Constatarile a doua lucrari de cercetare separate ce analizeaza urmele lasate de nave – una condusa de Dr. Duncan Watson-Parris si cealalta de Peter Manshausen, ambii de la Departamentul de Fizica al Universitatii din Oxford – indica faptul ca poluarea aerului are un efect mai mare asupra climei decat s-a crezut anterior.
Urmele vizibile lasate de vapoare au oferit de-a lungul timpului oportunitatea de a cuantifica aceste efecte, insa pana acum procesul a necesitat foarte mult timp si a fost destul de limitat. Pentru ca se baza pe analiza manuala a imaginilor individuale din satelit, putea fi facut numai pentru o perioada scurta de timp si pentru o zona geografica limitata.
Pentru a remedia aceasta problema, dr. Watson-Parris si coautorii studiului, inclusiv profesorul Philip Stier, au apelat la invatarea automata. Ei au dezvoltat un nou algoritm pentru a automatiza detectarea urmelor ambarcatiunilor si, ca rezultat, in ultimii doi ani, au adunat si analizat aproximativ 250 de TB de date din satelit, ce au descoperit peste 1 milion de urme de nave din ultimii 20 de ani.
Aceasta baza de date ampla si cuprinzatoare a confirmat evaluarile anterioare legate de anotimpurile si locatiile cele mai propice formarii urmelor de vapoare, iar cele mai multe urme au fost gasite in straturile de nori stratocumulus din Pacificul de Est si Atlanticul de Est.
Insa ceea ce a fost foarte frapant a fost schimbarea in ceea ce priveste numarul de urme de nave ce a avut loc in 2020, cand Organizatia Maritima Internationala a introdus reglementari stricte noi cu privire la combustibili, in scopul reducerii poluarii aerului generata de transportul maritim din intreaga lume.
Membrii echipei au gasit aproape imediat o reducere uniforma de 25% a numarului de urme. Ei nu au constatat nicio schimbare similara in alte proprietati ale norului la scara larga, ceea ce demonstreaza valoarea acestei tehnici si a invatarii automate in general, pentru urmarirea efectului pe care schimbarile cadrului normativ l-au avut asupra climei.
Al doilea studiu, publicat recent si intitulat „Urmele invizibile ale navelor arata o sensibilitate mare a norilor la aerosoli”, a constatat, de asemenea, ca poluarea aerului produsa de nave are un efect mai mare asupra climei decat se credea anterior.
Spre deosebire de lucrarea dr. Watson-Parris care a cautat si analizat urmele vizibile din nori, acest studiu a folosit o baza de date globala a rutelor navelor ce continea locatiile aproximativ tuturor navelor intr-un moment dat. Baza de date continea peste doua milioane de trasee de nave, urmarite pe parcursul a sase ani.
Folosind observatii meteorologice istorice, echipa de cercetare a facut apoi o simulare cu privire la locatiile in care emisiile acestor nave au fost transportate de vant si unde au intrat in nor. Studierea acestor locatii cu ajutorul datelor din satelit le-a permis sa masoare numarul de picaturi si cantitatea de apa din norii poluati si nepoluati. Extrem de important este ca aceasta metoda nu depinde de existenta unei urme vizibile in nori.
Echia a constatat ca media obtinuta pe un numar suficient de mare de nori poluati de nave a aratat intr-adevar un efect clar asupra proprietatilor norilor. Este pentru prima data cand efectele navelor individuale asupra norilor ar putea fi cuantificate chiar si atunci cand navele nu formeaza urme.
In mod surprinzator, efectul emisiilor de aerosoli este diferit atunci cand urmele nu sunt vizibile: numarul de picaturi creste mai putin, in timp ce cantitatea de apa creste mai mult decat in urmele vizibile.
Este important sa notam ca acelasi lucru poate fi valabil si pentru emisiile de aerosoli la un nivel mai general – norii pot reactiona la poluarea aerului mai puternic decat se credea anterior, devenind mai stralucitori si avand un efect mai mare de racire. Aceasta constatare implica faptul ca atunci cand poluarea aerului este redusa – asa cum e normal sa fie, din motive de sanatate – putem risca o incalzire globala si mai severa.
“Aceste tehnici demonstreaza valoarea combinarii abordarilor noi cu cantitatea imensa de date de observare a Pamantului disponibile in acest moment” a explicat Dr. Duncan Watson-Parris.
La randul sau, prof. Philip Stier, seful Grupului pentru Procese Climatice din cadrul Facultatii de Fizica de la Universitatea Oxford, a adaugat ca „acest lucru ne permite sa ducem analiza proceselor climatice din cadrul observatiilor asupra Pamantului de la nivelul de studii de caz la monitorizare globala”.
Foto: freepik
