Un nou studiu efectuat in randul a sute de profesionisti seniori din domeniul sustenabilitatii a constatat ca multi dintre ei inca nu au incredere in calitatea si fiabilitatea creditelor de carbon si a compensarii emisiilor de carbon, in ciuda faptului ca au precizat ca vor fi nevoiti sa le foloseasca la un moment dat ca parte a targeturilor zero net.
Raportul Compensarea Carbonului in 2023 comandat de specialistii in AI de la AiDash au chestionat peste 500 de directori de sustenabilitate de pe glob, acoperind atitudinile acestora vis-a-vis de actiunile din sfera sustenabilitatii pe care le pot intreprinde corporatiile.
Raportul a constatat ca 97% dintre companii tin cont de gestionarea emisiilor de carbon in deciziile de investitii. De asemenea, a mai constatat ca directorii de sustenabilitate au mult mai multa contorizare la nivel intern, 79% raportand in consiliu.
Insa, pentru ca 56% dintre repondenti au mentionat existenta unor targeturi zero net pentru 2030 sau chiar inainte de aceasta data, sondajul subliniaza care sunt provocarile cheie pe care le au afacerile in acoperirea emisiilor inevitabile si reziduale prin compensare.
In conditiile in care standardul Zero-Net al Initiativei Science Based Targets (SBTi) precizeaza ca emisiile ramase ale companiilor pot fi acoperite prin compensare, companiile din cadrul economiei verzi accepta din ce in ce mai mult ca aceste credite de carbon si piete au un rol important.
Noul raport al AiDash constata ca 43% dintre companii utilizeaza compensarea emisiilor de carbon pentru emisii greu de redus, combinand aceste credite cu masuri directe de reducere. Cu toate acestea, 41% dintre repondenti sustin ca nu folosesc credite de carbon, invocand ca motiv lipsa de incredere in acestea. De asemenea, au fost ridicate probleme importante cu privire la masurarea inconsecventa, monitorizarea slaba si un esec general in a demonstra ca aceste compensari se bazeaza pe carbonul suplimentar captat.
Dintre cei care utilizeaza compensarea emisiilor de carbon, 4% au sustinut ca nu le valideaza deloc, in timp ce 35% cumpara doar din scheme sustinute de guvern sau din scheme certificate voluntar. In plus, 43% au apelat la agentii externe de rating de credit, iar 35% isi realizeaza propria validare sau o fac prin terte parti. 4 din 10 companii folosesc o combinatie intre metodele de mai sus. Companiile sunt ingrijorate de lipsa armonizarii cu privire la modul in care ar trebui utilizate creditele.
Probleme legate de credite
Acestea sunt cele mai recente cercetari care exploreaza interesul si rezervele pe care companiile le au fata de utilizarea creditelor si pietelor de carbon.
La inceputul acestei luni, de pilda, un nou sondaj global efectuat in randul a peste 500 de lideri de afaceri, coordonat de “Conservation International” si de “We Mean Business Coalition”, a analizat prioritatile companiilor care isi propun sa-si reduca emisiile.
Sondajul a constatat ca 51% dintre companii considera ca aceste credite de carbon le vor permite sa remedieze impactul asupra climei in acest deceniu si sa reduca emisiile pe termen lung. Din perspectiva a 89% dintre repondenti, creditele de carbon au fost o parte importanta a eforturilor de decarbonizare.
O treime dintre companii investesc activ pe piata voluntara a carbonului, in timp ce 51% o considera o optiune viabila in viitor. Cu toate acestea, preocuparile legate de greenwashing (44%), calitatea creditului de carbon (33%) si lipsa reglementarii pietei si a transparentei (38%) sunt barierele actuale in calea cresterii investitiilor companiilor in acest domeniu.
Aceste piete au depasit, impreuna, valoarea de 1 miliard de dolari in 2021. Grupul de Lucru al lui Mark Carney pentru Scalarea Pietelor Voluntare de Carbon anticipeaza ca amploarea lor in 2050 ar putea fi de 160 de ori mai mare decat in 2020. Faptul ca targeturile zero net acopera acum 91% din PIB este un indiciu puternic ca se profileaza o crestere exponentiala a cererii.
La COP27 s-au facut progrese importante. Dincolo de perspectivele importante la varf convenite de natiuni, au continuat de asemenea si discutiile legate de aprofundarea articolului 6 din Acordul de la Paris – partea referitoare la pietele si creditele de carbon din setul de reguli al acordului.
Articolul 6 acopera atat pietele de „conformitate”, permitand natiunilor sa comercializeze intre ele creditele de emisii obtinute din activitatile de reducere si eliminare (conform articolului 6.2), cat si pietele “hibride” national-private, permitand tarilor sa vanda credite catre companii (conform articolului 6.4).
Articolul 6.2 inlocuieste treptat Mecanismul de Dezvoltare Curata existent. Natiunile comercializeaza credite de carbon de mai bine de un deceniu, insa deocamdata este discutabil daca acest proces a dus la un punct apropiat de nivelul declarat al beneficiilor climatice.
Cunoscatorii acestor piete au avertizat insa cu privire la calitatea creditelor generate, cosiderandu-le a fi „junk”, ceea ce ar putea submina eforturile companiilor de a echilibra emisiile prin initiative de compensare. Acest lucru ar putea deraia pe termen lung angajamentele privind pragul zero-net.
Foto: freepik
