie si Brent Delta. Campul a fost descoperit in 1971, iar Brent Bravo a inceput productia in 1976.
In punctul sau de varf din 1982, Brent a produs peste 500.000 de barili de petrol pe zi, suficient pentru a raspunde cererii anuale de energie a jumatate din casele din Marea Britanie.
Productia de pe acest camp petrolier a generat taxe in valoare de 20 de miliarde de lire sterline pentru Marea Britanie.
Shell a demarat proiectul de dezafectare pentru Brent in 2006, supravegheat de un grup de experti stiintifici independenti, pentru a analiza modul in care se pot dezafecta in siguranta structurile.
97% dintre partile superioare ale platformelor, structurile care stau sprijinite pe picioare si care sunt vizibile la suprafata, vor fi reciclate.
Brent Alpha este sprijinita pe o structura de otel ce cantareste 31.500 de tone, iar celelalte trei platforme stau pe baze de beton, fiecare cantarind peste 300.000 de tone.
Toate cele patru platforme, daca ar fi plasate pe pamant, ar avea aceeasi inaltime cu Turnul Eiffel.
Foto: freepik
